Biertan

Publicat pe Actualizat pe


Daca mintea mea ar fi o biblioteca cu rafturi de carti asezate pe domenii si cineva s-ar strecura inauntru – tzushti!, ca-n sefeuri – n-ar gasi mare lucru de citit pe raftul de geografie, iar la istorie n-am decat o cartulie subtirica si cu multe pagini lipsa. Poate d-asta n-am stiut nimic de bisericile fortificate ale sasilor, ceva-ceva auzisem dar credeam ca sunt niste ruine ingradite in vreun fel cu sarma ghimpata.
Cetatea Biertan, construita cu putin inainte de 1500 este intacta si fascinanta, locul este plin de turisti straini, majoritatea varstnici, m-am gandit cu mare respect la varstnicii romani, care dupa o viata de munca raman acasa sa-si creasca nepotii si-si asteapta cu nerbadare bruma de pensie sa ajute si ei la finantarea concediului all inclusive al copiilor in Turcia sau Bulgaria.
Poze am, cuvinte nu prea. Doar vechea legenda germana a fluierasului din Hamelin care spune ca pe la anii 1200 un om imbracat colorat, a ajuns in oraselul Hamelin invadat de sobolani. Primarul i-a promis bani daca ii scapa de sobolani iar fluierasul a acceptat. Cu sunetele fluierului a ademenit toti sobolanii in raul Wesser din apropiere, unde acestia s-au inecat. Locuitorii n-au mai vrut, insa, sa-l plateasca, asa incat strainul a plecat cu mana goala, dar s-a intors in Hamelin intr-o duminica, pe cand toti adultii erau la biserica, si a inceput sa cante din nou la fluier. Ca prin minune, toti cei 130 de copii ai oraselului au raspuns la chemarea fluierului, urmandu-l intr-o pestera din apropiere. Parintii nu i-au mai vazut niciodata, totusi acei copii luati de fluieras nu au fost nimiciti, ci au iesit la suprafata, in Transilvania, ei sunt stramosii sasilor





Momentele mele
Urcam scarile in cetate, Eva in bratele co-autorului, pe langa noi coboara palcuri de turisti italieni, pentru fiecare in parte Eva are o fluturare din manuta in semn de pa-pa si apoi isi saruta palma grasuta si trimite zambind larg si cate o bezea. Italienii se opresc „Bella! Que bella! Bellissima!” – scriu si eu dupa ureche, la raftul de italiana n-am chiar nicio carte – iar fii-mea se comporta ca o vedeta de cinema pe covorul rosu. Eu, ca tontovanca, cu aparatul de gat, dar nu-mi da prin cap sa filmez

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s