Mucenici si olelii

Publicat pe Actualizat pe

Dintre toate traditiile cred ca mucenicii imi sunt cei mai dragi, imi aduc cel mai mult aminte de copilarie si de mama, de nerabdarea cu care asteptam sa fie gata, de mirosul delicios de scortisoara. Dupa ce ma indopam toata ziua cu nenumarate portii dulci, venea seara cu marele spectacol al focurilor de olelii. Adica fiecare scotea cate ceva bun de ars in fata curtii si se faceau niste focuri uriase, in jurul carora noi, copiii, dansam, bubuiam tuburi goale de spray si pocneam cu carbid. Probabil obiceiul tine de perioada precrestina, arderea iernii trecute, primenirea naturii, mai mult ca sigur este disparut acum, pare destul de periculos. Nici mucenicii mei nu sunt la fel de buni ca ai mamei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s