Cu dusmanie despre ploaia giurgiuveana

Publicat pe Actualizat pe

Ada vorbeste aici despre Bucuresti, de bine si de rau, privit cu ochi de copil si cu ochii unei mame. Eu am iubit Bucurestiul, ca orice giurgiuvean m-am nascut privind inspre nord, asa ca l-am iubit de copil. Imi amintesc cum mergeam cu tata sa-mi cumpere ceva nou, ne prindea seara si priveam fascinata scanteile pe care le faceau firele de la tramvai, cum am fost la zoo si la teatrul pentru copii, cum m-am plimbat pe strazi ca o adolescenta intarziata, barul din litere, concertele, teatrele, cinematografele, cei 7 ani in care am locuit acolo. Plecata din Bucuresti mi-am redescoperit cu dusmanie orasul in care m-am nascut, ne-am urat o perioada lunga de timp, apoi am facut un armistitiu, eu sa ma adaptez, orasul sa ma accepte.
Termenul armistitiului se pare ca a expirat, orasul asta ma dusmaneste iar si suntem in prag de razboi, fiindca mai presus de toate se pare ca imi priveste cu ochi rai si copilul.
Prins intre doua orase cu viata culturala intensa, Russe la sud si Bucuresti la nord, Giurgiu e intimidat pana la lesin. Nu exista cinematograf, nu se dau concerte, caci nu se pot numi concerte cele doua manifestari pe an in care niste maimute isi flutura sanii si-si dezvelesc chilotii pe o scena in fata careia se inghesuie un tineret mancator de seminte si vorbitor de obscenitati. Ba mai rau concertele astea se platesc din bani publici, dar banuiesc ca publicul a fost bucuros ca de Ziua Marinei au fost adusi sa lalaie in port cativa manelisti celebri – imi pare rau ca nu le-am retinut si numele – de parca nu era suficient ca-mi urla zi si noapte in parcarea din spatele blocului sau din masinile care trec pe langa noi.
Nu am pretentia absurda sa-mi duc copilul la teatru sau la concerte, pentru asta putem merge si la Bucuresti, dar in parc trebuie sa iesim. Avem parcuri. Mici. Atat de mici ca daca faci 5 pasi mai mult la stanga sau la dreapta, ai iesit in sosea, vreo doua sunt si utilate cu spatii moderne de joaca pentru copii. Un leagan dintr-acela pentru bebelusi in tot orasul, acolo e mereu coada, si uta-uta de trei ori, hai mami jos sa se dea si baietelul ca e si el mic si asteapta demult, dar in compensatie exista banci. Banci peste tot, pana si pe marginea caii ferate, pe marginea trotuarului banca langa banca, banci pentru un oras imbatranit, pentru ca si pensionarul are dreptul sa iasa la aer, doar el voteaza, nu? So, daca facem inventarul la un oras de 80 de mii de locuitori, dintre care unii sunt copii, exista un leagan de bebelusi, 5 leagane in normele UE (astia au avut tupeul sa ne porunceasca sa scoatem leaganele de fier bune de spart capsoare, noi i-am fentat), tot atatea tobogane, un cal d-ala cu arc pe care te sui si te batai si doua gropi, una plina cu nisip, alta plina cu praf. Asta in doua parcuri care ar fi acceptabile, daca vara ar fi un pic de umbra, fiindca restul parcurilor arata ca mai jos

Pana la urma ne multumim cu ce avem, dar situatia devine disperata dupa ce a trecut vara, daca ploua sau bate vantul, nu ai unde sa te duci cu copilul. Nici un mall (nu ca m-as omori dupa ele), nici un spatiu acoperit pentru joaca, de fapt din octombrie pana in aprilie nu mai vezi piciorus sub 3 ani pe strazi, doar daca ridici ochii mai zaresti cate un nasuc turtit de geam. Nici pentru copiii mai mari, Giurgiu nu este un oras prietenos, nu exista alei pentru roleri, skateri sau biciclisti, se plimba si ei cum pot sub privirile rele sau invectivele mamelor de copii mici. „Uita-te pe unde mergi, boule! Nici n-ai voie cu bicicleta in parc”.

Deocamdata Evei ii este bine aici, langa mama si langa tata, in parc cu Van si Dei (Matei si Razvan), a invatat sa se dea si in leaganul pentru fetite mari, nu mai suntem nevoite sa stam la coada, cand avem timp si bani o mai ducem in cate un parc adevarat in Bucuresti, cand nu, ea se bucura sa mearga la tara la tataie, la padure sau sa priveasca barcile in port. Deocamdata ii este bine. Poate intre timp o sa se schimbe ceva. Daca nu, o rugam sa ne ierte ca i-am inchis din leagan niste orizonturi, o sa facem tot posibilul sa-i fie bine, doar o iubim atat de mult.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s