Povestea cu "țănanul"

Publicat pe Actualizat pe

Eva, ce poveste vrei sa-ti spun?
Țănanul! Țănanul! 

 Intr-un sat de oameni saraci, traia candva un taran, poate cel mai sarac om din sat. Singura lui avere era o bucatica de vie. Taranul nu mai trecuse demult pe la vie, nici nu stia ca acolo isi facuse vizuina o vulpe, care avea deja trei puisori: Dică, Sică si Lică.
Intr-o zi, asa, pe la mijlocul primaverii, cand randunelele deja se intorsesera si isi adunau paie pentru cuib, taranul se duse la vie, care era vai de ea, napadita de iarba crescuta atat de deasa incat nu se mai vedeau vițele. Se opri in capul randului si privi intristat via:
 – Tiiii, da’ ce de bâdâdău a crescut in via asta! se scarpina taranul in crestetul capului, maine vin neaparat sa o sap! si pleca agale spre casa

 Puisorii de vulpe – cum ii chema Eva? Dica, Sica si Lica – care se jucau prin preajma, l-au auzit si au dat fuga la mama lor.
– Mama, mama! au strigat ingrijorati puisorii, pana maine trebuie sa ne mutam d-aici
– De ce mama? se mira vulpea
– Pai a venit taranul si a zis ca maine se apuca de sapat via
– He, he, rase inteleapta vulpea. Stati voi linistiti ca nu-i graba!

Timpul a trecut si a venit si vara, via abia se mai vedea din iarba si aproape ca se salbaticise. Intr-una din zilele foarte calduroase, cand ar fi mai potrivit sa stai la umbra decat sa umbli lelea pe campuri, taranul veni iarasi sa-si vada via.
Ca si data trecuta se opri incurcat in capatul randului, se scarpina in crestet si zise:
–  Tiiii, da’ ce de bâdâdău a crescut in via asta! si e salbaticita! Maine, neaparat, ma apuc sa o sap si o si tai! si pleca alene spre sat.
Puisorii de vulpe, Dica, Sica si Lica, care se jucau prin preajma, fugira ingrijorati la vizuina.
– Mama, mama! strigara ei in cor
– Ce s-a mai intamplat dragii mei?
– Iar a venit taranul! De data asta chiar trebuie sa plecam, maine vine nu numai sa sape via dar o si taie!
– Duceti-va la joaca pui! Il cunosc eu prea bine si nu-i nicio graba!

Veni si toamna cu mirosul ei de gutui si must, si taranul trecu iarasi pe la vie. O privi lung, dezamagit si suparat.
– Via asta abia de are cativa struguri, nici macar o galeata de vin nu fac din ea! Si ce sa intri sa o culegi ca-s numai joarde impletite si palamida-i cat omul! N-am ce sa-i mai fac! O sa vin maine sa-i pun foc!
Si taranul se sui in teleguta, biciuind amarat magarul.
Puisorii de vulpe, l-au auzit si s-au dus fara nicio graba sa-i spuna mamei.
– Mama, iar a venit taranul, da’ nu credem ca-i graba. Cica se intoarce maine sa-i dea foc viei!
– Repede, dragii mamei, trebuie sa plecam! Din cate il cunosc eu, de data aceasta o sa se tina de cuvant!

Gata, Eva! Dormim?
Domim!

Povestea acestea mi-o spunea bunicul patern cand eram un pic mai mare decat Eva. Pare mai mult o fabula, nu-i stiu autorul, de altfel mi-a amintesc destul de vag, motiv pentru care o povestesc astfel modificata. Eva cere sa i-o spun in fiecare seara inainte de culcare si a retinut regionalismul bâdâdău pe care-l pronunta, incantata, odata cu mine

Anunțuri

3 gânduri despre „Povestea cu "țănanul"

    paul gabor a spus:
    4 Februarie 2010 la 1:03 PM

    Superb tananul…

    luckyrock a spus:
    25 Ianuarie 2011 la 9:00 AM

    frumoasa povestea, captivanta si scurta, exact cum are nevoie un copilas de cativa anisori.:)

    superba fotografia cu frunzele.=D>

      adra_bell a răspuns:
      25 Ianuarie 2011 la 9:04 AM

      ulterior am gasit o versiune cu vrabii intr-o carte cu povesti bulgaresti

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s