Cocotata-n liliac

Publicat pe Actualizat pe

Vineri

Mari pregatiri pentru sarbatoare, Sf. Gheorghe, ziua orasului si ziua mea de nume glumet. Multi chiar cred ca e ziua mea, eu m-am si obisnuit, raspund la telefoane cu nonsalanta, ba  in anii trecuti chiar am primit  musafiri. Mergem la coţomedii, unde Eva insista, ca o demna fiica a mamei ei, sa se dea in montaigne russe  si primeste pana la urma o cursa cu masinutele buşitoare.

Sambata, sarbatoarea continua, la aerodromul Malul Rosu, avem avioane de mici dimensiuni si curse de masini de teren. Eva primeste o legitimatie de presa, pe care o poarta la gat, plina de importanta, si se intoarce extaziata de avioaie.

Duminica, e zi de kurtos colacs, fierbinte si aromat, cu nuca, cu zahar ars sau cu ciocolata,  pastram totusi cateva bucatele pentru pisicii mici, vecinii nostri.

Astazi, am colindat pe campuri. Sunt fantastice, a inflorit rapita si de la distanta se vad zone intinse de un galben orbitor, verde iar, apoi galben. De aproape, roiesc albinele si mirosul e imbatator.

Anul trecut, am gasit si miere proaspata, anul asta a fost prea frig, ne-a explicat stapanul albinelor, ne-am multumit cu un borcan auriu de miere de salcam.

Eva a iesit din lan numai la promisiunea palcurilor de liliac dintr-un loc strict secret. Chiar daca trebuie sa-i spunem Scufita-rosie, de data asta a fost Dora-Minodora si a cantat „ce ma fac, ce ma fac, cocotata in liliac”

Anunțuri

8 gânduri despre „Cocotata-n liliac

    abramburika a spus:
    26 Aprilie 2010 la 3:07 PM

    Cat e de scumpa Dora-Minodora-Scufita Rosie mirosind liliacul!!! La multi ani, Gherhino … hahahhaaa. De curiozitate, care e falsul nume pe care ti-l sarbatoresti?

      adra_bell a răspuns:
      26 Aprilie 2010 la 3:15 PM

      Georgică:)) Da’ nu mi-l sarbatoresc eu, ma sarbatoresc altii, oamenii cred ca ma cheama Georgeta:)) Pana si Eva mi-a cantat seara „multi ani traiasca, mami sa traiasca”, nu stiu de unde i-a venit

    roxana a spus:
    26 Aprilie 2010 la 5:42 PM

    m-ai dat gata cu pozele astea, voi traiti asa cum imi place si mie sa traiesc, prin lanuri de rapita, de liliac, manacand cu nonsalanta curtos colaci, hranind matze si hoinarind pe pamantul asta frumos, mami, esti de vita nobila, sa stii!
    O sa-ti multumeasca Eva candva, vei vedea…

      adra_bell a răspuns:
      27 Aprilie 2010 la 11:21 AM

      Roxana, sunt destinatii la indemana oricui, mai putin pisicii care au obiceiul sa te caute ei pe tine, nu invers. Cozonacul secuiesc era buna, dar nu se compara cu cel de la el de acasa

    alina downunder a spus:
    27 Aprilie 2010 la 4:18 AM

    Superbe imaginile, minunate amintirile!

      adra_bell a răspuns:
      27 Aprilie 2010 la 11:22 AM

      N-am avut si eu noroc de un cer frumos, of-of, nici rapita nu era pe deplin inflorita, motiv sa ma intorc:)

    GERMINA a spus:
    27 Aprilie 2010 la 9:05 AM

    Mare noroc am eu cu tine. De sambata ma tot gandesc cum se numesc florile alea galbene care au aprins campurile! Te pup!

      adra_bell a răspuns:
      27 Aprilie 2010 la 11:23 AM

      Pe mine m-a intrebat un amic indian ce floare galbena e aia de pe blog si nu stiam cum ii zice in eng, cand am gasit denumirea mi s-a parut f ciudata si ma tot codeam:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s