Intalnirea cu toddlerul. 5 reguli de politete sau ce sa nu spui
1. Ia la mama o bombonica!
In primul rand eu sunt mama, in al doilea rand si in consecinta eu, mama, hotarasc ca Eva nu mananca bombonele de provenienta incerta, cu hartia dezlipita, scoase din acelasi buzunar in care amabila doamna tine chei, bani si alte cele. Pana acum nu am constientizat ca doamnele in varsta umbla cu bombonele/biscuiti/pateuri prin buzunare.
2. Imi spui si mie cum te cheama? Da’ cati ani ai?
Intai te prezinti tu, cu nume, prenume, varsta si apoi poti interoga si copilul, asta daca mai aude intrebarea de hohotele mele de ras. Dar ma rog, daca vrei o prezentare oficiala si completa cam asa se face, dupa regulile bunelor maniere. Acum daca tu nu le cunosti, nu cere unui copil de doi ani, care abia ciripeste cateva cuvinte, sa le respecte, nu-ti exprima regretul ca “asa fetita/baiat mare si nu vorbeste”, nu intreba daca i-a mancat pisica limba, nici macar nu avem pisica, nu insista pe aceasta linie, ca sa nu auzi cat de bine si de popular vorbeste mama copilului
3. Vai ce rusine! Fetita/baiat mare si merge in brate/carucior!
Hai sa lamurim lucrurile: stii diferenta dintre mare si mic? Mic e la doi ani, mare e la 10 ani, dar indiferent de varsta un copil are dreptul sa oboseasca si sa aleaga alt mijloc de locomotie. Daca e in brate inseamna ca parintele a fost de acord sa fie tratat in acest fel, s-ar putea chiar sa-i faca placere sa-si tina copilul in brate -incredibil, dar exista astfel de parinti – daca e in carucior nu intreba apoi ingrijorata: Vai, dar are doi ani, nu merge nici acum in picioare? fiindca stiu metode de a transforma falsa ingrijorare in stupefactie
4. Ce mananci tu acolo bun? Imi dai si mie?
Nu, nu-ti da, din niste motive extrem de solide pe care un copil mic le stie bine, spre deosebire de tine. Intai ca, daca mananca, chiar e bun sau ii e foame, doi, nu te cunoaste, recunoaste cinstit, daca un necunoscut ti-ar cere din bucata ta de sandwich nu i-ai da fara sovaiala, trei, ii intri in spatiul personal atunci cand continui sa insisti cu mana intinsa: Hai, da si mie, da si mie!
5. Imi dai si mie sa pup un obrajor/o manuta?
Dom’le pe mine m-a disperat poporul asta pupacios! Pupatul e un semn de afectiune, de ce ti-ar arata copilul meu afectiune, cand nici macar nu te cunoaste? Daca treci pe langa cineva si esti brusc oprita: Vai doamna, ce palarie misto aveti! Da sa pup! tonc-Tonc! pana sa apuci sa intervii, nu zici ca persoana respectiva e nebuna? Pai vezi? Acum sa zici mersi ca fetita mea nu vorbeste ca un copil de 5 ani sau ca o ipotetica pisica i-a mancat limba, ca altfel ai fi auzit: Nebuno!
Nu, nu e voie nici sa o ciupesti de obraji, sunt bucalati de la mama natura, e adevarat, dar mai exista femei cu sani frumosi, barbati cu fesieri aratosi, du-te si ciupeste d-acolo, daca ai acest obicei.
Like this:
38 comentarii »
Lasă un răspuns
Casa, dulce casa
totosei si rochite
-
Comentarii recente
g.cojocaru on Duios doamna slaba trecea adra_bell on Caca de dinozaur adra_bell on De ce fac copiii crize de… adra_bell on Duios doamna slaba trecea adra_bell on Duios doamna slaba trecea Prieteni
-
-
Filmul preferat
De dans
handmade toys
Povestea de culcare
Eu/Red Bubble
Foodie
Copyright
about Eva de Ana Tatu este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 Ne-adaptată .-
-
ooooo ce-mi place postul asta!!
eu am promis ca, daca se va intampla vreodata sa-mi ia vreun necunoscut [sau chiar si un cunoscut] copilul de mana / picior / alta parte a corpului, ii fac si eu acelasi lucru! sa vad, cat de bine se simte cand brusc cineva il atinge!
ce sa mai spun ca am vazut cazuri cand persoane straine se opreau in dreptul unei mamici si ii cereau sa le dea bebelusul in brate “numai un pic”. WHAT?? lumea asta e nebuna, zau asa!
nici pe aia cu mancarea nu o agreez, nici macar daca vine din partea altei mame. si sunt unele carora degeaba le atragi atentia ca bebelusul tau nu mananca, ele ii duc bucata la gurita si, daca cel mic se opune, o imping cu forta!!! palme merita femeile astea, nu altceva, sa se trezeasca la realitate!
cu cersitul, ce sa mai zic? “imi dai mie jucaria? imi dai mie ce papi tu acolo? imi dai mie…?” iti dau eu tie un branci, nu vrei? sa fii cat mai departe de copilul meu!
ce ma mai irita pe mine: cum stalcesc adultii cuvintele, imitandu-i pe copii, in loc sa le pronunte corect! i-am tinut odata teorie cuiva pentru ca se amuza copios cand il intreba pe copil “vrei aiurt?”, in loc sa-l invete sa spuna corect “iaurt”. [si baiatul era maricel, avea vreo 5 ani, deci nu mai era "micut si dulce"]
tu n-ai invatat pana acum ca [] copiii nu sunt oameni? ca nu se aplica aceleasi reguli ca la adulti?
e de acum doi ani postarea asta, Diana. Intre timp, am tresarit dureros cand am auzit: “nu ma invata pe mine un cacat de copil”, “ete, oul invata pe gaina”
adica acum ai invatat ?
)))
nu, mi le-am amintit, le uitasem.
Am ras in hohote, cred ca mi-am trezit copilul, dar a meritat
)))))))
razi si tu in soapta. Eu ma sufoc de ras, dar nu s-aude nimic, asa o exasperam pe o fosta colega de liceu, posesoarea unui ras cristalin de toata frumusetea, mereu era data afara de la ore din cauza rasului meu tacut
si dupa aia sunt catalogati de nesociabili si needucati.
salbatici. Mor cand aud
ah, eu am invatat-o pe smaranda sa spuna nu pune mana pe mine
)
stiu ca nu e politicos, pe de alta arte nu mu se pare politicos nici sa pui mana pe un om, fie si mic, asa, pentru ca tie ti se pare normal
E o postare mai veche, Eva nu avea 2 ani, o aparam eu, ca o vulturita te asigur:D Acum nu mai e nevoie, se apara singura, dar si vecinii au invatat ca nu-i maimutica lor
Mie imi place aia cu “pe cine iubesti mai mult?pe mama sau pe tata?” Asta mi se pare tzarania maxima la intrebari copiii…..
ooo, da! Si exista si o alta porcarie in oglinda oarecum: “acum, ca a venit fratiorul (pe lume n.m) mami si tati o sa-l iubeasca mai mult pe el, ca e baiat.” Cu varianta: “pe cine iubeste mami mai mult? pe tine sau pe fratior?”
pe asta cu fratiorul nu o stiam….am doar 1 copil…..dar se pare ca daca mai fac unul o sa urmeze si alte intrebari surpriza…….
Faptul ca mamele au vreme sa scrie si/sau sa gandeasca in acest fel, este probabil dovada că, să stai doi ani cu copilul este poate un pic cam mult.
pe cand e ok sa comentezi hodoronc-tronc pe blogurile acestor mame. Apropo, de la munca sau de acasa te dai pe bloguri?
De la munca. Este foarte posibil ca, daca as fi stat si eu cu copilul acasa 2 ani sa fi adoptat aceeasi atitudine prevazatoare ulterior. Noroc ca a a scapat piticul de mine repede
Acum se dezvolta normal, are sistem imunitar care sa-l apere daca mananca bomboane nesterile, este capabil sa socializeze cu babele in autobuz si va fi pregatit sa primeasca SMS-uri de felicitare nesemnate de la persoane care au impresia ca le va purta el numerele in agenda.
ohhh, nici nu ma mai obosesc. Bombonica aia e un simbol, dar deh, “e grele” de inteles. Ideea e ca ar trebui sa ne comportam cu copiii altora la fel de respectuos ca si cu adultii. Cand vei face un copil vei intelege mai multe
Show some humanity?
) Ce e atat de “uman” in a ii crea copilului tau o stare de disconfort pentru a indeplini “unicele” bucurii unor batranele invazive si intruzive? Copilul nu e “pet”, animalut de casa numai bun de mangaiat/ “omenit” cu tratatii de te miri cine se nimereste prin preajma, e si el o persoana si trebuie tratat ca atare, cu respect si consideratie.
genial postul, cat e de adevarat, felicitari!!
Super constatari!
minunat! multumesc.
Eu am comentat din campul muncii. Daca lucrez inseamna ca e obligatoriu sa ii dau ciocolata:))?
nu tu. Tu stai linistita acolo la munca. Responsabile cu ciocolata vor fi doamnele din troleu. Ciocolata va fi administrata in cadrul ritualului de socializare, in care copilul spune musai o poezea. Astfel va creste sociabil si va ajunge la faza cu SMS-urile
atunci sa mearga doar cu tramvaiul, poate scapa de doamnele amabile
nu pot decat sa ma felicit ca nu sunt prietenoasa cu copii altora, nu de alta , dar motherzilla ma infricoseaza de-a dreptul ….
mda, te infricoseaza umorul. bu-hu-hu
Mda, eu am facut urat si cand s-a repezit cumnata-mea s-o ia in brate fara sa ceara permisiunea, asa ca te inteleg perfect. Cand despre comentariile pro-socializare…sa fim sanatosi, are tot timpul sa invete. Ma intreb cum vor reactiona comentatoarele cand vor fi puse in aceasta situatie.
P.S. Putem printa aceste reguli si sa le inmanam oricarei batranici cu tendinte “dulciforme” ?
Stii ca exista un spatiu personal iar depasirea acestui spatiu de catre un strain este perceputa ca un disconfort. Asta e valabil si pentru copii. Multi adulti nu stiu, ori nu le pasa si atunci cand intalnesc un copil mic se reped sa-l pupe, sa-l atinga. Reactia cat se poate de naturala si normala a copilului (se sperie, plange, incearca sa se apere) poate sa o jeneze pe mama copilului, care se teme ca va creste un salbatic. Cum nu se poate mai gresit, un copil va fi cu atat mai sociabil, mai deschis si mai placut cu cat va avea mai mare incredere in el, iar aceasta incredere nu se construieste impingandu-l in bratele strainilor, “sa se invete”.
Ca nici ma-sa nu ar suporta un astfel de tratament, dar deh, e greu sa fii empatic.
Cu rudele e cel mai greu, daca esti transant se supara ruda, daca le permiti se supara copilul. Eu le explic mereu ca e de preferat ca in primele minute doar sa i se adreseze de la distanta, copilul se va obisnui cu prezenta lor si se va apropia din curiozitate
E foarte adevarat ce spui, dar tampenii de-astea fac doar oamenii pe care nu prea ai cum sa-i schimbi, fie ca sunt batrani, fie ca sunt prost-crescuti….(fie ori una ori alta)
da, asa e, dar putem si noi macar sa ne spunem ofurile
Ohooo, la fix cu postarea asta! Ma dispera “Imi dai mie ce ai tu?” sau “Da-i lui (copilului/catelului/altcuiva) ce ai tu!”.
Cand copilul din dotare incepe sa planga, e etichetat “salbatic’ sau “prost-crescut”.
Acum ma enerveaza rau o faza din parc: sunt niste masinute pe platforme, pui copilul in masinuta, introduci fisa si se misca masina. Fie-mea e fascinata de masinutele astea si mereu ma trage la ele. Ni s-a intamplat de cateva ori sa fie luata pe sus si pusa si ea in masinuta, langa alt copil, ce catre un adult pe motiv ca “uitati, doamna, si ea vrea!”. Fara sa ma intrebe vreodata ceva. Eu stiu ca si ea vrea, dar n-am de gand s-o obisnuiesc sa se dea in ele (5 lei e fisa). Plus ca iesim in parc la miscare si aer liber, nu sa stea la masinute, iar ea nu mai vrea altceva decat masinute.
Dar oamenii sunt prietenosi si au intentii bune. Pe principiul: drumul spre iad e pavat cu intentii bune.
chiar la fix, ca e o postare de acum doi ani:)) Dar nu-i nimic, vine copilul mic din spate.
Eu eram cu Eva in parc, avea cam un an si doua-trei luni si se tinea dupa o fetita de 3 ani, pe care bunicul ei o hranea cu prajitura Magura, “fiindca n-a mancat nimic la pranz”. I-am zis sa nu-i dea Evei, ma feresc tare de prajiturile astea cu crema si la varsta asta, dar atunci chiar nu era cazul, nici nu mancase vreodata ciocolata. Ghici ce avea Eva dupa cateva minute in mana? Magura. N-am facut o drama din asta, dar mi s-a parut o obraznicie fara seaman. Pana la urma copilul putea fi alergic la ceva din prajitura respectiva
Ce bine ca am curte
problema e ca n-o sa o pot tine la infinit in curte…
E bine de stiut de problemele astea, eu am de gand sa ma “infig” hotarat in cel/cea ce-mi vor face astfel de faze.
Ne-am dat dracului. Nu mai ştim română. Auzi la ea, “Întâlnirea cu TODDLERUL”. Pfui, Doamne, can you believe this?
asa, si? sau tu la facebook ii zici cartea cu feţe_ Daca imi gasesti un termen in romana echivalent promit sa-l folosesc uneori
[...] sunt alte reguli, va invit sa cititi o sinteza nemaipomenita, mai veche, dar foarte actuala, aici, la Mamica Evei (de citit si [...]
Pingback prin Cele 10 reguli de aur « Noi: copilaria, de la mic la mare | 27 ianuarie 2012 |