Beneficiile alaptatului – pentru mamă

Publicat pe Actualizat pe

Ma mananca tastatura sa scriu iarasi despre alaptat, chiar si la spartul targului. Cred ca deja se stie ca sunt o sustinatoare a alaptatului pentru beneficiile pe care le are copilul – si care sunt scrise cu litere mari pe tot netul –  dar si pentru avantajele pe care le are mama. Sunt o sustinatoare dar nu dau p-afara de infocare, asta fiindca nu prea ma bag unde nu-mi fierbe oala, asa se face ca am prietene, colege de servici si cunostinte care au nascut dupa mine si au alaptat foarte putin sau deloc, desi sfaturi  mi s-au cerut  dar nu au fost  ascultate.

Eu am avut o experienta fericita cu alaptatul, am fost foarte ajutata de  trei  persoane.  Eva a fost un bebelus maricel si foarte infometat, destept dom’le, m-am incapatanat sa-i cumpar vreo 7-8 suzete diferite, pe care le-a scuipat cu foc.  Al doilea pe lista e taticul Evei, sprijinul sotului este foarte important, daca sta cu mana pe clanta, sa fuga la farmacie dupa lapte praf sau daca este alaturi de tine sa te incurajeze, sa suporte zarva care vine de la hormoni si sa-ti ofere un umar pe care sa jelesti. A treia persoana a fost modesta de mine, care, de cand a intrat in concediu prenatal, cu asta s-a ocupat. Am rascolit netul cautand articole despre alaptat, filme si fotografii. Cum se pozitioneaza corect copilul, cum trebuie sa apuce sanul, daca exista vreo limitare de stat la san, ce pozitii de alaptare sunt indicate ( le exersam pe un Donald urias de cauciuc, acelasi care a suportat manevre Heimlich si orice mai putea nascoci mintea mea de mother-to-be ingrozita).

Chiar eram ingrozita, nu de nastere, asta mi se parea mai mult jobul doctorului, dar stiam ca odata ajunsa acasa sunt pe cont propriu.  Asa i-am si spus medicului meu cand m-a intrebat daca mi-e frica de nastere:

Oh, da, imi este, dar mai frica mi-e de alaptare.

Ei, cum sa va fie frica de alaptare? O sa vedeti ce usor e !

Nici gand sa-l cred, e barbat, astia ar muri si daca ar avea menstruatie o singura ora. Si alaptarea chiar doare, la inceput numai, n-as putea sa spun cat de tare, nu am termen de comparatie si e posibil sa am un prag mai ridicat de rezistenta la durere. Durerea a persistat cam 3-4 saptamani dar a fost un foarte mic inconvenient fata de beneficiile pe care le-am avut eu, ca mama.

Indiscutabil, si bebelusul are avantaje multiple, desi p-ala cu ” e mai inteligent ” nu-l cred, nu-mi dau seama cum se poate face un astfel de studiu, basca, eu alaptata nu prea am fost dar sunt desteapta, parol. Dar copilul este mai sanatos, asta am constatat eu dupa ce Eva s-a intarcat, altfel  cum in doi ani de alaptat a avut o singura raceala iar acum, daca eu stranut, ea e bolnava cate o saptamana.

Cum de am reusit

N-am avut cantar acasa, n-am facut niciodata proba suptului, despre care cred ca e o mare prostie

N-am cumparat niciodata lapte praf, biberoane am primit vreo doua, nu i-am dat ceai. De fapt, i-am dat o singura data dintr-un biberon d-ala cadou, dar Eva s-a uitat  atat de recunoscatoare in ochii mei incat mi s-a parut ca o pacalesc.

Am lasat-o sa stea la san cat a vrut, statea si cate doua ore, era ca un mic buldog indragostit de osul lui. Am fost o suzeta-umana uriasa dar foarte fericita. Citeam pe un blog, in ton dezaprobator, ca cineva  a vazut o mama alaptand si rasfoind o revista glossy. Dar tocmai asta e minunat, cand alapteam puteam sa citesc, sa mananc, sa ma uit la filme, iar cand m-am mai relaxat, sa si dorm. Aproape in fiecare seara, cand venea M de la munca ma gasea dormind pe fotoliu, cu capul sprijinit de patutul nefolosit al Evei care dormea la mine in brate.

Am luat copilul cu mine in pat,  nu mai era nevoie sa ma trezesc de-a binelea pentru suptul de noapte. Nu cred ca-i ceva rau, am fost o mama odihnita cu bebelusul cuibarit la san.

N-am ascultat niciun sfat contra alaptatului, fie ca a venit de la doctor/ruda/prieten. Sunt specialista in dat cu flit si trebuie sa fii, astfel de sfaturi curg cand copilul se apropie de un an.

Avantajele mamei
Dintr-un punct de vedere, care s-ar putea numi egoist, alaptatul e ideal pentru mama. Este ieftin, la indemana, poti pleca oriunde, cu copilul desigur, fara sa-ti faci griji pentru biberoane, sterilizator, apa calda.
Te ajuta sa slabesti fara alte eforturi, foarte important, eu m-am ingrasat enorm in timpul sarcinii, nu ma mai cunosteau oamenii pe strada.

Nu vroiam sa scriu despre alaptare, nu-mi place zarva care se face in jurul subiectului, si cred ca nimeni nu vrea sa le acuze pe mamele care nu au reusit. Este in firea mamelor sa-si faca mustrari de constiinta din orice si eu obisnuiesc sa-mi torn cenusa in cap si am cateva regrete, cel mai tare ma doare ca am lasat-o pe Eva singura in prima ei zi de viata. Dar stiu ca la al doilea copil m-as lupta cu dintii sa-l am langa mine, asa cum stiu ca daca n-as fi alaptat, mi-as fi asumat esecul, as fi tras concluziile si as fi mers mai departe. Pana la urma cheia sta in informare si in a constientiza ca esti pe cont propriu, in Romania nu beneficiezi de ajutor specializat, iar ca sa reusesti trebuie sa ai incredere in corpul tau si in propriul copil,  plus un dram de noroc. Mi-a placut foarte mult ce am citit numaistiuunde, in primul an de viata al copilului  esti ca la maraton, ca la o cursa de rezistenta. Nu este un sprint, poti pierde startul dar  important e sa continui, nu ai dreptul sa te opresti sau sa iesi in decor.

Anunțuri

14 gânduri despre „Beneficiile alaptatului – pentru mamă

    zoozie a spus:
    16 August 2010 la 7:43 PM

    Nu ma pot abtine sa nu te felicit, imi place mult nota asta personala in care ai imbracat articolul. Zarva pro-alaptare era inevitabila, doar a fost maratonul alaptarii, nu? 🙂 Macar atunci sa auzim mai mult despre subiect.

    Pe mine in saptamana asta pro-alaptare m-a obosit foarte mult toata zarva asta despre politically correct. Poate ar fi timpul ca lumea care se ofuscheaza la citirea subiectului sa-si dea seama ca lobby se face nu persoanelor care deja alapteaza, ci potentialului 85% din femeile care nasc acum si posibil sa nu alapteze mai mult de trei luni. Ele trebuie incurajate, ideea nu era sa aratam cu degetul ce-a facut x sau y sau ce (ne)fericita e ea. Daca as afla ca o femeie in plus a luat startul datorita faptului ca a citit si un cuvant de-al meu, asa cum e el, as fi fericita pana la lacrimi. 😀

      adra_bell a răspuns:
      16 August 2010 la 8:12 PM

      cel mai greu este sa le inteleg pe mamele la care alaptarea este un succes, dar le vine brusc pe la 3-4-5 luni sa suplimenteze cu lapte praf, dupa care intra in cercul vicios bine-cunoscut. De asemenea nu inteleg intarcarea in jurul varstei de un an pe motiv ca a supt destul, este de ajuns, este prea mare. In rest am toata compasiunea pentru mamele care nu reusesc sa alapteze din n motive: prematuri (nu cred ca m-as fi descurcat), depresii, diverse boli, si respect decizia celor care nu vor sa alapteze deloc, in cunostinta de cauza

    ayandari a spus:
    16 August 2010 la 8:06 PM

    Desi nu comentez foarte des iti sorb tot ce scrii.E minunat sa citesti asemenea experiente si sfaturi utile pentru viitor.Daca la bebe 2 nu voi putea alapta dau repede la articolul asta si macar am un suport moral.Daca scriai asta acum un an sunt sigura ca m-as fi chinuit inca pe atat cat am facut-o, ca sa pot totusi alapta.Desi au existat voci care m-au acuzat ca m-am consolat cu ideea ca „un copil creste normal si cu formula”, ma intreb ce ar fi trebuit sa fac daca chiar nu mzi aveam strop de lapte?Sa-l fi infometat pe copil, sa fi facut o depresie si mai mare decat cea pe care am avut-o sau sa imi smulg sanii cu totul odata ce nu curgea picatura de laptic?Multumesc ca exista si oameni ca tine care stiu sa puncteze anumite lucruri fara a rani in niciun fel!

      adra_bell a răspuns:
      16 August 2010 la 8:17 PM

      Amira, zau ca am scris si acum un an. Tu cum de stii ca nu mai aveai strop de lapte? de ex, mie nu mi-a curs niciodata lapte si trebuia sa storc pana la durere ca sa iasa ceva, cu toate acestea Eva era ca o minge. Laptele poate disparea cu totul dar sunt cazuri f rare, medicii, ufff, iarasi ei, ar trebui sa ajute mamele in cazul in care productia de lapte scade. E posibil ca Ayan sa fi avut un puseu de crestere, atunci ai intr-adevar impresia ca nu le mai ajunge. In acel moment iarasi am avut noroc sa primesc sfaturi bune de la o fata de pe net.
      Si ca sa vezi ca la ei se poate, eu am o prietena in Italia pe care medicul a pus-o sa-i dea copilului formula fiindca nu lua in greutate, dar a sprijinit-o sa nu renunte la alaptat. Fetita are peste un an jumate si primeste inca lapte de la mama ei.

    ayandari a spus:
    16 August 2010 la 8:24 PM

    Eu am fost mulsa, stoarsa, para mulsa si para stoarsa la Giulesti ( nu stiu daca tu ai avut contact cu asistenta sefa care era super pro alaptare si tipa la toate femeile ca trebuie sa alapteze ), m-a indrumat femeia aia cat de mult a putut, am baut galactogil si ceaiuri de nu mai putem sa vad in fata lichide, dar… nimic.Eu am pierdut insa startul in maternitate caci 2 zile nu m-am putut ridica din pat si mai apoi de cate ori mergeam la alaptat Ayan dormea dus caci era indopat cu formula.Acasa am crezut c-o iau razna ca el nu stia sa suga, eu ma mulgeam si plangeam in hohote ca el statea flamnd si urla si-si freac piciorusele mititelul si atunci a venit pediatra si a zis „categoric formula ca nu ai ce-i da!”. Si m-am dus iar la Giulesti si am plans si am auzit aceeasi placa:” formula, nu ai lapte si pace!” Chiar nu stiu care a fost cauza, chiar nu stiu cum si unde am gresit ( are vreo legatura cu faptul ca n-am avut fir de colostru?), unde am pierdut startul.
    Acum un an nu stiam eu ca existi in blogosfera…din pacate.Altfel ma rugam de tine cu cerul si cu pamantul sa-mi fii alaturi in acele clipe groaznice.

      adra_bell a răspuns:
      17 August 2010 la 8:02 AM

      Una dintre greseli – si nu-i a ta, la fel mi s-a intamplat si mie, primul alaptat a fost dupa 36 de ore de la nastere – este ca nu ai avut contact imediat cu bebelusul. Gurita lui stimuleaza lactatia, iar al tau era deja satul de biberon, din care se trage mai usor, la san ar fi trebuit sa munceasca, mai ales ca lactatia nu era instalata.
      A doua tine probabil de cezariana, a fost programata? hormonii care declanseaza travaliul stimuleaza si lactatia, iar daca ai facut cezariana programat, asa cum se mai face, mai ales mai devreme, prin sapt 38, laptele vine mai greu. La mine nu a fost programata, am facut cezariana in s40, fara semne de intrat in travaliu, Eva s-a intors in pozitie transversa in ultima saptamana. Cica s-ar mai fi putut rasuci iarasi in pozitie de tragere, dar doctorii n-au vrut sa riste tinand cont si de placenta jos inserata care acoperea colul.
      Nu stiu care era asistenta sefa de la sectia de bebelusi, cumva una mai in varsta, cu parul alb? Eu am avut contact, din nefericire, cu as sefa de la lauze, Rodica Molnar, una care tipa rau. Din cauza ei n-am putut sa ajung la Eva mai devreme, desi m-am rugat de o asistenta sa ma duca cu caruciorul ala si i-am dat si bani, a zis ca nu poate pana nu iese sefa din tura, s-ar fi crizat rau de tot daca mergeam cu liftul.
      Colostrul e lapticul ala mai gros de la inceput, stiu ca era o femeie care statea cu bebele la sfarc si-i picura in gura, cel mic era asa de puturos ca nu vroia sa suga, astepta sa-i pice in gura. Cand copilul adormea colecta laptele intr-o eprubeta:)). La mine n-a curs nimic, nici un strop

        ayandari a spus:
        17 August 2010 la 10:35 AM

        clar ca greseala a fost cea de inceput, la 36 ore dupa ce-l indopasera cu formula el nu numai ca nu mai avea chef sa traga la san dar mereu dormea dus cand mergeam eu la el ( acum as sti ca pot merge sa-l vad si intre orele de alaptat dar atunci habar nu aveam ), cezariana fost super programata, am nascut la 38 saptamni si 5 zile, el a fost pelvian si cu esarfa de cordon.
        Nu stiu cum se numea asistenta, era una bruneta , tunsa scurt cu fata de Apaca ( cred ca totusi Rodica era ) care urla ca o capiata, era la etajul 1 unde iti facea toaleta zilnica.Aia m-a zapacit cat m-a muls, tras, palpat, stors si ea care era adepta alaptatului 100 la 1000 mi-a spus clar ca nu se poate si pace!
        Colostru nu am avut, lapte cred ca adunat intr-o zi intreaga strangeam jumatate de biberon de 150ml, adica vreo 75 ml toata ziua.I-am dat totusi 1 luna atat cat au fost -cateva picaturi a supt bietul zilnic.Macar atat!

        adra_bell a răspuns:
        17 August 2010 la 10:39 AM

        aia-aia, eu as da-o afara. L-am si intrebat pe medicul meu care-i treaba cu ea, eram indignata ca tipa la toata lumea: paciente, familiile pacientelor, asistente, medici. Cica e f buna profesionista, o fi, dar un bun profesionist, cand lucreaza cu oamenii, trebuie sa fie si un bun psiholog. Bey, avea un ton si o superioritate pe ea, de-ti disparea si mama laptelui numai cand o vedeai

        ayandari a spus:
        17 August 2010 la 11:37 AM

        la mine nu prea a tipat in schimb mi-a spus ca medicul meu „nu stie nimic i mai da si sfaturi” 😀 Am parat-o, desigur ( shame on me! ), si mi-a spus medicul s-o las in banii ei ca ma ajuta mult, sa tac si sa o las sa-si faca treaba ca stie ce face ( exact cum ti-a spus si tie).Dupa cateva sutici la buzunarel eram cea mai draga pacienta a ei 😀
        Pe viitor ( daca oi mai avea ever curaj sa merg la Giulesti sa nasc dupa tragedia de ieri ) voi sti exact cum si ce sa fac ca sa pot si eu alapta de la bun inceput.Multumesc oricum pentru tot, esti o minune de femeie!

    Andreea a spus:
    16 August 2010 la 9:25 PM

    Acum cateva zile m-am intalnit cu o cunostinta medic. Care a ramas surprinsa cand am spus ca il mai alaptez pe Matei chiar daca are peste un an. Mare prag psihologic si anul acesta:)

    optzecea a spus:
    19 August 2010 la 4:08 PM

    procedez exact intocmai, n-am cantar, BB-ul nu cunoaste biberonul (nu stie sa suga), doarme cu mine si dorm cu el la san si, da, lactatia se stimuleaza si se intretine daca pui BBul la san, cat si de cate ori vrea 🙂

      adra_bell a răspuns:
      19 August 2010 la 4:26 PM

      Felicitari! Sa te pliezi cerintelor copilului si sa-l asculti este cel mai intelept mod de abordare. Dar si cel mai greu, din cauza prejudecatilor (ale noastre si ale celor din jur).
      Eu imi aduc aminte cum au venit niste prieteni si m-au intrebat daca Eva doarme in patutul ei, care parea cam nefolosit.
      Cand au auzit ca nu doarme si am dat si motivul, colicii, mi-au zis sa trec peste, ca vor aparea tot felul de alte motive, si sa o obisnuiesc in patut, ca altfel asa ramane, cu mine in pat. Si eu m-am panicat, aolica, astia au dreptate, au si copil mare, deh experienta. Noroc ca sunt foarte contemplativa si la mine panica aduce cu ea amanarea deciziei:))

        optzecea a spus:
        20 August 2010 la 7:29 PM

        ah, m-am izbit si eu deja de persoane din-astea care s-au minunat ceva de genul „aoleu, doarme cu tine in paaat?”
        ca sa vezi ce tragedie! 🙂
        important e, cum ziceai, ca mama e odihnita, conteaza mult, la inceput eram in stare sa cedez nervos, mai ales seara la culcare…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s