Traditii – pristolnic, pitisoare

Publicat pe Actualizat pe

Nu doar ca m-am intors cu chef de scris, dar am si un rucsacel – mi-am luat unul din Bucovina – plin de intrebari.
Aseara am fost la prietenul Boshmanel, bucurestean infiat, dar coborator de prin partile rurale ale Giurgiului. Pe langa distractia eveasca: alergat gaste, jumulit pisici, dresat adulti – ba chiar a inceput sa-si extinda dresajul si asupra prietenilor, punandu-l pe bietul om sa faca vant jaraticului de gratar, fara oprire – mi-am adus si eu aminte de o traditie taraneasca: coacerea unor painici traditionale in ajunul sarbatorilor.

Aluatul de paine se framanta si se lasa la dospit in copaie de lemn, dupa care se formeaza bile.

Doua dintre ele se ornamenteaza cu o cruce tot din aluat, si se numesc Dumnezeu cel Drept si Maica Domnului.

Restul, zilele, se inscriptioneaza cu o unealta din lemn, in forma de cruce, pristolnic, care are la capat, ca la o stampila, gravate niste litere grecesti (chirilice?).

Tanti Puica nu stie semnificatia, asa se face, dar a indeplinit totul ca pe un ritual, si-a facut cruce inainte sa foloseasca pristolnicul si a spus marunt o rugaciune.

Painicile, care se numesc pitişoare, se coc pe vatra si de Sfanta Marie se dau de pomana, cu struguri, branza, un ou, ce s-o mai gasi prin casa omului

Si acum vin intrebarile:
Generatia noastra a cam pierdut legatura cu traditiile, incepand cu noi au venit altele noi. Sarbatorim Halloween-ul si Sf. Valentin dar am pastrat ceva din cele vechi? Sincer, eu si uitasem de pitisoare, pomeni cu struguri si nu ma vad in stare sa coc painici in zile cu cod galben batand in portocaliu. Dar imi plac traditiile, chiar cele care tin de ortodoxism, desi nu prea calc prin biserici. Incerc sa fac pasca de Paste, sarmale de Craciun, orez cu lapte de Mosi si sa duc cate ceva oamenilor saraci. Cum femeile sunt pastratoarele traditiilor, va intreb: va plac traditiile? pe care le mai tineti? de la cine le-ati mostenit?

Anunțuri

6 gânduri despre „Traditii – pristolnic, pitisoare

    diana a spus:
    15 August 2010 la 3:32 PM

    Superb jurnal de vacanta! :)Il savurez cu nesat. Ai putea sa publici o carte cu tot acest material bogat, stii?…

      adra_bell a răspuns:
      15 August 2010 la 6:24 PM

      hai, mah, Diana, ca m-ai terminat! Adica tu te plimbi juma de Italie si eu sa public o carte cu o amarata de vacanta de cateva zile?
      Dar stii ce am vazut si mi-a placut la nebunie? Oameni cu rulote dintr-alea cu tot cu masina, n-am idee cum le zice, ce buna ar fi o d-aia sa ajungi unde vrei cu ea, asa no reservation, ca Anthony Bourdain, sa faci poze si sa scrii carti:)

        diana a spus:
        16 August 2010 la 5:09 PM

        Eheeeeei, o rulota din aia e si visu meu…! 😛
        Stii , nu e vorba de ce vezi ,ci de CUM vezi.Sunt unii care in fata Domului din Milano ridica plictisiti din umeri. Frumusetea lucrurlor simple, redescoperite in misterul si splendoarea lor. Asta faci tu. Ne ajuti sa invatam sa privim frumos 🙂

        adra_bell a răspuns:
        16 August 2010 la 6:27 PM

        Diana, e mult spus ce/cum fac eu. Stii ce-mi place mie la oamenii astia simpli? Pun in gesturile cele mai banale o doza de sacru care fascineaza. Si eu pot sa fac paine, la masina de paine de ex, dar femeia aia dadea un spectacol acolo, la fel cum facea bunica mea foile de placinta, le azvarlea pe sus, pana se faceau subtiri ca foita de tigare. Si inainte sa bage placinta in cuptor, indeplinea tot asa, un mic ritual, cresta in mijloc cu cutitul semnul crucii si spunea Doamne ajuta!

    ceska777 a spus:
    15 August 2010 la 6:56 PM

    Traditiile … Pentru ele cred ca trebuie interes. Manifestat urgent pana mai sunt persoane de la care se pot prelua, invata. S-ar putea sa vrem sa revenim la ele cand va fi prea tarziu.
    La tara oricat de cald ar fi gospodina se trezeste in zori sau ramane pana la miezul noptii cand se mai racoreste si coace painea. Ar fi bine ca sa mai iesim din modernismele noastre…
    Eu fac doar ce am pomenit de la mama caci am crescut fara bunica de la care sa invat direct ceva.
    Insa mi-am propus, pentru ca nu am ajuns sa prind de la bunica, in copilarie nu m-a interesat prea mult si nici n-am avut rabdare, sa invat sa tricotez ciorapi. Am o vecina, o doamna in varsta de 73 de ani care i-a facut gazei cadou asta iarna o pereche de sosete de lana, crosetate de ea.
    Si de cum se lasa toamna-iarna o sa scot acele, lana si cat e gaza la gradi sau seara la un ceai voi invata sa tricotez sosete…..
    Nu stiu daca conteaza dar macar nepotii mei vor abea sosete tricotate de bunica lor.

      adra_bell a răspuns:
      16 August 2010 la 10:55 AM

      Te gandesti deja la nepotei:) Eu cred ca se vor bucura, si mie imi placea cand imi tricota bunica-mea cipicei si le punea si ciucuri. Pe mine n-a reusit sa ma invete decat un sigur punct/fel de tricotat, dar nu-mi place si nici indemanare n-am.
      Sper ca nepotii se vor multumi cu tricouri pictate, jucarii hand-made, sau poate imi vine o idee geniala pana atunci:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s