Ritmul pierdut

Publicat pe Actualizat pe

Am vazut ieri, privind-o pe Eva, cat de mult ne-am indepartat de ritmul normal al naturii. Nu-i pentru copii traiul in cutiutele de beton, cu geamurile lor termopan care ne izoleaza bine de orice adiere de aer, cu bietele flori palide de apartament, cu vantisorul electric pe care ni-l facem singuri in apartamente. Maldarele de jucarii neglijate nu sunt la fel de distractive ca o pisica jumulita, un card de gaste sasaitoare sau un foc strasnic numai bun pentru copt porumb. Doar eu am mancat porumb, ceilalti s-au delectat cu obisnuitul gratar, cateodata ii inteleg  mai bine pe vegetarieni.

Anunțuri

23 de gânduri despre „Ritmul pierdut

    floridecamp27 a spus:
    18 Iulie 2010 la 12:59 PM

    si poti oare sa nu iubesti toate astea care iti amintesc de copilaria fara griji?
    p.s.rochita domnisoarei e de actualitate -se poarta modelul in vara asta si ii sta si foarte bine…

      adra_bell a răspuns:
      18 Iulie 2010 la 9:28 PM

      Eva multumeste pentru complimente, nu stiam ca suntem la moda:)

    adelamaria a spus:
    18 Iulie 2010 la 4:33 PM

    Superbe fotografiile! Si mie mi-a atras atentia rochita Evei…parca-i o zana! :))

      adra_bell a răspuns:
      18 Iulie 2010 la 9:27 PM

      toate-s niste zane micute. Rochita a fost chiar ieftina, doar ca a murdarit-o de tus de stampila de la prima purtare

        Aniela a spus:
        22 Iulie 2010 la 4:47 AM

        Poate acoperi tusul cu unul din personajele preferate ale Evei 😉

        adra_bell a răspuns:
        22 Iulie 2010 la 8:34 AM

        nu-mi permite materialul, ma gandesc mai degraba la ceva micut, cateva inimioare cred, dar n-am stabilit culorile, inca

    mariana a spus:
    18 Iulie 2010 la 6:20 PM

    uite ca Eva a avut parte si de foc de tabara…

      adra_bell a răspuns:
      18 Iulie 2010 la 9:28 PM

      fascinant i s-a parut, atat de mult i-a placut ca a mai iertat putin pisica aia:))

    Ramona a spus:
    18 Iulie 2010 la 7:31 PM

    ah da, atatea placeri nu mai sunt disponibile decat ca un lux… Mi-a amintit-o si articolul asta: http://www.dilemaveche.ro/sectiune/la-zi-cultura/articol/ascutirea-simturilor-vara

      adra_bell a răspuns:
      18 Iulie 2010 la 9:21 PM

      ei, cata dreptate are, ca intotdeauna, domnul critic. si eu sunt tot o fanatica auzului, ciudat pentru cineva ca mine care nu are deloc ureche muzicala. De data asta, mi-a placut sa ascult piuitul de seara al puilor de curca, imi aduce aminte de copilarie. Am pierdut placeri simple in goana noastra dupa…ideea e ca nici noi nu mai stim dupa ce gonim

    alina a spus:
    19 Iulie 2010 la 3:30 AM

    Noi am regasit ritmul asta in viata normala, la firul ierbii, de aici. Si ma uluieste intotdeauna sa vad cum alti oameni prefera sa-si duca copiii la indoor playgrounds, chit ca afara e soare, sunt 15 grade si parcurile sunt verzi. Sau iarba din spatele casei. Dar ma rog, asa om fi noi, astia mai de la tara … :DDD. Daca n-as fi avut copilaria in curtea bunicilor, as fi fost categoric mult mai saraca spiritual.
    So go for it, Eva, enjoy life!

      adra_bell a răspuns:
      20 Iulie 2010 la 11:04 AM

      te pomenesti ca suntem mai de la tara:)). Tocmai ce ma gandeam ca M e orasean get-beget, doar ca el a crescut langa un parc foarte mare, de fapt o padurice

        alina downunder a spus:
        23 Iulie 2010 la 1:03 AM

        mai, deci culmea e ca nici noi, nici unul din noi, nu suntem practic de la tara! :DD „tara” mea, unde stateau bunicii, era o suburbie de la marginea orasului (arata perfect rural, fireste), iar al meu e crescut la bloc, printre betoane, bunicii nu stateau nici la tara, nici la curte macar. io ziceam ca poate sangele o fi pe undeva la origini de taran, ca altfel … cum simteam noi ca ritmul asta, la firul ierbii (si/sau coada vacii) e al nostru … :))))

    salmi a spus:
    19 Iulie 2010 la 6:54 PM

    Da, viata la tzara e minunata, sa ai iarba in curte, in parcuri, sa nu stai intre pereti de beton, sa respiri aer curat…mi-a fost dor de acasa…nu m-as mai putea obisnui cu blocurile pe care recent le-am vizitat…m-am simtit ca in cusca…:(.

    in alta ordine de idei, admir mereu fotografiile tale, sunt speciale. Mai ales cand e Eva in ele, le ador!

      adra_bell a răspuns:
      20 Iulie 2010 la 11:05 AM

      va invidiez pe toti cei care locuiti in case pe pamant cu o bucatica de curte. Multumesc, Eva e o un izvor nesecat de inspiratie:)

    Aproapealb a spus:
    19 Iulie 2010 la 9:37 PM

    Eu vreau cu tarie ca atunci cand voi avea copii sa locuiesc la o casuta gradina-zoologico-botanica! Ofera o alta perspectiva asupra lumii sa cresti in natura. Dar daca nu se poate, raman mereu imprejurimile orasului, padurile, lacurile si parcurile, si si asta e altceva decat nimic.

      adra_bell a răspuns:
      20 Iulie 2010 la 11:07 AM

      Da, Laura, cam asa imi imaginez si eu ca un copil creste bine cu cat are o mai buna legatura cu natura. Iar atunci cand nu ai, nu poti, nu-ti permiti mai mult de un apartament la bloc sunt bune si imprejurimile orasului

    renata a spus:
    20 Iulie 2010 la 7:55 AM

    ai dreptate in tot ce spui si e minunat si totodata firesc ca eva sa se lase fascinata de maruntisuri in joaca ei. intocmai cum face si va mai face si nora, care, in ciuda muntilor de jucarii daruite si dichisite, se alinta jucandu-se cu ambalaje, etichete, periute de dinti, boabe de fasole si de porumb, mingii mari si mici.
    imi aduc aminte de desenele animate cu heidi, si cum dormea ea in casa bunicului in pod, fix pe un maldar de paie,uitandu-se la cerul instelat prin ferestruica (o gaura, de fapt)din zidul de lemn, cum mi se parea de frumos.(app de cum ne-am indepartat de lucrurile naturale, ne-am izolat in cutii).

      adra_bell a răspuns:
      20 Iulie 2010 la 11:09 AM

      Am observat si eu ca jucariile complicate, cu butoane, luminite, voci, o atrag fix pentru cateva minute. Desi sunt scuuuumpe…. Ei, dar pisicile astea, vai de blana lor. Aia a noastra, de la tara, cum aude voce de copil, cum o tuleste de n-o mai gaseste nimeni. Biata de ea, cu 3 copii mici p-acolo….

    svea a spus:
    22 Iulie 2010 la 12:21 PM

    Hehehe, o printesa adevarata care se bucura de libertatea de la tara! Asa e, nicio carte extrem de bine ilustrata sau jucarie sofisticata nu poate suplini intalnirea magica, pe viu, cu prietenii din ograda, cu viata simpla, in toata splendoarea ei de miros si culoare.

      adra_bell a răspuns:
      23 Iulie 2010 la 9:40 AM

      sigur ca da! Doar avem carti cu animalele de la ferma, trebuie sa le vada si pe viu, nu?

    Draw For Joy a spus:
    23 Iulie 2010 la 11:20 AM

    Ce frumoasa e Eva ta in alb fugarind animalele!

      adra_bell a răspuns:
      24 Iulie 2010 la 8:39 AM

      e alb cu verde, sa se integreze in peisaj:) mi-era cam frica sa nu o atace gastele:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s