Latest Event Updates

Ne-a plăcut foarte mult: Adăpostul pentru cai ”Steaua Speranței”

Posted on Updated on

Am fost prin primăvară la acest adăpost care culege de peste tot cai bătrâni, bolnavi, abuzați, abandonați, nedoriți de nimeni și le oferă un cămin încercând să-i dea apoi spre adopție. Sunt multe animale acolo, mai multe decât ne-am așteptat, ne-am gândit noi să le ducem morcovi și mere și ne-am dus cu prea puțin pentru că ne așteptam la 5-6 căluți.

Caii sunt, în general, blânzi, foarte bine îngrijiți, și surpriza mare au fost pentru noi lamele. Lama Mayo, o frumusețe pufoasă și încă o lamă frezată scurt, cu ochii albaștri și un pic cam nervoasă, imediat lăsa urechile pe spate, gata să scuipe.

adapost-cai-4

adapost-cai6

Au și ponei blânzi și iubitori, erau foarte geloși unul pe celălalt când îi mângâiau copii. Cei mici pot călări, există echipamente speciale, adăpostul nu oferă lecții de echitație ci mici plimbări pe cai, în mod absolut gratuit.

adapost-cai2

adapost cai8.jpg

O zi frumoasă de toamnă este perfectă pentru o vizită la adăpostul pentru cai, îi găsiți aici, copiii vor vedea animale îngrijite și respectate, iar adulții pot lua o țesală sau își pot găsi o treabă de făcut, adăpostul se bazează pe voluntariat, fără să oblige pe cineva. Nu puteți hrăni animalele, mâncarea se oprește la intrare ca să poată asigura cât de cât un program de masă, dar în afară de morcovi și mere ar mai fi bună o mână de mâncare pentru cei mai prietenoși ciobănești, eventual ceva boabe pentru găini.

adapost-cai9

adapost-cai10

Mie îmi este cam dor de Mayo, lamele sunt animalele mele preferate și abia aștept să ne întoarcem.

adapost-cai-3

Această postare nu este sponsorizată.

Peștera Limanu

Posted on Updated on

Tot au crescut copiii, zicem noi că se țin bine pe picioare, și căutăm aventuri chiar și în apropierea locurilor care ne sunt foarte familiare. Așa am pornit într-o după-amiază la peștera Limanu, una dintre puținele peșteri dobrogene.

În orice aventură, drumul și planificarea sunt cele mai importante și chiar ne-am bucurat de peisajele specifice Dobrogei, dealuri arse de soare și lanuri de mentă înflorită.

limanu3

Am găsit relativ ușor peștera, în proastă tradiție românească nu există indicatoare de nici un fel și este complet neprotejată, deși am citit că în trecut intrarea ar fi fost asigurată cu o ușă încuiată și, la cerere, venea un localnic pe post de ghid. Curajul meu adunat fărâmiță fărâmiță a început să se spulbere ușor încă de la intrarea în peșteră, iar când haloul de lumină naturală a dispărut din spatele meu, lanterna n-a fost de ajuns pentru a-mi stăpâni panica. Copiii n-aveau nici o problemă, totuși nu eu am fost cauza pentru care am ieșit, ajunsesem deja la prima ramificație.

limanu4

Mi-am promis că asta a fost chiar ultima dată când am intrat într-o peșteră, salină, sau orice altă denumire sofisticată ar mai avea gropile enorme săpate sub pământ anume ca să-i chinuie pe claustrofobi.

limanu1

La ieșire ne aștepta răcoroasa pădure de pini cu stânci pe post de scaune și drumul de întoarcere prin pâlcurile de mentă. La loc cu verdeață și frumos mirositor am găsit-o pe dumneaei, broscuța țestoasă, prea surprinsă de vizită ca să poată fugi. Noi am mângâiat-o și i-am vorbit în timp ce o studiam, dar ea tot încerca să ne muște ca să scape, așa că am eliberat-o cât ne-a lăsat curiozitatea de repede.

limanu6

Sfat: Nu vă aventurați în peșteră fără lanterne, iar dacă treceți de prima ramificație, presărați în urmă firimituri sau pietricele ca Hansel și Gretel. Sau, și mai bine, să aveți un ghem cu sfoară.

cum să dormi o noapte lângă foc

Posted on Updated on

Probabil că n-am ales cea mai potrivită perioadă – sfârșitul verii – nici cel mai potrivit loc – zona cea mai rece din țară, între Întorsura Buzăului și Miercurea Ciuc, ba chiar și altitudinea a fost cam mare, 1000m pe Ciucaș, dar Eva își dorea încă de anul trecut să mergem și noi cu cortul.

Am plecat bine echipați, cu saci de dormit, hanorace, veste, știut fiind că pe munte este frig peste noapte. O aventură pentru copii, un pic cam stresant pentru noi, mai ales că zile întregi plouase în zonă și pământul era cam umed, nu știu de Ciucaș. dar am traversat prin zona Siriu pe care am bătut-o ani de zile și pe-acolo sunt o mulțime de urși.

Ne-am oprit într-un loc de campare foarte agreabil, curat, pe malul unui pârâu gălăgios, al cărui nume nu-l găsim nicăieri. Pârâul este alimentat printre altele de cascadele Urlătoare, sunt două, una mare și una mică, sute de izvoare care curg la vale pe un versant abrupt. O notă mare pentru cine are în grijă acest loc, e pe un drum forestier care se și înfunda în apropierea locului nostru de campare,  este foarte curat, nu am văzut sticle sau pungi în apă, deși pe la unele vetre de foc mai sunt ”uitate” diverse mizerii se vede că oamenii încearcă să respecte pădurea, și nici nu este prea greu, am găsit oarecum mascat un tomberon de gunoi.

După ce am instalat cortul, copiii au găsit foarte distractiv să se joace în apa rece ca gheața a pârâului, au strâns lemne de foc și ne-am bucurat că în apropiere au mai campat două familii, astfel încât să nu ne nimicească măreția pădurii de brazi din spatele cortului nostru, și să nu ne simțim prea singuri în seara care se lăsa plină de umbre.

urlA1

O privire spre Urlătoarea mare

urla2

cortul pus pe un dâmb în care bătuse soarele peste zi

urla3

Pârâul fără nume și locul curat de campare

Când s-a lăsat complet întunericul am alungat umbrele pădurii cu un foc de tabără și am mai bifat un punct pe bucket list-ul Evei. La fel și vecinii noștri și mi-a plăcut că nici ei nu au găsit de cuviință să facă  grătar. Ne-au ajuns gălăgia pârâului, scânteile care săreau vesel din foc și pădurea apăsătoare de pe versant, iar mai târziu în noapte miliarde de stele s-au aprins pe cer, a fost cel mai înstelat cer pe care l-am văzut vreodată.

Copiii au dormit foarte bine, noi mai puțin, ne-am trezit tot timpul să-i verificăm, iar dimineața a fost superbă, e un sentiment pe care nu l-am mai trăit, să ieși la 7 dimineața din cort  în liniștea monumentală a brazilor. Și la 7C, ceea ce înseamnă că peste noapte fusese chiar mai puțin.

urla4Se pregătește focul de tabără

urla5

Dimineața, la cules de rășină în scopuri științifice

Vadu, un loc în care să fii

Posted on Updated on

Am reușit să ajungem anul acesta pe superba și sălbatica plajă de la Vadu, anul trecut am ratat-o și ne era dor. În fiecare an, la plecare, ne oprim pentru o zi pe una din plajele pustii ale litoralului, visând la ziua în care vom sta tot concediul la mare doar aici, zi care nu poate fi departe pentru că ne-au copiii și putem sta la cort.

Vestea bună e că acum se poate plăti taxa, Vadu fiind în rezervația Deltei Dunării, la un automat pus aproape de drum, așa că nu am mai stat cu stressul că nu suntem în regulă din punct de vedere legal. Drumul spre plajă este acceptabil, bandă de ciment cu denivelări, și copiii au avut bucuria de a se întâlni cu un trenuleț Thomas, Filip chiar a crezut că este Thomas cel adevărat. Aproape de plajă, cimentul se termină și ultima bucată este de nisip, mărginită de dune.

Este greu să prinzi în cuvinte frumusețea sălbatică a unei plaje pustii, senzația de fericire, de libertate, de copil al naturii pe care o primești odată intrat pe plaja. Intrarea în apă este prietenoasă, marea este limpede, cât de limpede poate fi Marea Neagră, țărmul este curat, pe partea de nisip ud de la mal îți vezi oglindirea. Plaja este plină cu scoici întregi, intacte, o bucurie pentru copii,  iar oamenii sunt la o distanță confortabilă, cât să știi că ești printre oameni, dar nu deranjat de o prea mare apropiere. În stânga, două cupluri își serveau cafeluța pe o masă trasă la mal, în dreapta, o fată se bronza în fața cortului.

Vadu nu este un loc pentru umbreluțe, șezlonguri și coctailuri, aici vii să stai cu picioarele în nisip, să înoți singur și să te uiți la păsări. Vadu este un loc în care să fii.

vadu1

 

vadu2

 

vadu3

 

vadu4

 

vadu5

Jeanette

Posted on Updated on

După aproape două decenii eram iarăşi în minusculul apartament din Pieptănari, savurând uruitul înfundat al Bucureştilor. Pe Jeanette o cunoscusem în studenţie, când văzusem un anunţ în ziarulAnunţul de la A la Z: „profesoară de rusă meditez ieftin limba rusă”, şi sunasem aproape imediat de la telefonul public din holul căminului. Aveam acest capriciu al limbilor străine, chiar mă străduisem câteva luni cu poloneza, fără să se prindă de mine mai mult de câteva cuvinte disparate. Probabil că aş fi renunţat şi la rusă, dacă Jeanette n-ar fi fost o excelentă profesoară, îmi punea muzică rusească şi cântam amândouă până reuşeam să învăţ cuvintele, juca un fel de mici comedioare pentru mine, avea o personalitate caldă care te cucerea imediat. Nici nu ştiu ce câştiga de pe urma mea, după ce că eram singura ei elevă mă mai şi aştepta la fiecare şedinţă cu mici atenţii: ţigări Gauloise blonde, ness, prăjituri. Acum mă gândesc că făcea asta mai mult ca să (continuare)

Cum am evitat al III-lea război mondial

Posted on

Seara târziu, ruptă de oboseală, sunt negociator de pace între Filip și prietena lui, altfel va porni războiul al 3-lea mondial din cauza unui pai de băut. Ea i-a luat lui paiul, el i-a luat ei dopul de la sticlă și nu i-l dă înapoi până nu-și recuperează paiul.
Eu storc diplomație din ultima celula glială neadormită, dar e al naibii de dificil și nici că mă vede cineva, altfel aș primi sigur Nobelul pentru pace. Îmi țin în gând discursul de mulțumire de la Stockholm, ”am făcut pace între Filip și Rada”, toți înțelepții din Middle East iau notițe. Mă trezesc brusc la realitate țipetele care se întețesc în jurul meu și profit de neatenție ca să ascund paiul, susținând apoi că o pasăre mare și colorată, cu marginile aripilor curcubeu, – amănunt adăugat pentru un plus de credibilitate – a planat deasupra mesei și a zburat cu paiul în cioc.
Pentru minciuna asta nu voi lua Nobelul, dar am făcut pace, picii m-au crezut.

3

Masă din casă

Posted on

La construcția unei case rămân multe materiale nefolosite și considerate ca fiind nefolositoare. Avem grămadă de scânduri rupte, scânduri scurte cu care nu știm ce să facem. E nevoie de o minte de profesionist și de o mână de aur sau de un prieten priceput care poate încropi o masă de grădină din capete de bârne, un palet spart și scânduri rupte. Se lucrează cu bebelușul în sling, la căderea nopții, la lumina lămpii, de distracție și rezultatul întrece orice așteptări sub forma unei mese de grădină numai bună de pus la umbra unui salcâm. Pentru tot soiul de băuturi, cafele, beri, ceaiuri cu prietenii, pentru dimineți răcoroase de vară sau după-amieze calde de toamne. Copiii o folosesc pe post de scenă pentru spectacolele lor.masa1

 

masa2

 

masa3

 

masa4

 

masa5