Revolta-revoltata-revolutie

Publicat pe Actualizat pe

Ca de obicei, noi plecam ultimele din parc, asa ca ne oprim pe la birou, sa-l asteptam pe co-autor sa termine si sa plecam impreuna. Eu uitasem ca Eva mi-a cerut inghetata inca de cand am plecat de acasa, dar ea nu a uitat. Ii cumpar o inghetata, pe care o mananca cu gesturi largi, invartind lingurita prin aer si improscand in jur cu lichid lipicios. Cand mai ramane doar fundul cornetului i-o intinde co-autorului, „ia tati, mananca si tu”. Darnica fiica asteapta ca tatal sa inghita si:
– Acum mai vreau una!
– Eva, abia ai mancat o inghetata, nu-ti mai iau inca una! Maine!
– Ba mai vreau una, mergem acum sa luam! si il impinge pe ta-su spre usa.
– Eva, nu se poate, o sa te doara burtica daca mai mananci o inghetata (cand oare am ajuns asa, nici eu nu intelegeam de ce aveam limita de o inghetata in copilarie)
Protestele se acutizeaza, Eva se infurie si pleaca tropaind spre biroul vecin, la nenea Titiloi. Se opreste plangand in usa si striga:
– Vreaaau alta inghetata! Tati mi-a mancat inghetata!

Ah, da, de vreo luna suntem intr-o perioada acuta de „Nu”. Orice propunere se izbeste de un hotarat refuz. Nu vrea sa se imbrace, nu vrea sa se dezbrace, nu vrea sa manance, nu vrea sa se culce, nu vrea sa se urce in masina, nu vrea sa se dea jos din masina (eu dorm aici). Un timp a tinut vrajeala cu alternativele, nu-i spun hai sa te imbrac ci o intreb: vrei tricoul cu soricel sau tricoul cu Pato? Dar de-acum s-a prins si zice …nu. Daca ma vad astia de la ONU sigur ma iau ca negociator de pace pentru zonele cu conflicte, asa experienta am prins. Cel mai greu este sa o convingem sa stea in scaunul de masina. Cu forta nu merge, nu ca am fi adeptii fortei dar mai repede bagi o caracatita printr-un inel de logodna.
Stam ca micile genii (un desen animat) in scaun!
nuuuu!
uite si mama are centura, stii ca nu plecam fara centura!
nuuuu!
daca ne prinde politia ne da amenda!
nuuuu!
Dupa care ma gandesc ca amenda e ceva abstract pentru ea, asa ca intr-o zi imi sclipeste un beculet:
– Daca nu vrei sa stai in scaun e treaba ta, n-ai decat sa mergi asa balanga-balanga in picioare, dar cand ne opreste Politia sa stii ca n-avem bani de amenda si nici nu-i corect sa platim noi ca nu vrei tu sa stai in scaun. Atunci o sa-ti ia tricicleta din portbagaj.
Eva ma priveste brusc serioasa cu ochi mari si rotunzi. Plusez:
– Nu numai ca-ti ia tricicleta, dar ramai si fara formele de nisip.
Asta a fost argumentul care i-a pus centura de siguranta.

Cuvinte care suna foarte caraghios:
Mami, e absolut ingrozitor!
Mi-a venit o idee!
(ce faci Eva?) Ma gandesc!

Anunțuri

14 gânduri despre „Revolta-revoltata-revolutie

    mariana a spus:
    21 Mai 2010 la 2:52 PM

    E sanzationala Eva, abia astept sa vad ce perle o sa mai scoata si fiica-mea. Deja le „cloceste” insa nu-i ies prea bine in cuvinte. E timp!
    Iar perioada de NU la noi e inceputa demult si inca mai tine, iar santajele curg in fiecare zi de pe ambele fronturi

      adra_bell a răspuns:
      21 Mai 2010 la 2:54 PM

      da, e inceputa demult, dar acum a ajung la varf. Sper eu ca nu se poate mai rau:D

    abramburika a spus:
    21 Mai 2010 la 2:53 PM

    Aia cu tati mi-a mancat inghetata e tare!! O fi ea revoltata, da’ e scumpa foc!

      adra_bell a răspuns:
      21 Mai 2010 la 2:56 PM

      A clocit-o, Petro, ca ei ii place cosuletul de la inghetata, da’ a zis ca daca-i da lu’ ta-su ce-a mai ramas, e ca si cum el ar fi mancat-o pe toata, asa ca sigur ii ia alta.

    ralu' a spus:
    21 Mai 2010 la 3:01 PM

    :))) Ce m-am distrat de bine! Stim si noi cum e cu refuzurile indarjite; din pacate uneori ne prinde cam nerabdatori si nu prea reusim sa negociem eficient 😦 Dar de regula reusim sa ajungem la un consens. Cat despre haine, clar numai cu ce vrea o putem imbraca, altfel nici o sansa…

      adra_bell a răspuns:
      21 Mai 2010 la 3:51 PM

      Ralu, si noua ni se mai termina rabdarea, si fara rabdare n-ajungem nicaieri. Nu e vorba ca-si alege hainele, ea refuza sa se imbrace cu orice, vrea sa iasa desculta pe strada, nu mai spun ce dresata sunt: merg pe borduri pe unde spune ea, trebuie sa calc pe anumite pietre, sa topai pe capacele de canalizare:))

    mariana a spus:
    21 Mai 2010 la 3:02 PM

    http://picsipoc.wordpress.com/2008/07/10/20/
    Ah, nu ma lasa sa-l „albastresc”, dar trebuie sa citesti povestea evei!!!! O sa o citim si noi ceva mai tarziu, ca acum nu are rost la Diana.:)

      adra_bell a răspuns:
      21 Mai 2010 la 3:16 PM

      Multumesc, am s-o adaptez! Chiar aseara mi-a cerut sa-i spun o poveste cu o fetita care plange prea mult:)

    adelamaria a spus:
    21 Mai 2010 la 3:12 PM

    Stiu ca voua va ies peri albi, da’ mie tare-mi place sa citesc despre nazdravaniile Evei :)) As fi curioasa cum am interactiona daca am avea ocazia? Cred ca m-ar lasa fara replica in doi timpi si trei miscari…Ilana inca e la faza cand merge cu alternative 😀

      adra_bell a răspuns:
      21 Mai 2010 la 3:51 PM

      Ei, ne mai ies si peri albi dar ne si face sa radem de multe ori

    salmi a spus:
    21 Mai 2010 la 10:20 PM

    Vai e o haioasa de zile mari! Sa scrii perlele de acum, sunt cele mai faine…e varsta cea mai disperata de a se impune in fata voastra…iar strategiile trebuie sa fie foarte iscusite ca sa „invingeti” :).

      adra_bell a răspuns:
      22 Mai 2010 la 4:52 PM

      Miha, le scriu destul de des, dar tot mai uit din ele. Cat despre strategii, cred ca suntem in inferioritate, e mult mai inventiva decat noi

    alina downunder a spus:
    24 Mai 2010 la 2:46 AM

    Ana, sa ziceti asa, ca sunteti norocosi!!! Are apogeul la o o varsta la care totusi intelege ca anumite lucruri sunt periculoase, Anna, care de-acum s-a mai domolit, a avut apogeul (si-nca unul suuuuuuuuuuus de tot) cand inca nu pricepea prea bine ca exista consecinte cam neplacute pentru majoritatea nazbatiilor ….
    Altfel si noua ne umple ziua cu nu-uri mijlocia si incearca sa ne dreseze pe toti. Singura in fata careia (mai) cedeaza e Catrina. 🙂 Da’ trebuie sa planga ca s-o convinga!! 😛

      adra_bell a răspuns:
      24 Mai 2010 la 9:12 AM

      aha, deci Ana s-a mai domolit, parca vad luminita de la capatul tunelului:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s