Scrisoare pentru Eva

15 aprilie 2018

Draga Eva, carliont mic, Gugulufule (deh, s-ar putea sa ramai cu alintul asta)

De cateva saptamani te tot plangi ca prietena ta Daria  - probabilitatea ca Eva sa aiba o colega Daria este foarte mare – are cercei si tu nu, asa ca am mers zilele trecute la cumparaturi, sa iti alegi niste cercei frumosi, mai frumosi chiar decat ai colegei Alexia  - iarasi chestie de probabilitati. Astazi urmeaza sa mergem sa-ti faci primul tau piercing – sper sa fie si ultimul – desigur o sa te doara si s-ar putea sa am de raspuns la niste intrebari. Iata ca mi-am facut temele, inca de cand aveai un an si daca sunt luata la intrebari stiu ce sa raspund.

Traditia romaneasca si ortodoxa cere ca, la cateva zile de la nastere, fetitelor sa li se gaureasca urechile iar nasa sa vina cu o pereche de cercei de aur. Mie imi plac traditiile – aurul nu prea – dar unele sunt agresive si imi imaginez ca, daca as locui o perioada in Oceania sau Africa, printre acele triburi care isi gauresc narile, isi lungesc gaturile cu inele de metal sau isi fac urechile cat niste foi de varza purtand adevarate farfurioare incastrate in lob, nu m-as conforma defel, doar fiindca asa e traditia. 

Iata ca, fiind o mama incapatanata (probabil nici tu nu ai scapat de “calitatea” asta, prezenta la ambii genitori), am rezistat eroic insistentelor celor din jur si nu ti-am gaurit urechile cand erai mica.  Pentru ca aveai degetele ca niste acusoare iar lobii urechilor erau transparenti, pareai neajutorata si m-am gandit ca nu te astepti sa fiu chiar eu cea care iti provoaca durere. Sunt convinsa ca te-ar fi durut, desi voci diverse din jurul meu au insistat, ca nuuuu, nu doare, sau doare foarte putin, fiindca bebelusii nu au toate terminatiile nervoase definitivate. Apoi mi-a fost foarte frica sa nu faci infectie cand ajungem acasa, abia stiam sa-ti schimbam scutecul si ne uitam la tine ca la o minune pe care trebuie sa avem grija sa nu o stricam. 

In toate cosmarurile mele de mama incepatoare, “Sa nu o lovesc la fontanela!”, “Sa nu se sufoce in somn”, “Mai respira?!”, “Vai atentie la buric, cine stie cum pot iesi matele cu totul pe acolo!!”, aparea si cosmarul copilului care trage de cercei si ii inghite, sau cel al mamei care observa ca, la un moment dat, lipseste un cercel, si sa te tii ganduri negre.

Apoi am argumente, hmm, sa le zicem, feministe. Cum adica fetitele trebuie sa aiba cercei ca sa fie frumoase? Si baieteii cum pot fi frumosi fara cercei? Te asigur ca ai fost un bebelus dulce si o fetita foarte frumoasa, chiar si fara cercei. Nu cred ca daca ar fi fost traditional piercingul la baietei mi-as fi schimbat hotararea, dar la naiba, avem deja dezvirginarea, nasterea, epilatul, toate ne provoaca dureri, macar asta cu piercingul am amanat-o. 

Ar mai fi experienta mea de copil, cu urechile gaurite dar fara cercei, de adolescenta care arata ca o maimuta cu cercei si de femeie care poarta cercei doar din joi in pasti.

L.E. Ne-am intors, esti o micuta domnisoara, cocheta, cu cercei. Ai strans din dinti si nu ai tipat, nici nu ai plans. Stiu ca a durut, dar a fost decizia ta.

P.S. Sper sa-ti amintesti durerea si peste cativa ani in caz ca ti se nazare sa porti si alti cercei in nas, spranceana sau buric. Si nu, nu o sa vorbeasc cu taica-tu in locul tau, in cazul in care vii acasa cu un trandafir mic tatuat pe fesa stanga.