Latest Event Updates

Nenea Radu

Posted on Updated on

Radu era un bărbat mai degrabă scund, dar nu știu dacă se observa din prima aspectul ăsta, pentru că rima perfect cu pomeții asiatici și ochii migdalați, moștenire de familie se spune, de când prin părțile astea  ar fi descălecat niște tătari fugiți de sub oastea vreunui han cuceritor de-al lor. Pentru mine, Radu era un personaj de poveste, îl întâlneam rar, dar sfiiciunea îmi trecea repede, pentru că avea ochii veseli și vocea îi gâlgâia blând a râs. Plecase devreme de acasă, aproape copil,  să-și găsească norocul, și-l găsise departe tare, tocmai în Banat, sau poate încă îl mai căuta, prea auzeam mereu despre Radu că e dus peste mări și țări, în Mozambic sau în China. Când aflam despre aceste călătorii în țări despre care încă nu învățasem la geografie, mă duceam să le caut pe hartă, apoi umblam în cutia cu poze și priveam îndelung poza cu Radu îmbrăcat în parașutist, cu cască pe cap. Mintea mea de copil cu imaginație bogată  nu-l ducea pe Radu cu avionul, ci îl parașuta direct peste Marele zid chinezesc sau în jungla cu lei și crocodili, el era un explorator și un erou, nu un simplu muncitor plecat dintr-o țară de după Cortina de Fier  să ajute la construirea comunismului în alte țări nu atât de fericite ca a noastră.

Nici nu se putea altfel, pentru că Radu se întorcea de acolo cu niște lucruri fenomenale, cum nici în romanele lui Jules Verne nu citeam. Colier din colți de tigru – desigur, îmi spuneam eu, îi vânase personal în junglă –  statuete de abanos negru, –  artă făcută special pentru el de triburi de sălbatici care umblă mai mult dezbrăcați și vânează cu săgeți otrăvite, –  dar și obiecte la modă, aparat video, casetofoane Panasonic, dolari cu care putea să-și cumpere Kent din Shop, căci Radu fuma Kent, la fel ca doctorii ăi mari de-l tratau pe tataie de inimă. Shop. Voi ați văzut vreodată un shop? Era un loc magic unde puteai privi pe fereastră și doar străinii intrau să-și cumpere bunătăți nemaivăzute de acolo, aveau și ciocolată, sucuri, le zăreai dacă stăteai suficient de mult cu nasul lipit de geam,  așa cum am făcut eu odată la shopul de pe Calea Victoriei.

Dar mai presus de obiectele astea pe care aveam privilegiul să le văd, Radu venea cu povești și dacă nu mă observa nimeni să mă gonească cu „mai du-te și tu la culcare, că numai în gura oamenilor mari stai toată ziulica”, puteam să le ascult și să le visez peste noapte.  Îmi amintesc două, probabil deformate de timp și de imaginația mea. Radu, în China, trebuia să se întâlnească în fața unui hotel cu alt român, pare simplu, chiar dacă în China sunt mulți oameni, ei sunt toți la fel, dar doi albi se pot recunoaște ușor. Dar am mai spus că era ca un erou din Jules Verne, ca un spion dintr-o carte polițistă, pentru că românul nostru nu l-a deosebit pe Radu din marea de asiatici și a trecut senin pe lângă el. Tot în China, Radu este înștiințat că a primit un telefon de la ambasadă și că-l așteaptă tovarășul X, vineri, pentru o întrevedere. Iar Radu se frământă, de bună-seamă că nu s-a întâmplat ceva acasă, i-ar fi spus imediat, o fi ceva legat de regimul ăsta al nostru, puțin înspăimântat așteaptă să treacă timpul și se duce la întrevedere.

Stai jos, tovarășe Radu! De unde ești dumneata?

Din Reșița, răspunde Radu, gândindu-se că s-o fi întâmplat ceva la combinat.

Nu, asta, unde te-ai născut?

Într-un sat din Giurgiu.

În Daia, tovarășe? Și nu mă cunoști? Sunt alu’ cutărescu, sunt mai mare decât tine, dar mai jucam fotbal pe maidanul de lângă școală.

Ăsta era nenea Radu. Comprima lumea de puteai să o bagi în buzunar sau o lărgea cât un roman de aventuri.  Nu știu dacă o fi citit vreodată în ochii mei că este un erou, cred că intuia, prea avea vocea aceea blândă în care gâlgâiau picături de râs.

Efemeride

Posted on Updated on

Astăzi, a găsit o buburuză și a ridicat-o cu infinite precauții, a purtat-o pe degete mai bine de jumătate de kilometru. O iau acasă, mi-a zis, apoi, diseară sau mâine, o să o duc la trandafirii tăi. Nu te văitai tu că sunt plini de purici? O să mănânce și poate o să-și găsească vreun buburuz p-acolo. Aici n-are unde, e numai beton. Știi că mai am o albină, zboară mereu prin lavandă, e ușor de recunoscut, cea mai pufoasă dintre albine.

La intrarea în bloc s-a oprit și m-a privit serioasă. Încă avea buburuza pe degetele întinse, nu știu cum de n-a zburat atâta drum.

Cred că o las aici, nu vreau să moară de foame în casă. Și a pus buburuza la fel cum o ridicase, cu multă grijă, pe un trandafir din grădinița mică de la bloc.

A urcat scările povestindu-mi despre fluturele ei, îl știi, mami, fluturașul albastru de anul trecut.

buburuza

Floarea de trifoi

Posted on Updated on

Îmi cere o foaie și un pix și se apucă să deseneze, trăgând linii curbe care se unesc în cercuri strâmbe.

„ce ai desenat aici? e vreun animal? o floare?

am chiat!

serios? ce scrie aici?

Bianca, io bibi mut tu!

ah, e pentru o fată!”

Câteva luni mai târziu, liniile curbe au rămas constante, iubirea s-a volatilizat fără suferința, dar cu evoluție verbală.

„Bianca, nu te mai iubec!”

Concentrația de iubire probabil că rămâne aceeași, doar direcția se schimbă:

„Mă iubești când țipi la mine?”

„Ma iubești când țip la tine?”

Asigurat că-l iubesc oricum, respiră ușurat: „nu tiam! Uitai”

Tot eu sunt ținta invectivelor:

Ce? nu înțelegi? sunt sudă tu?

Iar dacă râd, o dă pe jigniri supreme.

Cap de pijima!

Eva e vag iritată de stângăciile lui verbale.

Încerc să-l învăț cum se vorbește corecte și el tot zice „am aiat”, „am spargat”, băiatul ăsta nici nu vorbeste românește!

Chiar dacă ea vorbește corect, frumos și ne pune în fund la fraze de genul:

Tu și cu tati ați comunicat non-verbal! V-am văzut cum v-ați uitat unul la altul! Vreau să știu acum ce v-ați zis!

Sau:

Filip, tu  încerci să fii în centrul atenției dar obtii atenție negativă. Încearcă să atragi asupra ta atenție pozitivă.

noi tot râdem pentru că Eva și-a găsit o nouă pasiune, cea de analist politic:

Offf, nu-și mai dă odată demisia! A distrus țara asta!

Dar de ce zici că a distrus-o? Ce crezi că a făcut?

Ne pune să facem careu în fiecare dimineață!

Seara, pleacă pe uliță, la furat, ținându-se de mânuțe.

Se întorc chicotind și, îmbulzindu-se care să intre primul pe poartă, îmi aduc o floare de trifoi roșu.

Uite, mami! Pentru tine! E furată, am luat-o de pe drum, din fața curții vecinului!

Iar  eu mi-o prind în păr ca să le arăt că-mi place noua lor camaraderie.

Florar grădinar

Posted on Updated on

A trecut și luna mai, una dintre cele mai frumoase din an, e cald dar nu să te coci și  înfloresc toți copacii și arbuștii în explozii parfumate. E vorba de salcâm, soc și tei, florar se simte chiar și în centrul orașului, printre betoane. Provocarea mea de luna asta a fost să fac mai multe rețete cu flori, dar am ratat în stil mare, n-am ajuns să adun liliac, am luat flori de salcâm pentru gogoși, dar copiii le-au mâncat așa, am confundat iasomia noastră cu cea din care asiaticii și arabii își fac ceaiuri delicioase. N-am numai scuze, spre sfârșit, în ultimele zile din lună, am reușit să fac socată, iar adunatul de iasomie a fost terapie curata, am stat o ora într-un aer foarte parfumat, acum florile sunt la uscat, nu și-au pierdut mirosul și mă gândesc să-i folosesc pentru niște săculeți parfumați, în combinație cu altceva, poate cu lavandă.

socata

socata, the making of

iasomie

copiii au participat cu încântare olfactivă la proiectul ”iasomie”

Tot pentru ei, special cred, s-au copt căpșunile. Noi nu le-am îngrijit deloc, n-am avut timp să le rărim, ba chiar le-am abandonat invadate de veșnicele și nesuferitele mure, și totuși am cules căpșuni cu gust care-mi amintește de copilărie, de când mergeam la furat în curtea lui Fuse. Neapărat le mutăm în toamna asta, co-autorul plănuiește să le plantăm în niște tuburi.

mai8

Spre marea mea dezamăgire, o parte din ce am pus nu a răsărit deloc. Nu regăsesc multe în grădină, era curioasă de ceapa ornamentală de exemplu, dar cel mai rău îmi pare de cimbru, a fost dragoste la prima vedere anul trecut, anul ăsta mi-a ieșit un singur fir.  Perenele sunt …înfloritoare, lavanda e vedetă, au apărut și albăstrelele, uitasem de ele, iar black eyed susan e o tufă imensă și îmbobocită.

lavanda

mai9

lupin

Lupinul cu inflorescența lui enormă a fost înflorit o bună parte din mai și acum are semințe.

Cel mai nou locatar al grădinii este o floricică deloc aspectuoasă, mică și necăjită, înflorește după apusul soarelui și pare un fel de buruiană. Dar când treci pe lângă ele, te iau de nas, parfumul se răspâdește în toată răcoarea serii, din cauza asta se plantează de obicei în jardiniere, pe balcon sau pe terasă, la intrarea în casă. Atât de mult mi-a plăcut, încât i-am mai făcut un pic de loc și am mai pus niște semințe în speranța că de anul viitor se va descurca și fără ajutorul meu.

sericică

Sericică, noapte parfumată, Matthiola longipetala subsp bicornis

În afară de flori, mai este luna de început pentru legume. Din mai multe cauze, deocamdată nu pun prea multe legume, câte ceva ca să avem bunătăți gustoase pe masa familiei și experimentez cu altele, și din curiozitate, dar și ca să stabilesc niște soiuri noi pentru viitor. Legumele au fost încercarea de anul ăsta, am săpat vadurile, am instalat confortabil răsadurile din roșiile enorme, roșiile curcubeu și pe cele din soiurile de anul trecut, vinetele rotunde, ardeii gogosar și capia și am plecat liniștită acasă. Spre surprinderea mea, a doua zi cam 20% din rosii erau ofilite, moarte-întinse pe sol. Nu mă așteptam, anul trecut nu am pierdut nici un răsad. Nu-i nimic, mi-am zis, ăla a fost norocul începătorului, și le-am înlocuit. În ziua următoare,  mai bine de o treime din roșii erau duse. Nu le-am înlocuit că n-aveam timp, a mai trecut o zi și se duseseră vreo jumătate din răsaduri. Am luat-o eroic de la început, și în timp ce plantam răsadurile, o plantă abia pusă a început să danseze chiar lângă lângă mine. Găsisem dusmanul dar a fost greu de ucis, a continuat să decimeze din roșii, aș spune că eu și coropișnița am făcut remiză până la urmă. Gângania nesuferită mi-a decimat aproape toate soiurile de roșii mari, până la urmă vom avea roșii, dar cherry și încă vreo două soiuri de roșii mici.

mai12

mai13Unul dintre experimentele mele se numește ”roșii în detenție”, am plantat vreo 10 fire de roșii dintr-un soi cu fructe foarte mici  într-un spațiu îngrădit, am văzut sistemul acesta de susținere pe net, să vedem dacă va funcționa.

mai11

Un alt experiment este tutunul, am câteva fire, pusesem mai multe dar răsadul a fost prea mic ca să supraviețuiască. N-am văzut niciodată plantă de tutun și sper că va fi util, am tot citit despre cât este de eficient ca tratament bio pentru bolile altor plante.

Bobul este al treilea experiment, a mers ce-a mers până a obosit. Bietul bob pare s-o fi pățit urât de tot, toată luna mai l-am săpunit, adică l-am stropit cu o solutie de apă și săpun contra afidelor,  doar pe moment scapă de insecte. Din fericire, nu toate plantele sunt invadate, poate voi găsi o soluție curată pentru bob, copiilor le place, mănâncă boabele crude, direct din păstaie, am făcut și salată din frunze, li s-a părut foarte bună.

mai2

mai10

După câteva zile mai ploioase, boabele s-au umflat, păstăile au crescut, și l-am găst pe bob lungit în tranșee, nu știam că trebuie susținut, i-am pus câțiva araci.

Tot din categoria legume, am pus la începutul lunii doar câteva cuiburi de dovlecel, fasole cățărătoare cu păstăi lungi pe lângă un gard din plasă, castraveți, kiwano și lufe. Am ratat proiectul diverse soiuri de dovleci, îmi doream pe porțiunea din spate, dar n-am găsit un utilaj un mai mic care să desțelenească solul.

În mai au apărut două probleme: afidele de pe trandafiri, bob, șofrănel și o boală la pomi, culmea că s-a instalat la cei sălbatici, corcoduși și pruni, sunt plini de niște excrescențe negre din care curge un lichid. Cei plantați de noi sunt ok și așa sper să rămână, i-am stropit într-adevăr cu piatră vânătă.  Nu știu dacă am ce să le mai fac, din tratatul de pomicultură pe care l-am început și de care n-am timp, am înțeles că tratamentele bio sau chimice sunt destul de ineficiente dacă nu sunt practice pe o arie mai largă. Adică stropesc eu, dar e inutil dacă vecinul stă cu mâinile în sân.

La pomi nu prea am avut de lucru, doar că am plantat în grădină cei doi jujubi  pe care i-am crescut din semințe și pare să le meargă bine, aveau niște rădăcini enorme în ghivece și stagnau.

jujub

Acesta a fost florarul, parfumat și colorat ca un miez de căpșună coaptă.

mai15

Grădinăritul lună de lună este un proiect al bloggerilor care nu se tem să se și murdărească. Alte isprăvi grădinărești sunt aici:

Miez – Andreea are o grădină mare, plină cu de toate

Viața ca un cupcake –  grădină care adună în ea toate grădinile prin care a trecut Raluca

Flying umbrellas – Vica are un balcon ca un vis frumos

Stanciova – are gospodărie seriosă cu animăluțe multe

The birds and the bees si alte carti pentru vacanta de vara

Posted on Updated on

Pun de multă vreme recenzii de carte pentru copii și postări despre cât este de important pentru un copil să citească. Cât cred eu că este de important, ca fost copil pentru care cititul era cea mai tare distracție. Stăteam la bunica în vacanță și unul dintre verii mei cânta  „ a venit vacanta/cu trenul din Franța/hai copii la joc/cartile pe foc/sa nu mai citim/ca ne-mbolnavim” iar eu nu puteam sa inteleg cantecul, venea vacanta, asta insemna ca am destul timp sa citesc.

Sigur ca pentru copiii de azi e mai greu sa vada in citit o distractie, doar este atat de mult divertisment in jurul lor, si eu ii inteleg.  Desenele animate sunt fabuloase, multe au povesti frumoase, altele sunt instructive, dar nu intr-un mod plictisitor (Fratii Kratt), unele sunt haioase si inteligente (Sherlock Yack), chiar ma uit cu placere alaturi de copii, dar acolo e imaginatia altcuiva. Cartea pe care o citesti este universul tau in acel moment, personajele se deseneaza in mintea ta, imaginatia unui copil invinge prin KO in primele secunde imaginatia adultului care schiteaza desenul animat, oricat de talentat ar fi.

Cam asa cu imaginatia, lectura o dezvolta, la fel cum face si cu limbajul, cu inteligenta, pentru ca ajungi sa te inspiri la un moment dat din experienta de viata a unor personaje. D-asta nu refuz niciodata cartile pentru copii, ai mei au o  biblioteca a lor destul de maricica deja, Eva a inceput sa citeasca,  merge la un club de carte organizat la scoala, asa a vrut ea, desi mi-e teama sa nu fi facut o greseala si sa ia lectura ca pe o obligatie scolara. Nu, nu e obligatoriu sa citesti, dar e placut, e atat de distractiv incat n-as vrea sa ratezi asta,  incerc eu sa-i transmit.

Eva are patru noi cărti  trimise de editura All din colectia Planeta 7 din Galaxia Copiilor, sper sa se bucure in vacanta care vine. De fapt, va avea acces la doar trei carti pentru ca a patra este despre sex.

IMG_3468

Noi stam excelent la capitolul educatie sexuala, mergem pe principiul ochit si impuscat, adica intrebare si raspuns, si Eva chiar intreaba, viata cu doi copii de sex opus este destul de amuzanta. Daca la 4 ani a avut multe curiozitati in privinta sarcinii si nasterii, asa ca i-am explicat pe intelesul ei cum sta copilul in uter, cum si pe unde se naste, la 5 ani a pus  intrebari despre baieti pentru ca-l vedea pe Filip, un adept infocat al nudismului la acea varsta, ca si la asta pe care o are acum, iar la 6 ani i-am spus cate ceva despre menstruatie, pornind de la intrebarile ei despre tampoane. Interesul si intrebarile ei vin in valuri, ma loveste cand ma astept mai putin, intotdeauna pe mine, niciodata pe co-autor si oricat de dezinhibata as fi, ea ma depaseste, copiii nu pun poleiala  de sfiala, rusine peste aceste subiecte. Ei doar intreaba si asteapta sa li se raspunda, asa cum ma intreaba si despre soare, ploaie, plante si planete, nu vad de ce as amana niste subiecte firesti.

Pentru ca sunt mereu langa ea si dispusa sa discutam despre orice, la 8 ani nu vad rostul cartilor de educatie sexuala, dar nu exclud ca mai tarziu sa se informeze si sa-si filtreze singura informatiile, fara sa mai aiba nevoie de ajutorul meu. Adica nu, sincera sa fiu imi doresc sa mai vorbeasca si cu mine, dar as prefera sa caute raspunsuri intr-o carte serioasa, nu pe la prietene, printre preadolescenti circula multe mituri si porcarioare si nici butonand pe net, un mediu de informare foarte periculos in privinta asta.

Ma pregatesc din timp cu carti,  nu pot ignora nici posibilitatea de a fi/deveni uncool si indepartata de lumea ei sau pe cea in care Eva este pocnita pe neasteptate de o sfiala specifica varstei de altfel, sa gaseasca fata raspunsuri la toate intrebarile, poate si baiatul, desi fratii mai mici afla mai multe si  mai devreme, probabil si fara sa intrebe.

IMG_3472

„Sex pentru incepatori” este o carte serioasa scrisa si ilustrata cat se poate de neserios, textul este haios, fara termeni academici, nu-i ia de sus pe cei mici, nu le da lectii si nu-i ameninta cu aratatorul ridicat, iar ilustratia este tip caricatura. Lamureste tot ce i-ar da prin minte unui preadolescent – lor li se adreseaza cartea, este pentru 12 ani+, poate ceva mai devreme –  intrebarile jenante si temerile ridicole pentru un adult, de la masturbare la sexul protejat, BTS-uri, igiena, homosexualitate.

IMG_3473

Cartea asta mi-a placut in mod deosebit, „Punguta cu doi bani” este pentru scoala, se merge mult pe Creanga la ei, Fetita cu chibrituri este o poveste clasica, frumoasa dar Eva este foarte sensibila si va suferi, eu as feri-o, dar scoala nici nu se gandeste, si o sa ajungem iar in situatia in care o sa-mi reproseze ca nu stiu bine Alba ca Zapada, eu i-am spus ca vanatorul o rataceste pe printesa in padure, manualul i-a informat corect, nu, dragi copii, vanatorul vrea s-o omoare si sa-i smulga inima din piept.

„Trolul fara inima” este o legenda nordica, Asbjørnsen si Moe au mers pe modelul fratilor Grimm, doi prieteni care au cules povesti din folclorul norvegian, iar folclorul nordicilor este fabulos nu degeaba au ei formatiile alea de rock simfonic cu versuri grozave inspirate tot din folclorul lor.

Editura All  mai tine programul de incurajare al lecturii pana pe 15 iunie, in  perioada aceasta ii gasiti  la Bookfest,  spiridusul Pixi vine si el in vizita pe standul ALL.

Aprilie in gradina

Posted on Updated on

Blogul trece printr-o perioda mai grea, in parte pentru ca am inceput să scriu cu diacritice si trebuie sa-i schimb fontul sau tema, cea de acum nu suportă diacriticele, in plus  Filip mi-a pierdut acumulatorul de la aparatul foto si sunt total lipsita de chef fara aparatul meu.

La asta a participat si ocupatia mea de gradinareasa, aprilie chiar a fost o luna destul de solicitanta, dar gradina incepe să prinda contur. Sper ca va arata mult mai bine cand ne vom muta acolo si vom avea timp sa o ingrijim, acum ne descurcam destul de prost, ajungem o data la doua zile, cateva ore, pe seara, si mai avem de lucrat si la constructie, copiii sunt mereu prin preajma noastra, deseori mai vin si alti copii, nu-i putem lasa complet nesupravegheati.

Cea mai mare problema pe care o avem in gradina este suprafata mare infestata cu rugi de mure, inca nu am gasit o solutie pentru asta. Cand am cumparat terenul, era acolo un hatis de vegetatie, printre care si multi copaci. Ne-am gandit sa pastram o parte din ei, cativa pruni, un corcodus, doi duzi si un salcam, dar am lasat chiar mai multi ca sa fie un pic de umbra in curte, ce este in plus vom taia pe parcurs. Pomii mosteniti si ce am plantat noi anul trecut nu ne lasa sa bagam utilaje in curte pentru ca pamantul sa fie destelenit si n-am reusit sa gasim un tractor mic, viticol, care s-ar strecura usor.

In aprilie, pomii fructiferi au mers foarte bine, cativa din cei plantati de noi au facut flori pentru prima data si au infrunzit foarte frumos, anul trecut abia de au avut cateva frunze care ulterior s-au patat si au cazut. Migdalul a supravietuit iernii si visinul are chiar cateva fructe.

visn pe rod

aprilie5

Desi gutuiul este mic, a inflorit si el, abia acum i se scutura florile, sunt curioasa daca va reusi sa tina fructele. Marul plantat in martie arata foarte bine, e un mar cam maricut, luat din curtea batraneasca a bunicilor mei, stresul re-plantarii l-a afectat, a facut cateva flori mici si chele, care s-au scuturat repede. Am reusit sa tinem pomii cat de cat ingrijiti, am sapat in jurul lor, i-am udat si i-am stropit cu zeama bordeleza pentru a-i scapa de bolile din anii trecuti.

Pomii mosteniti sunt soiuri foarte rezistente, nu am indoieli ca prunii si corcodusii se vor descurca, vrem să pastram in final un corcodus care face fructe galbene, insirate ca niste ghirlande, crengile sunt incarcate si se pleaca peste gard.  A inflorit un cires „mostenit”, nu stim ce fel de cires este, noi ne-am luat dupa scoarta cand l-am pastrat, speram sa fie malin, iar copiii asteapta cu nerabdare dudele, fructele lor preferate.

aprilie9

La categoria arbusti ornamentali, am mai plantat liliac alb si iasomie, au inflorit gutuii japonezi, desi unul a fost rupt de vant, si socul sta sa explodeze. Planuiam anul asta sa incerc mai multe retete cu flori,  sper sa nu fiu prea ocupata pentru socata care nu le-a placut copiilor anul trecut, poate ma opresc mai degraba la un cordial de soc. Gardul viu, Hibiscus syriacus, zamosita, a fost pus la poarta, spre incantarea vecinilor care l-au luat acasa sa-l admire cu tot cu radacini.

gutui japonez

soc

M-a surprins cat de viguros a pornit pomul de bomboane, Amelanchier lamarckii, toti arbustii fructiferi cumparati din supermarket au avut multa vitalitate, au crescut frumos, ba agrisul a  inflorit la cateva zile dupa ce a fost plantat si are  fructe, chiar daca e un pic mai mare decat o buruiana.

Amelanchier lamarckii

Sunt mandra de mine si la capitolul arbustilor, am reusit sa-i tin cat de cat curati, udati si sapati. Mai putin mandra sunt in privinta legumelor si a condimentelor, personalitatea mea haotica nu se poate ordona nici cand vine vorba de plante, efectiv am uitat ce si unde am plantat si ma uit plina de mirare la toate frunzulitele care apar, intrebandu-ma ce ar putea fi acolo. Am pus multe condimente: marar, coriandru, busuioc, cimbru – a fost o incantare anul trecut, prin februarie inca mai aveam manunchiuri uscate de cimbru, copiii ma intrebau cum de sunt sarmalele atat de bune – patrunjel, anason, sofranel, negrilica si alte cateva pe care…le-am uitat.

Legumele au crescut mai mult pe balcon, in tavitele cu rasaduri. Nu cumpar tavite speciale, folosesc tavitele ramase de la carne, pamantul il aduc din gradina. Rasadurile de rosii, ardei capia, gogosari si vinete sunt cam inghesuite pe balcon, unde M mi-a improvizat o masa din scanduri proptita intre ferestre. Toate rasadurile sunt din seminte taranesti, traditionale, am primit un singur plic de la Banca de gene Suceava, celelelate sunt din recolta mea de anul trecut. M-am complicat cu niste rasaduri de ardei iuti tip cireasa si tip ciorchine, obtinute printr-un schimb de seminte si mai am o tavita cu rasad de tutun pentru stropirea ecologica a legumelor.

rasaduri de rosii

Experimentul, noutatea de anul acestea, este bobul, am un rand de bob plantat la inceputul lunii martie, sunt foarte curioasa in privinta acestei plante cu lunga istorie in alimentatia romanilor, acum uitata complet in sudul tarii, cel putin eu n-am vazut niciodata bob si nici n-am mancat. Astazi am rupt o frunza, frunzele si boabele crude se pot folosi in salate, si are intr-adevar un gust foarte bun, desi testul suprem il va trece in farfuriile copiilor.

bob

Plantele cataratoare par, in sfarsit, sa se catare, am iedera canadiana si caprifoi care anul trecut au lancezit la inaltime mica, nu-mi dau seama nici acum cum unor plante viguroase si invazive a putut sa le mearga atat de prost. Tot pe langa gard –  avem 50 m liniari de gard pe care-l vad acoperit cu diverse plante –  am pus morning glory in diferite culori, cătrună, tartacute si sangele voicului. Singurii trandafiri care ne-au ramas sunt cei care n-au inflorit anul trecut, exact cei cataratori, un trandafir rosu si unul roz, de dulceata, s-au inaltat si au boboci, sunt destul de mari si sper ca vor fi greu de scos.

aprilie1

aprilie8

Cu florile stau mai bine decat as fi vrut, nu ma vad muncind de dragul florilor, aici ies la iveală generațiile de tarani din arborele meu genealogic, planul meu ar fi fost sa am arbusti ornamentali si in rest lavanda plantata in jurul trandafirilor pentru ca se sustin reciproc si nu sunt greu de ingrijit. Doar ca Eva intra intr-un fel de febra a semintelor, toata luna martie a fost greu de mutat din fata rafturilor cu seminte, venea cu bratele pline de pliculete, scotea puppy eyes la inaintare si eu cedam. Pana acum, in aprilie, a inflorit doar dragalasul de mac californian, autoinsamantat de anul trecut. o floare vesela si lipsita de pretentii.

aprilie4

Cam asta a fost luna aprilie, haotica si incarcata nu doar in gradina, ne va ajuta mult ca am cumparat o motocoasa, speram ca vom birui in razboiul cu iarba. Foarte tare ma tem de vecini, cand ajungem acolo facem intai o inspectie, sa vedem daca mai gasim tot ce am pus in pamant, dezamagita sunt ca n-am apucat sa pun dovlecii pentru placinta, incantata ca pot sa sap la cazma, fericita ca e un loc unde ciripesc pasarelele, miroase frumos a iarba cosita si sper ca vom avea si un cer instelat asa cum mi-l amintesc din copilarie.

Fotografii excelente are Vica pe blogul ei la postarea despre gradinaritul in aprilie,  dupa o ideea a Andreei de la Miez, care e culmea gradinaritului, are si solar.

Cum sa faci o lava lamp

Posted on Updated on

Lava lamp este un experiment spectaculos si colorat pentru copii. Fascineaza de la varste mici, cu ajutorul parintelui, copilul poate amesteca cateva ingrediente casnice si inofensive, bucurandu-se doar de spectacol. La varste mai mari ii puteti oferi explicatii privitoare la densitatea lichidelor sau reactia chimica prin care se formeaza dioxidul de carbon din bula colorata.

Aveti nevoie de:

un pet transparent, de preferat de 0.5 l sau mai mic, astfel incat copilul sa-l poata manevra cu usurinta

apa,

ulei,

colorant alimentar lichid (mai putin galben care-i asemanator cu uleiul si nu se poate observa prea bine),

o tableta efervescenta  (vitamine, calciu, aspirina).

exp4

Puneti intai uleiul, cam 2/3 – 3/4 din sticla, si apoi turnati apa pentru a lasa copilul sa observe ca uleiul se ridica la suprafata si se separa de apa, datorita densitatii mai mici pe care o are.

exp3

Cu o seringa (fara ac) picurati colorant alimentar in sticla. Colorantul va cadea in picaturi prin stratul de ulei si se va amesteca cu apa, care se va colora.

exp1

Puneti in sticla 1/3 din pastila efervescenta. „Miracolul” e pe cale sa se intample, tableta ajunsa in apa elibereaza bule de dioxid de carbon care se ridica la suprafata trangand si ceva apa colorata dupa ele. Odata de dioxidul de carbon este eliberat, picaturile de apa cad inapoi, prin stratul de ulei, rezultand un dans colorat de bule. Cand tableta se termina puteti adauga inca o bucatica.

exp2Surse foto: Atelierul lui Pixie