Livada

livada1

Pana la primavara o sa tot facem la planuri. Livada pare in mare parte pusa pe picioare  sol, desi avem foarte multi fidani de curatat. pruni si corcodusi care rasar intr-o veselie. Mai sunt si ceva copaci mari de taiat, nu ma hotarasc intre salcam 1 si salcam 2, un dud alb care nu prea a facut dude, corcodusi si niste pruni din care ma mai gandesc daca las 3 sau 4, nu stiu ce am putea face cu atatea prune. Am multe de invatat despre taierile la pomi si ingrijire. Acum o sa le punem niste hainute celor sensibili la frig si ne mai vedem cand va aparea soarele pe cer.

O carte pentru gradinita

Filip a inceput gradinita, am mai avut o incercare in septembrie, dar nu parea in apele lui, asa ca l-am lasat un pic si am reluat de la mijlocul lui noiembrie. Lui i-a placut, eu am simtit un oarecare disconfort. Intorcandu-ma acasa, dupa ce lasasem baiatul acolo, mi-am dat seama ca disconfortul se datoreaza mai putin pozitiei mele de mama abandonata temporar de copii ci vine de la revederea gradinitei. A rafturilor goale pe care stau doar niste cuburi de plastic, a salii de sport in care sunt doua mingi ieftine si atat. Nu stiu cum arata alte gradinite, si Eva tot aici a mers, la aceeasi educatoare. E o gradinita cu program scurt dintr-un cartier sarac al orasului, giurgiuvenii o stiu drept gradinita de la vama, in grupa lui Filip sunt mai multi copii care provin din familii fara posibilitati materiale. Nu stiu cine ar trebui sa le inzestreze, daca-i treaba ministerului sau a primariei dar parca nu pot sta cu mainile-n san. Gradinita ar trebui sa fie un loc minunat cu povesti, jocuri si jucarii, nu doar rafturi goale pentru ca mama si tata, orasul si tara sunt in saracie. M-am gandit ce as putea sa duc ca sa indulcesc goliciunea rafturilor. Un calut leganator si o minge topaitoare, doua-trei carti cu povesti. Si asa mi-a venit ideea de a contacta editurile si a scrie recenzii contra carti pentru gradinita. As strange mai multe carti care ar sta pe rafturi la indemana copiilor, gata sa fie rasfoite oricand. As strange pentru ei amintiri dragi de cand erau la gradinita si aveau cartea aceea frumoasa cu masini/printese/catei, asa cum am si eu amintiri frumoase legate de carti.

Probabil cartile vor rezista cativa ani, ar putea prinde chiar doua generatii de copii. Pe Facebook am primit mult sprijin, a aparut prima librarie online si mai multe mame s-au oferit sa doneze, asa ca as putea ajunge la doua grupe de copii.

Asadar carte contra recenzie, am mai scris si in trecut recenzii, unele sunt din 2011 si au inca vizualizari zilnice. As putea pune si cate un banner daca aveti o alta afacere si doriti sa o promovati.

carte pentru gradinita

Pisici, domovoi si alles gute!

Saptamana trecuta a fost intesata de evenimente. Chiar daca n-am fi avut nimic important de facut, pentru mine saptamana in care o sarbatorim pe Eva este una plina de emotii. In anii trecuti bagam si ceva vinovatie pe langa emotiile astea care lipsesc de ziua lui Filip, ziua lui e una solara si plina de bucurie, dar anul asta am inteles de ce. Nu doar ca ni s-a nascut primul copil, dar ne-am nascut si noi ca familie. Eva ne-a unit, ne-a maturizat, a transformat un cuplu de tineri in parinti, iar Filip ne-a completat, el e focul de artificii, Eva e flacara calda si blanda din caminul familiei.

Ea a asteptat cu nerabdare cadourile, ziua de la scoala cand urma sa imparta bomboane colegilor si tortul-pisica facut de mine. Ne-am inteles dinainte ca tortul nu va fi adus cu cantari de “La multi ani!” pentru ca Eva se emotioneaza atat de tare incat se pune pe plans. Pe masura ce noi cantam, ea plange din ce in ce mai tare, pana ajunge la tavalituri. Si asta nu doar de ziua ei, ci si de ziua oricui din familie, cand a implinit Filip 3 ani sora-sa a dat un spectacol complet. Sensibilitatea ei extraordinara a facut-o sa se gandeasca si la ce cadou ii va aduce fratiorul.

“Filip, tu nu ai bani sa-mi cumperi cadou, nu stii nici sa desenezi, asa ca m-am gandit sa desenez eu o felicitare din partea ta. Tu o sa stai langa mine si o sa-mi spui cum sa fac. Fac o floare?

Da, fuia, completa Filip cu seriozitate

Sa fie albastra sau rosie?

Bata, alegea Filip culoarea.

Ma iubesti?

Da, io bibi tu.

Bine, atunci o sa scriu  Te iubesc, Eva. E bine?

Bine!”

Asa si-a facut Eva o felicitare din partea lui Filip si in dimineata aniversarii si-a daruit-o singura.

14 2

Pentru ca animalul preferat al Evei este pisica, in amintirea zilelor in care manca sub masa mieunand ci spre celebrarea celor prezente in care urca sacrile batandu-se cu Filip care sa fie pisica si care popandau, am avut multe pisicute de la Prajiturele numai bune de indulcit si incantat colegii de clasa.

14 7

Un alt eveniment al saptamanii a fost atelierul Pixie inspirat din mitologia europeana. Am vorbit despre spiritele naturii in care credeau europenii in trecut, ulterior noi chiar am importat si reinviat unele. Evei i-au placut foarte mult domovoii rusesti, spiridusi ai casei care fac treaba in gospodarie – in secret, spera ca ea ca vreunul o sa-i faca si temele – mananca doar o data pe an si latura lor poznasa si rautacioasa ii impinge sa fure de la vecini. Dar am mai avut si pixies englezoaice, nessies scandinavi, ielele si valvele romanilor, miticul basilisc. Copiii le-au pictat apoi pe tricouri si au cautat comori folosindu-se de busola si indicii.

14 8

14 4

14 5

14 3

Am incheiat la vot, ca tot romanul. Pentru ca s-a discutat multa politica in ultimele zile si copiii ne-au auzit, au si intrat cu noi in sectia de votare, s-a lasat cu nedumeriri haioase. Eva a crezut ca oamenii pun buletinele de vot in urna si presedintele se trage la sorti, iar Filip a fost ingrijorat de soarta lui Mickey Mouse pe care l-ar fi mancat un oarecare motan Klaus. Dupa ce s-au aflat rezultatele si copiii au fost pusi la curent cu noutatile, vrand-nevrand in urma izbucnirii de bucurie din familie, am avut si nemultumiri. Eva a vazut o cutie de vopsea “Danke” si a intrebat ce inseamna. I-am spus ca e in germana si ea s-a suparat:
“Ooof, deja scrie in germana, acum o sa ma puna sa invat germana. Si nu vreau. Voi sunteti de vina ca ati votat un neamt! Nu puteati sa votati si voi un francez sau macar un englez?!”
Ghinion! Alles gute!

Pisica in culorile curcubeului

Eva mi-a spus prima poveste inventata de ea cand avea in jur de 3 ani. Suna cam asa: “A fost odata o bufnita de culoare helbe. Si manca numai ceai. Sfarsit.” Azi dimineata, la 7 ani fara un pic, ne-a si desenat o poveste, inspirata de cum ne-am pricopsit cu Picii Nelson.

POVESTE1

“A fost odata o pisica care traia intr-un tinut indepartat in culorile curcubeului. Pisica avea si ea culori de curcubeu, florile la fel, si era mereu soare. Nu venea primavara, sau toamna, sau iarna, era mereu vara.”

poveste2
“Intr-o buna zi, pisica a plecat la drum. Si a mers pana a juns in fata unei casute foarte frumoase. In curte se jucau doi copii.”

a desenat casa noastra

poveste3
“Cand s-a lasat seara si copiii au intrat in casa pisica s-a dus la usa si a inceput sa miaune. Miau-miau-miau!”

poveste4

“Dupa vreo ora, a auzit-o fetita care a iesit in pragul usii. Uite o pisica! a exclamat ea.”

doar ferestrele de la etaj sunt luminate, unde sunt camerele lor

poveste5

“Si s-a dus sa ia pisica. Baietelul a iesit si el in prag si era foarte fericit. Eva, uite! s-a bucurat si el.”

Filip este desenat in dreptul usii

poveste6

“Si au bagat pisica in casa”

Pisica doarme la fereastra de la etaj.

poveste7

“A doua zi, dimineata, pisica s-a trezit sus, pe un dulap verde, desi se culcase la fereastra. Fara sa-si dea seama umblase in somn. Eva s-a trezit si ea si a exclamat: “Filip nu a fost un vis!”

cu albastru nu este fereastra, ci raftul ei de carti, care e chiar albastru.

poveste8

“- Filip, ti-am spus eu!
– Uau, chiar nu a fost un vis!”

poveste9

SFARSIT

Azi

soare1
Dupa nori si dupa ceata exista culoare.

soare2
Un gardian s-a apropiat de mine si m-a intrebat:
Nu va suparati, dar de ce pozati piscina?
Nu fotografiez piscina, ci frunzele din ea.
Aaaa, a facut oarecum lamurit. Dar de ce? La ce va trebuie?
La nimic. Sunt doar frumoase.
Serios?!

soare3
Surpriza zilei au fost gâzele. Un paianjen mic suspendat cu un fir tremurator de o papadie batrana. Buburuze, mama, am gasit multe buburuze azi, nu doar obisnuite ci si una cu buline rosii pe fond negru. O vrei? Ia-o! Stiu ca tie-ti plac buburuzele.

soare5
Santurile sunt inflorite de gherghinari cu fructe de un dulce discret. Am cules intr-o caciula, sa le adaug la mixul meu de ceai fructat pentru zile geroase de iarna.

soare6
Am cautat flori, dar n-am gasit nici una. Ne-am ratacit prin hatisuri insorite. Mult o sa le mai ducem dorul.

soare7
Copiii s-au plimbat prima data in viata lor cu caruta.

soare8
Ne-am odihnit in reflexii dulci de albastru si auriu. Ei. Eu am fost ocupata cu planuitul unui nou colt de trandafiri roz, minusculi, stransi in buchete.

soare9

Am urcat un deal doar ca sa-l coboram cat mai rapid, chiuind.

soare10

Am hranit niste caprite care nu pareau deloc flamande ci mai degraba dornice sa ne faca pe plac.

Cum sa eviti bolfele si seul de pe trupul noului nascut

Se stie ca perioada sarcinii, nasterea si lehuzia este tutelata de tot felul de supersitii. Unora nu le mai cunoastem sensul, ni se spune de catre cei mai varstnici ca “nu este bine sa…”, sunt enigmatice si infricosatoare. Altele au explicatii comice, de exemplu cand eram insarcinata cu Eva mi-a zis cineva sa nu ma uit in dreapta.

“Sa nu intorci capul spre dreapta!

Dar de ce? am intrebat eu, evident uitandu-ma spre dreapta.

Pentru ca trece un om foarte urat! “

Explicatia a fost ca daca o gravida vede un om cu o oarecare diformitate risca sa faca un copil care sa-i semene acelui om.

Prin superstitii, oamenii incercau sa-si explice inexplicabilul, sa se fereasca de accidente si probleme si, sincera sa fiu, mie mi se pare de invidiat aceasta credinta naiva, are si o latura induiosatoare, pe langa cea hilara.

Sarcina apare in  credinte legate de ploaie, cu legatura intre fertilitatea femeii si a pamantului, sau de coacerea painii, prin asemanarea intre fatul din pantec si painea din cuptor.

“Pentru ca sa ploaie, sa furi o oala de la o femeie ingreunata, sa-i faci in fund noua borti, sa torni mac si s-o arunci in fantana si indata o sa ploua.

Femeia ingreunata, care va manca pîne de cea intoarsa in cuptor, i se intoarce copilul in pântece. Tare sa se pazeasca femeiele sa nu manance, caci au nastere grea.

Femeia ingreunata sa nu bata cu cociorva, ca nu se poate naste copilul.

Femeia, cat e ingreunata, sa nu sada pe sacul cu faina, ca e copilul cu său pe trup.”

 

O datina cunoscuta si practicata si in zilele noastre prin care se ghiceste sexul copilului este cea cu sarea turnata in capul mamei.

“Ca sa stii ce sex va fi copilul pe care-l poarta mama in pantece, sa o presuri fara ca ea sa stie pe cap cu sare si, de se va prinde cu mana de gura va avea o fata; de se va prinde de nas, va avea baiat; sau de alte parti, precum: ochii, sprancenele, inchipuie gen femeiesc; capul, barbatesc etc.”

“Femeia ingreunata sa nu manance de dupa foc, caci i-i copilul talhar. Fara sa vrea, fura ce vede cu ochii.”

Aici apare o modalitate haioasa de a scuza furturile. Nu vrea bietul sa fure. Dar a mancat ma-sa de pe foc cand era grea cu el si d-aia.

“Din farmaturile de Pasti, daca le ingropi, se face “cucoana”, o planta numita si marunca, buna de baut pentru a face copii.”

marunca
Am cautat daca marunca (iarba-raiului sau vetrice) poate stimula fertilitatea si se pare ca nu, ba chiar este toxica. Ar fi folosita intens in trecut, in toata Europa, in ciuda toxicitatii ei, pentru tot felul de efecte medicale, dar in timp a cazut in dizgratie.

Altele sunt de-a dreptul poetice.
“Daca o femeie ingreunata n-ar manca ceapa si n-ar manca toata viata nici fata care o va face, atunci copilul acestei fete vede vantul.”

Visurile, ca si in zilele noastre, prevestesc sexul copilului, desi mi se pare putin probabil sa te pui pe  visat  gaini sau cocosi asa cum e aproape imposibil sa te intalnesti cu un uliu.

“Cuc de visezi, faci copil.
Hulubi de visezi, sunt copii – adeca vor veni sufletele.
Cucos de visezi, faci baiat; gaina, fata faci.”

“Femeia ingreunata sa nu manance din gura uliului, ca face copilul cu o bucata de carne crescuta pe dansul sau rupta, asa cum e pasarea incoltita. Ca sa-l tamadui pe copil, sa-l ungi cu sange, iar de la asa o gaina, apucata de ulii.”

 

“Femeia ingreunata sa nu duca oua in poale sau in san, ca capata bolfe la grumaz.”

“Cand o femeie e ingreunata, ca sa nu se apropie ursita, isi pune ac in camesa, la piept, sau in carpa, in cap, pe 3 fire sau pe 3 ori cate 3.”

Daca va vine sa radeti, nu uitati ca aveti de partea voastra cunostinte de medicina moderna care nu existau pe vremea aceea. Oamenii incercau doar sa ocroteasca femeia insarcinata  si sa-si protejeze urmasii prin cunostintele pe care le aveau atunci la indemana.

Sursa: Datele si credintele poporului roman, autor Elena Niculita Voronca

Sursa imaginii

Despre marunca

Noiembrie, pe soare

Noiembrie a fost mereu luna ceturilor. Peste lunca se lasa o pacla groasa care se ridica abia inainte de pranz, cand noi mancam la masa noastra mica, tipand sau razand incrucisat unul catre celalalt. Odata cu inserarea coboara iar valatuci de ceata rece. Dar in casa e mereu soare, sunt cel putin doua raze care se tavalesc zglobii pe covor. E drept, cateodata ploua cu lacrimi, uneori straluceste cu zambete, foarte rar soarele asta particular lasa sa apara un curcubeu, atunci cand razele se joaca impreuna. Ca orice om care vede un curcubeu, imi vine sa ma reped la aparatul de fotografiat, dar am invatat sa nu deranjez curcubeul si sa ma bucur de aparitia lui.

Nici luna nu se vede toata luna asta incetosata. Asta ma enerveaza, un pic de lumina alba strecurata noaptea m-ar ajuta sa ma dezmeticesc cand una dintre vocile mici clopoteste langa mine. Mama, caca! Mama, apa! Mama, ma doare burtica. Mama, am visat urat, vin si eu sa dorm langa tine.

Toate lunile noiembrie sunt senine de ceva timp incoace. Inainte le uram, uram ceata si iminenta iernii, umezeala taioasa, intunericul devreme, de dupa-amiaza. Noroc cu soarele personal, cat o fi el de capricios, plangacios, tavalitor, urlator, are raze puternice care incalzesc din interior.

1

Ariciul iubaret

Noi trei, eu in picioare impingand cand un leagan, cand pe celalalt.

- Si cu cine mai stai in banca?

- Cu Vladut!

- Te-a mutat? Nu mai stai cu Stefan?

- Stefan n-a venit azi, dar o sa stau cu Vladut de aici incolo.

- Super, nu? Tie-ti placea de Vladut.

- Da, iar el ma iubeste pe mine.

- Asa e, parca mi-ai mai spus ca  te iubeste.

- M-a si pupat azi. Bianca s-a suparat cand a vazut, a zis “hai, ma” si a facut asa o față…

- Dar de ce sa se fi suparat Bianca?

- Il iubeste pe Vladut.

- Vai, vai, pai nu prea e bine.

- Ba da, e bine, si el o iubeste pe ea.

- Dar te iubeste si pe tine!

- Sigur ca da, ne iubeste pe amandoua.

- Si nu te deranjeaza?

- Nu, mami, oricum cred ca el iubeste toate fetele, mai putin pe T.  Uita-te la mine in ghiozdan sa vezi ce arici dragut mi-a dat, pot sa-l lipesc de numaratoare.

Dar furia? Ce ai, ba, cu furia?

Eva e incantata sa participe la atelierele Pixie, iar eu ma aliez bucuriei ei. Sunt ca orice parinte, imi place sa-mi vad copilul bucuros si fericit, sa ma oglindesc in ochii cu luminite sclipitoare. Acest ultim atelier a fost cam psihologic, de altfel condus de un psiholog, si s-a bazat pe dezvaluirea si intelegerea emotiilor de tot felul. Si ale parintilor, si ale copiilor, pentru ca la atelier au participat parintii cu copiii lor. M-am gandit ca nu o sa am surprize, pe de o parte noi suntem o familie destul de latina in care se verbalizeaza mult, chiar si cu nervi, se mai tipa frustrarile si nemultumirile, si se exteriorizeaza bucuriile. M-am straduit inca de la nasterea lor, sa le arat copiilor si verbal, si gestul ca ii iubesc, ca sa stie si asta, nu numai sa-i las sa simta sau sa aprecieze iubirea prin eforturile pe care noi le facem pentru ei. Deci si partea cu iubirea era asigurata.
Asa lipsita de surprize cum ma percepeam eu, m-am trezit ca sunt multe momente in care le neg copiilor mei dreptul de a avea emotii negative, cu toate ca stiu, teoretic stiu, ca e bine sa-i las sa-si exteriorizeze teama, tristetea sau furia, practica ma omoara, si incerc sa le inabus mai ales sentimentele de furie. Ma comport ca o terorista mai ales in situatiile in care ei sunt furiosi unul pe celalalt si le-o retez pentru ca nu pot suporta sirul nesfarsit de plangeri cu care sunt asaltata, tipetele si urletele sfarsind prin a-mi iesi din minti cand se iau la bataie.
Eu nu pot suporta si le cer lor sa suporte, sa fie mai puternici decat mine, ceea ce nu este deloc drept pentru ca sunt mici si nu stiu sa se descurce singuri cu emotii atat de puternice. De altfel, nici eu, care-s destul de mare nu fac fata prea bine.
Oricum, stau de ieri si ma tot gandesc la asta, azi m-am certat putin cu Eva si am remarcat inca o data ca ma infrunta, sunt tare mandra de ea, tocmai d-aia noi ne certam, nu doar eu o cert pe ea. Ma infrunta, adica imi raspunde, ca in “a-ha, dar de raspuns stii sa raspunzi”, ba chiar este destul de abila in a manui si a-mi intoarce cuvintele.
Ne place sa-i vedem fericiti, bucurosi, nerabdatori, curiosi, dar ne temem de partea intunecata si nu ne place cand se arata. N-au voie pentru ca sunt mici, si copiii nu au griji, trebuie sa para mereu fericiti, nu se pot exterioriza non-verbal pentru ca ne fac de ras tavalindu-se pe strada sau prin magazine atunci cand sunt prea mici ca sa vorbeasca. Nici verbal pentru ca sunt obraznici si raspund. Si uite-asa ne trezim in cativa ani cu niste adolescenti misteriosi, care stau ascunsi in spatele unor masti de nerecunoscut si nu stim de unde sa-i apucam si cum sa ne mai descurcam. Parca simt cum ma apuca frica.

atelier2

atelier3

atelier1

Foto 1 si 3 de la Pixie