The birds and the bees si alte carti pentru vacanta de vara

Pun de multă vreme recenzii de carte pentru copii și postări despre cât este de important pentru un copil să citească. Cât cred eu că este de important, ca fost copil pentru care cititul era cea mai tare distracție. Stăteam la bunica în vacanță și unul dintre verii mei cânta  „ a venit vacanta/cu trenul din Franța/hai copii la joc/cartile pe foc/sa nu mai citim/ca ne-mbolnavim” iar eu nu puteam sa inteleg cantecul, venea vacanta, asta insemna ca am destul timp sa citesc.

Sigur ca pentru copiii de azi e mai greu sa vada in citit o distractie, doar este atat de mult divertisment in jurul lor, si eu ii inteleg.  Desenele animate sunt fabuloase, multe au povesti frumoase, altele sunt instructive, dar nu intr-un mod plictisitor (Fratii Kratt), unele sunt haioase si inteligente (Sherlock Yack), chiar ma uit cu placere alaturi de copii, dar acolo e imaginatia altcuiva. Cartea pe care o citesti este universul tau in acel moment, personajele se deseneaza in mintea ta, imaginatia unui copil invinge prin KO in primele secunde imaginatia adultului care schiteaza desenul animat, oricat de talentat ar fi.

Cam asa cu imaginatia, lectura o dezvolta, la fel cum face si cu limbajul, cu inteligenta, pentru ca ajungi sa te inspiri la un moment dat din experienta de viata a unor personaje. D-asta nu refuz niciodata cartile pentru copii, ai mei au o  biblioteca a lor destul de maricica deja, Eva a inceput sa citeasca,  merge la un club de carte organizat la scoala, asa a vrut ea, desi mi-e teama sa nu fi facut o greseala si sa ia lectura ca pe o obligatie scolara. Nu, nu e obligatoriu sa citesti, dar e placut, e atat de distractiv incat n-as vrea sa ratezi asta,  incerc eu sa-i transmit.

Eva are patru noi cărti  trimise de editura All din colectia Planeta 7 din Galaxia Copiilor, sper sa se bucure in vacanta care vine. De fapt, va avea acces la doar trei carti pentru ca a patra este despre sex.

IMG_3468

Noi stam excelent la capitolul educatie sexuala, mergem pe principiul ochit si impuscat, adica intrebare si raspuns, si Eva chiar intreaba, viata cu doi copii de sex opus este destul de amuzanta. Daca la 4 ani a avut multe curiozitati in privinta sarcinii si nasterii, asa ca i-am explicat pe intelesul ei cum sta copilul in uter, cum si pe unde se naste, la 5 ani a pus  intrebari despre baieti pentru ca-l vedea pe Filip, un adept infocat al nudismului la acea varsta, ca si la asta pe care o are acum, iar la 6 ani i-am spus cate ceva despre menstruatie, pornind de la intrebarile ei despre tampoane. Interesul si intrebarile ei vin in valuri, ma loveste cand ma astept mai putin, intotdeauna pe mine, niciodata pe co-autor si oricat de dezinhibata as fi, ea ma depaseste, copiii nu pun poleiala  de sfiala, rusine peste aceste subiecte. Ei doar intreaba si asteapta sa li se raspunda, asa cum ma intreaba si despre soare, ploaie, plante si planete, nu vad de ce as amana niste subiecte firesti.

Pentru ca sunt mereu langa ea si dispusa sa discutam despre orice, la 8 ani nu vad rostul cartilor de educatie sexuala, dar nu exclud ca mai tarziu sa se informeze si sa-si filtreze singura informatiile, fara sa mai aiba nevoie de ajutorul meu. Adica nu, sincera sa fiu imi doresc sa mai vorbeasca si cu mine, dar as prefera sa caute raspunsuri intr-o carte serioasa, nu pe la prietene, printre preadolescenti circula multe mituri si porcarioare si nici butonand pe net, un mediu de informare foarte periculos in privinta asta.

Ma pregatesc din timp cu carti,  nu pot ignora nici posibilitatea de a fi/deveni uncool si indepartata de lumea ei sau pe cea in care Eva este pocnita pe neasteptate de o sfiala specifica varstei de altfel, sa gaseasca fata raspunsuri la toate intrebarile, poate si baiatul, desi fratii mai mici afla mai multe si  mai devreme, probabil si fara sa intrebe.

IMG_3472

„Sex pentru incepatori” este o carte serioasa scrisa si ilustrata cat se poate de neserios, textul este haios, fara termeni academici, nu-i ia de sus pe cei mici, nu le da lectii si nu-i ameninta cu aratatorul ridicat, iar ilustratia este tip caricatura. Lamureste tot ce i-ar da prin minte unui preadolescent – lor li se adreseaza cartea, este pentru 12 ani+, poate ceva mai devreme –  intrebarile jenante si temerile ridicole pentru un adult, de la masturbare la sexul protejat, BTS-uri, igiena, homosexualitate.

IMG_3473

Cartea asta mi-a placut in mod deosebit, „Punguta cu doi bani” este pentru scoala, se merge mult pe Creanga la ei, Fetita cu chibrituri este o poveste clasica, frumoasa dar Eva este foarte sensibila si va suferi, eu as feri-o, dar scoala nici nu se gandeste, si o sa ajungem iar in situatia in care o sa-mi reproseze ca nu stiu bine Alba ca Zapada, eu i-am spus ca vanatorul o rataceste pe printesa in padure, manualul i-a informat corect, nu, dragi copii, vanatorul vrea s-o omoare si sa-i smulga inima din piept.

„Trolul fara inima” este o legenda nordica, Asbjørnsen si Moe au mers pe modelul fratilor Grimm, doi prieteni care au cules povesti din folclorul norvegian, iar folclorul nordicilor este fabulos nu degeaba au ei formatiile alea de rock simfonic cu versuri grozave inspirate tot din folclorul lor.

Editura All  mai tine programul de incurajare al lecturii pana pe 15 iunie, in  perioada aceasta ii gasiti  la Bookfest,  spiridusul Pixi vine si el in vizita pe standul ALL.

Aprilie in gradina

Blogul trece printr-o perioda mai grea, in parte pentru ca am inceput să scriu cu diacritice si trebuie sa-i schimb fontul sau tema, cea de acum nu suportă diacriticele, in plus  Filip mi-a pierdut acumulatorul de la aparatul foto si sunt total lipsita de chef fara aparatul meu.

La asta a participat si ocupatia mea de gradinareasa, aprilie chiar a fost o luna destul de solicitanta, dar gradina incepe să prinda contur. Sper ca va arata mult mai bine cand ne vom muta acolo si vom avea timp sa o ingrijim, acum ne descurcam destul de prost, ajungem o data la doua zile, cateva ore, pe seara, si mai avem de lucrat si la constructie, copiii sunt mereu prin preajma noastra, deseori mai vin si alti copii, nu-i putem lasa complet nesupravegheati.

Cea mai mare problema pe care o avem in gradina este suprafata mare infestata cu rugi de mure, inca nu am gasit o solutie pentru asta. Cand am cumparat terenul, era acolo un hatis de vegetatie, printre care si multi copaci. Ne-am gandit sa pastram o parte din ei, cativa pruni, un corcodus, doi duzi si un salcam, dar am lasat chiar mai multi ca sa fie un pic de umbra in curte, ce este in plus vom taia pe parcurs. Pomii mosteniti si ce am plantat noi anul trecut nu ne lasa sa bagam utilaje in curte pentru ca pamantul sa fie destelenit si n-am reusit sa gasim un tractor mic, viticol, care s-ar strecura usor.

In aprilie, pomii fructiferi au mers foarte bine, cativa din cei plantati de noi au facut flori pentru prima data si au infrunzit foarte frumos, anul trecut abia de au avut cateva frunze care ulterior s-au patat si au cazut. Migdalul a supravietuit iernii si visinul are chiar cateva fructe.

visn pe rod

aprilie5

Desi gutuiul este mic, a inflorit si el, abia acum i se scutura florile, sunt curioasa daca va reusi sa tina fructele. Marul plantat in martie arata foarte bine, e un mar cam maricut, luat din curtea batraneasca a bunicilor mei, stresul re-plantarii l-a afectat, a facut cateva flori mici si chele, care s-au scuturat repede. Am reusit sa tinem pomii cat de cat ingrijiti, am sapat in jurul lor, i-am udat si i-am stropit cu zeama bordeleza pentru a-i scapa de bolile din anii trecuti.

Pomii mosteniti sunt soiuri foarte rezistente, nu am indoieli ca prunii si corcodusii se vor descurca, vrem să pastram in final un corcodus care face fructe galbene, insirate ca niste ghirlande, crengile sunt incarcate si se pleaca peste gard.  A inflorit un cires „mostenit”, nu stim ce fel de cires este, noi ne-am luat dupa scoarta cand l-am pastrat, speram sa fie malin, iar copiii asteapta cu nerabdare dudele, fructele lor preferate.

aprilie9

La categoria arbusti ornamentali, am mai plantat liliac alb si iasomie, au inflorit gutuii japonezi, desi unul a fost rupt de vant, si socul sta sa explodeze. Planuiam anul asta sa incerc mai multe retete cu flori,  sper sa nu fiu prea ocupata pentru socata care nu le-a placut copiilor anul trecut, poate ma opresc mai degraba la un cordial de soc. Gardul viu, Hibiscus syriacus, zamosita, a fost pus la poarta, spre incantarea vecinilor care l-au luat acasa sa-l admire cu tot cu radacini.

gutui japonez

soc

M-a surprins cat de viguros a pornit pomul de bomboane, Amelanchier lamarckii, toti arbustii fructiferi cumparati din supermarket au avut multa vitalitate, au crescut frumos, ba agrisul a  inflorit la cateva zile dupa ce a fost plantat si are  fructe, chiar daca e un pic mai mare decat o buruiana.

Amelanchier lamarckii

Sunt mandra de mine si la capitolul arbustilor, am reusit sa-i tin cat de cat curati, udati si sapati. Mai putin mandra sunt in privinta legumelor si a condimentelor, personalitatea mea haotica nu se poate ordona nici cand vine vorba de plante, efectiv am uitat ce si unde am plantat si ma uit plina de mirare la toate frunzulitele care apar, intrebandu-ma ce ar putea fi acolo. Am pus multe condimente: marar, coriandru, busuioc, cimbru – a fost o incantare anul trecut, prin februarie inca mai aveam manunchiuri uscate de cimbru, copiii ma intrebau cum de sunt sarmalele atat de bune – patrunjel, anason, sofranel, negrilica si alte cateva pe care…le-am uitat.

Legumele au crescut mai mult pe balcon, in tavitele cu rasaduri. Nu cumpar tavite speciale, folosesc tavitele ramase de la carne, pamantul il aduc din gradina. Rasadurile de rosii, ardei capia, gogosari si vinete sunt cam inghesuite pe balcon, unde M mi-a improvizat o masa din scanduri proptita intre ferestre. Toate rasadurile sunt din seminte taranesti, traditionale, am primit un singur plic de la Banca de gene Suceava, celelelate sunt din recolta mea de anul trecut. M-am complicat cu niste rasaduri de ardei iuti tip cireasa si tip ciorchine, obtinute printr-un schimb de seminte si mai am o tavita cu rasad de tutun pentru stropirea ecologica a legumelor.

rasaduri de rosii

Experimentul, noutatea de anul acestea, este bobul, am un rand de bob plantat la inceputul lunii martie, sunt foarte curioasa in privinta acestei plante cu lunga istorie in alimentatia romanilor, acum uitata complet in sudul tarii, cel putin eu n-am vazut niciodata bob si nici n-am mancat. Astazi am rupt o frunza, frunzele si boabele crude se pot folosi in salate, si are intr-adevar un gust foarte bun, desi testul suprem il va trece in farfuriile copiilor.

bob

Plantele cataratoare par, in sfarsit, sa se catare, am iedera canadiana si caprifoi care anul trecut au lancezit la inaltime mica, nu-mi dau seama nici acum cum unor plante viguroase si invazive a putut sa le mearga atat de prost. Tot pe langa gard –  avem 50 m liniari de gard pe care-l vad acoperit cu diverse plante –  am pus morning glory in diferite culori, cătrună, tartacute si sangele voicului. Singurii trandafiri care ne-au ramas sunt cei care n-au inflorit anul trecut, exact cei cataratori, un trandafir rosu si unul roz, de dulceata, s-au inaltat si au boboci, sunt destul de mari si sper ca vor fi greu de scos.

aprilie1

aprilie8

Cu florile stau mai bine decat as fi vrut, nu ma vad muncind de dragul florilor, aici ies la iveală generațiile de tarani din arborele meu genealogic, planul meu ar fi fost sa am arbusti ornamentali si in rest lavanda plantata in jurul trandafirilor pentru ca se sustin reciproc si nu sunt greu de ingrijit. Doar ca Eva intra intr-un fel de febra a semintelor, toata luna martie a fost greu de mutat din fata rafturilor cu seminte, venea cu bratele pline de pliculete, scotea puppy eyes la inaintare si eu cedam. Pana acum, in aprilie, a inflorit doar dragalasul de mac californian, autoinsamantat de anul trecut. o floare vesela si lipsita de pretentii.

aprilie4

Cam asta a fost luna aprilie, haotica si incarcata nu doar in gradina, ne va ajuta mult ca am cumparat o motocoasa, speram ca vom birui in razboiul cu iarba. Foarte tare ma tem de vecini, cand ajungem acolo facem intai o inspectie, sa vedem daca mai gasim tot ce am pus in pamant, dezamagita sunt ca n-am apucat sa pun dovlecii pentru placinta, incantata ca pot sa sap la cazma, fericita ca e un loc unde ciripesc pasarelele, miroase frumos a iarba cosita si sper ca vom avea si un cer instelat asa cum mi-l amintesc din copilarie.

Fotografii excelente are Vica pe blogul ei la postarea despre gradinaritul in aprilie,  dupa o ideea a Andreei de la Miez, care e culmea gradinaritului, are si solar.

Cum sa faci o lava lamp

Lava lamp este un experiment spectaculos si colorat pentru copii. Fascineaza de la varste mici, cu ajutorul parintelui, copilul poate amesteca cateva ingrediente casnice si inofensive, bucurandu-se doar de spectacol. La varste mai mari ii puteti oferi explicatii privitoare la densitatea lichidelor sau reactia chimica prin care se formeaza dioxidul de carbon din bula colorata.

Aveti nevoie de:

un pet transparent, de preferat de 0.5 l sau mai mic, astfel incat copilul sa-l poata manevra cu usurinta

apa,

ulei,

colorant alimentar lichid (mai putin galben care-i asemanator cu uleiul si nu se poate observa prea bine),

o tableta efervescenta  (vitamine, calciu, aspirina).

exp4

Puneti intai uleiul, cam 2/3 – 3/4 din sticla, si apoi turnati apa pentru a lasa copilul sa observe ca uleiul se ridica la suprafata si se separa de apa, datorita densitatii mai mici pe care o are.

exp3

Cu o seringa (fara ac) picurati colorant alimentar in sticla. Colorantul va cadea in picaturi prin stratul de ulei si se va amesteca cu apa, care se va colora.

exp1

Puneti in sticla 1/3 din pastila efervescenta. „Miracolul” e pe cale sa se intample, tableta ajunsa in apa elibereaza bule de dioxid de carbon care se ridica la suprafata trangand si ceva apa colorata dupa ele. Odata de dioxidul de carbon este eliberat, picaturile de apa cad inapoi, prin stratul de ulei, rezultand un dans colorat de bule. Cand tableta se termina puteti adauga inca o bucatica.

exp2Surse foto: Atelierul lui Pixie

Hoinari prin anotimpuri

Prin toamna-iarna, am demarat operatiunea „gradinita”, pornita ca un succes, terminata in coada de peste, adica delfinului i s-a pus pata intr-o zi, dupa vreo luna de gradinita, ca el nu mai vrea la gradi. Am apucat insa, in luna aia, sa duc la bun sfarsit o idee care mi-a venit pe drumul de intoarcere acasa, dupa ce-l lasasem pe Filip acolo si ma cam intristasem ca nu erau jucarii sau carti. Initial m-am gandit sa duc eu cateva, dar prea multe n-as fi avut de unde. Am inceput sa scriu mailuri catre editurile de carti pentru copii, si paralel cu asta, prietenele de pe Facebook au inceput sa-mi trimita carti. Raspunsul a fost mult peste asteptarile mele, de unde credeam ca voi strange in jur de 10 carti pe care copiii sa le rasfoiasca, sa le citeasca si sa le indrageasca, au fost carti suficiente pentru doua grupe de copii, jocuri si jucarii, ba chiar si un brad, toate duse la gradinita inaintea zilei de Mos Nicolae.

Un Mos Nicolae cu daruri frumoase a fost Editura Casa cu seria „Bobita si Buburuza„, personaje indragite de copii si stiute de la desene animate, si seria „Hoinari prin anotimpuri”.

hoinari prin anotimpuri

„Hoinari prin anotimpuri” cuprinde 4 carti cartonate, cate una pentru fiecare anotimp, in format mare, in conditii grafice exceptionale, plina de desene amanuntite, un fel de carti de lux pentru copii, asa cum a zis o prietena sunt „top of the top” in cartea pentru copii, au fost „cartea anului 2006″ in Germania si un succes editorial multi ani la rand.
Trebuie sa le ai in fata ca sa realizezi ca sunt fantastice, pot tine ocupat un copil de 2 ani – aici nu e de trecut cu vederea ca paginile cartonate sunt indesctructibile, colturile sunt rotunjite – dar si un adult se poate lasa prins la fel de bine in nenumaratele povesti din fiecare carte. „Nenumarat” nu este doar un cuvant mare, cartile nu au povesti scrise in cuvinte ci in imagini, e ilustrata viata unui mic orasel de-a lungul unui an intreg. Sunt zeci de personaje care pot fi urmarite de la o pagina la alta, azi putem sa spunem povestea papagalului Riri, maine pe cea a calugaritei, poimaine pe a fermierului, toate interactioneaza intre ele si povestea se poate urmari de la o pagina la alta.

hoinari prin anotimpuri

Este acolo un intreg univers cald si familiar, care te inconjoara cu dragoste si te face sa vrei sa-l cunosti, o comunitate de mic oras cu targuri, baluri si expozitii, fermieri, postasi, vanzatoare si invatatoare.
„Hoinari prin anotimpuri” te face sa te joci pana saturi copilul, uiti sa strecori priviri catre ceas, si te prinde in universul ei colorat. Este foarte versatila, poate fi cartea pe care o iei in masina, la drum lung, poate fi cartea-jucarie sau cartea dupa care copilul invata prin joc despre plante, animale, ocupatii, anotimpuri, case – oh, casele sunt pe sectiune si se vede cum e aranjata fiecare in interior, Eva a fost absorbita de asta – muzica, toleranta (in imagini apar persoane de alta religie, calugarite, persoane cu handicap), activitati pentru petrecerea timpului liber.
Noi ne-am jucat cam asa:

„hai sa vedem ce fel de animalute sunt astea”/”hai sa vedem ce plante stii de aici” – joc pentru Filip, dezvoltarea cunostintelor despre natura;
„sa vedem cu ce se ocupa oamenii, care crezi ca sunt meseriile lor” – joc pentru Eva, dezvoltarea cunostintelor despre societate;
„cu ce merg oamenii, hai sa numaram toate vehiculele” – joc pentru Filip, despre mijloacele de transport si nu-s putine, numai in cartea despre toamna avem asa:masini de mai multe tipuri, trotineta, bicicleta, magar (!), nava spatiala, motocicleta;
hoinari prin anotimpuri

Se pot inventa multe, cartea nu-l limiteaza deloc pe cititorul ei, fie ca e mai mare sau mai mic, il plimba agale pe strazi, il face sa arunce o privire in casele oamenilor, sa admire cerul pe care zboara berzele, sa rada de cotofana care-i fura cascavalul unui domn, sa se distreze, sa se mire si sa se induioseze.

Colaborarea mea cu editura Casa se incheie aici, le multumesc ca au daruit carti atat de frumoase copiilor de la gradinita Vama din Giurgiu, oferta de carte de la ei este atragatoare, au carti destinate hobby-urilor (margelit, bijuterii, prepararea sapunurilor, quilling etc), carti despre gradinarit, adica exact cu ce ma lupt eu acum (pomicultura, legumicultura, floricultura etc), initierea in fotografie si multe altele din sfera casnica dar si carti despre arta si psihologie, iar in acest moment au si reduceri.

Surse foto:

http://www.rotraut-susanne-berner.de – site-ul autoarei seriei „Hoinari prin anotimpuri”

Si o fotografie cu copiii de la grupa mica stransi in jurul catorva carti, intr-o dimineata de iarna in care ploua crunt iar eu aveam o sacosa plina de carti intr-o mana, un copil topaitor prin lacuri in cealalta mana, dar inima usoara de bucurie.

hoinari

Jeleul

Porniti pe un vant aspru, intr-o zi cu soare capricios itindu-se a primavara si  incruntandu-se a iarna, am ajuns in curtea parasita a casei strabunilor. Cat timp co-autorul a infiat niste pui de alun, mar si iasomie, eu si copiii am adunat toporasi. Primavara de primavara, an de an, adunam cate un buchetel de toporasi pentru ca sunt frumosi, miros fantastic si mie imi amintesc de copilarie. Anul asta avem insa planuri comestibile pentru toporasii nostri. Am aflat dintr-o carte ca toporasii se pot transforma in delicioase jeleuri, siropuri, dulceturi si, cu ajutorul cui se afla in spatele acestui blog minunat, am facut rost de o copie a retetei publicata intr-o carte de bucate de secol XIX.

gelatina de toporasi3

In mare am urmat reteta, in loc de alămâie am pus zeama de la o limeta, cleiul de moron a fost inlocuit cu gelatina, iar masuratoarea cu dramul am luat-o din ochi.

gelatina de toporasi
Dintr-o gramajoara de toporasi ne-a iesit un borcan de 400g cu jeleu fin, miros delicat si culoare foarte frumoasa, basca o tavita cu inimi roz-mov din gheata.

gelatina de toporasi1gelatina de toporasi2

I-as spune Jeleu Mariuca pentru ca-mi aminteste de cineva de demult tare, de primaveri uitate cand vantul caldut mirosea a toporasi, iar palmele mici erau ciugulite de pui abia iesiti din gaoacele lor.

Mamaia de pe deal – asa-i ziceam noi ulitei aleia, deal, pentru ca avea o panta usoara numai buna pentru sanius iarna – era prietena cu o babuta care statea chiar in capatul ulitei. Babuta traia singura intr-o casa de chirpici, doua camarute alunecate pe o rână si avea cea mai frumoasa curte din lume. N-avea tobogane, casute din plastic, jucarii, nu era nici macar un leagan atarnat de copac. Nu-mi amintesc sa fi scos bomboane din buzunarul sortului, nici sa se fi jucat vreodata cu noi. In pragul primaverii impingeam poarta din lemn putregait si intram in curte, amintirea mea o revede ca pe un covor de iarba inflorita. Mirosea atat de frumos, era liniste, cald in primele raze de soare si eu adunam toporasi. Curtea ei era plina de toporasi si nu se supara daca-i culegeai. Te invita chiar, puteam sa alerg si sa cotrobai in voie, iesea apoi aplecata mult de spate si-mi spunea sa vin pana la ea dupa ce termin cu micsunelele, asa le zice la noi acestor flori delicate si parfumate. O data mi-a aratat o caciula taraneasca din blana de miel, rupta si roasa. In caciula erau doi pui gâgâlicioși abia iesiti din ou, mi-a pus niste malai in mana si am stat acolo, in soare, asteptand ca puii sa termine de lovit cu ciocurile in palma mea. Am ramas cumva cu impresia ca am salvat puii de la moartea prin infometare si ca babuta pune ouale la clocit in caciula.
A trecut atat de mult timp de cand babuta s-a mutat in cimitirul de peste drum de casuta darapanata, nici numele ei nu mi-l mai amintesc, dar unii oameni, oricat de putin ar sta in viata ta, lasa urme de neuitat pentru ca au reusit din nimic sa-ti ofere atat de mult. 

NB sursa reteta: „200 de retete cercate de bucate, prajituri si alte trebi gospodaresti” de Mihail kogalniceanu si Costache Negruzzi

Ca niste prizonieri

Zilele se scurg la fel, egale cu ele insele. Scoala, acasa, masa, somn, teme, un pic pe afara. Nou e doar capitolul din „Cipi, acest pitic urias” pe care-l citim, sau planurile lor de casa noua. Ce va fi in camerele lor, ce culoare sa fie peretii, cum va fi covorul de flori din gradina, din ce fructe vor face salata la vara. Sa avem de toate, mami! exclama ea, si eu aprob si incerc sa duc la indeplinire, fericita ca „de toate” inca inseamna un pumn de zmeura pentru ea si un buchet de flori „mof” pentru el. Inca atat de mic incat nu stie ca baietilor n-ar trebui sa le placa movul pentru ca nu e deloc o culoare barbateasca. Cand se supara pe mine ma ameninta ca nu ma va primi in camera lui in care vor intra doar Beca si Hamu’, o broscuta testoasa si un catel de plus, prietenii lui care-l asculta atunci cand nimeni nu-l mai intelege. Daca il ascult si-i dau ce cere, „pâne pe cotoiace si bomboio”, ma re-primeste in camera lui, fie numai ca sa fac curat, asa il ameninta sora-sa, daca n-o primesti pe mama, cine o sa-ti faca tie curat? Nimeni, sâc-sâc!

Asteptam primavara cu libertatea pe care doar ea ne-o poate aduce. Mai putine haine de imbracat, rabdarea lui inca se termina repede cand e vorba de impachetat in pulovere si pantaloni grosi, locuri noi si uscate de colindat. Mai apare chiar si acum ceva nou, prima data cand am adunat oua din cuibarul cald, prima data cand am mangaiat niste iezi, prima plimbare cu barca printre bucati subtiri de gheata.

gostinu2

gostinu3gostinu1

Ce face un pitbull cu un jujub

Stateam candva intr-un parc la Aviatorilor si ma uitam cum un pitbull sarea la o creanga imposibil de atins. A facut asta timp de o jumatate de ora, incapatanarea cu care vana creanga a sapat o groapa mica in jurul labelor patrupedului. In anumite privinte am incapatanarea acelui pitbull, cum ar fi inmultirea jujubului care creste langa curtea tatalui meu. Am cerut un pui, vecinul m-a refuzat. Am plantat din cuttings (marcote?) recoltate in august cand rata de succes este foarte mica si am obtinut o planta care a murit ulterior. Anul urmator am incercat cu seminte si iarasi cu cuttings in primavara. Nimic.

jujub4

Nu m-am lasat, cum a venit toamna le-am spus copiilor sa nu mai scuipe samburii, sa mi-i dea mie. Aveam mereu samburi umezi de jujube in buzunar, Eva chiar mi-i aducea si p-aia de la fructele care fusesera in pachetelul ei de scoala. Am decis ca nu perseverenta imi lipseste, ci cunostintele, asa ca m-am pus temeinic pe cautat date si am reusit in final sa am 7 plantute de jujub obtinute din samburi. Intr-adevar e o „mecheie” la mijloc, asa cum zice Filip.
Se aleg samburii cei mai rotunzi, mai plini si se sparg cu cheia franceza, pe latura lunga a samburelui, apasand gradat ca sa nu se distruga miezul. Miezul se pune la germinat intr-o cutie, pe un servetel de hartie umezit bine cu apa, se acopera cu alt servetel umezit, apoi cu un capac transparent si se plaseaza intr-un loc cald.

jujub5

Dupa cateva zile avem plantule, nu toate semintele germineaza, rata de germinare e in jur de 50%, nu stiu de ce, probabil pentru ca n-au fost stratificate.

jujub6

Le-am plantat in niste cutii inalte si le-am invelit cu o folie transparenta. Aici intervine greseala mea, toate astea au fost plantate la inceputul lui decembrie, luna absolut lipsita de soare, ziua a fost in scadere, in plus motanul Nelson nu si-a cedat deloc usor locul de la fereastra bucatariei si le-a rasturnat in mod repetat.

jujub1

Cand au inceput sa se inalte, am dat folia la o parte si am incercat sa le ajut tragand usurel de coaja aceea (imi lipseste complet limbajul de specialitate, bine ca-l am in engleza).

jujub0

Destul de repede apare si prima frunza adevarata. S-a terminat si decembrie si au venit cateva zile insorite, astfel ca plantutele ramase au parut sa se intremeze. Cred ca au fost 9 in total. Doua le-am facut cadou, doua sunt si acum la fereastra, una chiar s-a ramificat si pare sa se lemnifice la baza, celelalte au murit, fie ca n-am reusit sa le scot cojita aia din cap, fie au fost ucise de vajnicul motan Nelson. Impotriva lui si spre protectia jujubilor a fost conceput un sistem special cu sarma si bete de frigaruie. Fereastra nu mai poate fi deschisa decat batant, geamul nu mai poate fi spalat, dar cui ii pasa, mie nu, pitbullul sare in continuare la creanga lui.

jujub3

Cum inmultirea unui arbore prin seminte nu-i cea mai fericita metoda, mai incerc si la primavara cu cuttings, mai ales ca acum am aflat cate ceva despre stimularea inradacinarii si tunelul de ceata. Am cumparat doi jujubi de la o pepiniera, dar eu imi doresc in special de la acel jujub pentru ca il stiu rezistent la ger, neingrijit, plantat in umbra si totusi plin de fructe in fiecare toamna.

Lumanarica insetata

Acesta este un experiment stiintific pentru copii foarte simplu si care nu necesita multe materiale.

Aveti nevoie de:

o lumanare

o farfurie plata

apa

2-3 picaturi de colorant alimentar pentru a colora apa si a observa mai bine efectul

un pahar transparent

un adult care sa supravegheze

 

Puneti putina apa cat sa acopere fundul farfuriei si colorati-o. Plasati lumanarea in centrul farfuriei si aprindeti-o (adultul face asta, da?). Acoperiti lumanarea asezand peste ea paharul cu gura in jos. Observati ce se intampla. Se vor intampla 3 fenomene, succes in incercarea de a le explica unui prescolar. Nu merge nici sa sariti peste explicatie, nu o sa va lase.

In primul rand, lumanarea arde si incalzeste aerul din interiorul paharului, crescand presiunea. Gazele vor incerca sa scape catre exterior unde presiunea e mai mica, si se pot observa mici bule la buza paharului. Alea-s gazele care fug. Primul fenomen.

In al doilea rand, lumanarea se stinge. A consumat oxigenul din pahar, nu mai poate arde. Al doilea fenomen.

In al treilea rand, apa incepe sa urce in pahar si face lumanarea sa pluteasca. Cand lumanarea s-a stins, temperatura scade, oxigenul e consumat, presiunea in interior e mai mica decat cea atmosferica. Diferenta de presiune face apa sa urce, in incercarea de a egala presiunea cu cea atmosferica. Al treilea fenomen.

lumanarea1

Poza de la Pixie, pentru mai multe poze de la ultimul atelier de stiinta distractiva pentru copii faceti-i o vizita pe FB

Mai multe experimente pentru copii:
Balonul care se umfla singur
Laptele curcubeu
Vulcanul
Experimentul cu diferite densitati

Secretele vedetelor

Niculina si Lucica se duceau in fiecare duminica la hora din sat, unde jucau cu mare foc. Erau cele mai frumoase fete, dar nu doreau sa se marite, desi fusesera cerute de multe ori.

wooden spoon dolls2

Intr-o zi, in sat a venit un strain, John, care le-a vazut, le-a pus sa dea niste probe si le-a propus sa mearga la o scoala de actorie la el in tara. Fetele au acceptat si in scurt timp au devenit vedete internationale, acolo, in satul ala mare numit Hollywood. Si-au schimbat si numele, Lucica a devenit Lucy Liu, iar Niculina era cunoscuta ca Nicole Kidman. Doar cateodata, duminica, isi mai impleteau cozi, isi puneau camesile si fotele si dansau o hora romaneasca.

wooden spoon dolls3