Padurea de la marginea orasului

Publicat pe Actualizat pe

Cum ne era dor de o zi colorata de tomna si de soarele disparut acum vreo luna, ne-am grabit sa iesim la o plimbare prin padure. Am parcat la margine si am mers cat mai adanc rascolind cu pasi lejeri mormanele de frunze colorate si linistind-o pe Eva care se speria la fiecare strigat de „caaaaade” al taietorilor de lemne.

Nu ne-am dat seama ca e ceva in neregula nici cand n-am mai auzit strigatele, nici cand in jurul nostru s-au indesit copacii inalti in care cresc fructe colorate in rosu aprins, mergeam razand si povestind, bucurandu-ne de aerul proaspat si de razele soarelui.

Cand ne-am oprit obositi sa ne odihnim pe o buturuga, am observat ca in copaci erau instalate multe casute pentru pasari, nimic neobisnuit, dar toate erau locuite de papusi delicate, care iesisera in prag si se uitau la noi, putin uimite si ingrijorate.

Padurea devenise de poveste, fluturii avea feţe de zane si pe fiecare floare stateau spiridusi porniti pe pozne, nu ne-am mai fi lasat dusi de acolo dar stim ca orice loc fermecat are si o parte intunecata pe care n-am fi vrut s-o cunoastem.

Nici papusile, nici fluturii-zane, nici macar spiridusii nu stiau cum ne puteam intoarce, asa ca am hotarat sa intrebam un gandac alb-negru care rontaia o uriasa frunza stacojie. Probabil era un gandac prostanac sau rau-intentionat caci ne-a indrumat gresit, spre est

Dupa vreo ora de mers, am ajuns intr-o padure stranie de ciuperci inalte cat niste copaci, fandosite, otravitoare si hartuitoare,

sub care isi sapasera vizuini troli maraitori ce ne spionau rautaciosi cu ochii lor mici, injectati. N-am lasat sa se vada ca ne e teama, i-am ignorat curajosi si norocul ne-a suras.

Pe o buturuga ne astepta chiar regina padurii fermecate, deghizata in cea mai frumoasa libelula pe care am vazut-o vreodata, cu minunate aripi transparente, impodobite cu rubine.

Ne-a luat in zbor pe deasupra regatului ei si ne-a aratat toate minunatiile ascunse muritorilor de rand, lumea de dincolo de lume, locul de unde vine vantul si unde se nasc norii, salasul povestilor.

Lin si planat ne-a lasat la marginea unui luminis dincolo de care se vedea padurea reala si ne-a invitat  sa revenim oricand. Oricand mai prindem o zi insorita si colorata de toamna.

Nota: nu am baut, nu am fumat si nu am prizat nimic ciudat. Acum, daca spun ca m-am speriat de un iepure enorm, care s-a speriat, la randul lui, de mine, o sa ma creada cineva?

Anunțuri

24 de gânduri despre „Padurea de la marginea orasului

    mmaria a spus:
    22 Octombrie 2010 la 4:24 PM

    binenteles ca te cred si tin sa spun ca ochii vostri au vazut o toamna superba!

      adra_bell a răspuns:
      23 Octombrie 2010 la 10:20 AM

      o data am fost si eu cu aparatul deschis si m-am speriat de un biet iepure….

    miha a spus:
    22 Octombrie 2010 la 8:51 PM

    O toamna superba si o poveste minunata!

      adra_bell a răspuns:
      23 Octombrie 2010 la 10:18 AM

      multam, baga o prajitura drept recompensa:)

    renata a spus:
    22 Octombrie 2010 la 10:06 PM

    dar bineinteles ca toamna e minunata, doar si eva si eu suntem nascute toamna, pai cum altfel? 🙂 toamna este o a doua primavara, numai ca acum toate frunzele sunt flori (parca asa zicea Camus) si se pregatesc de un somn luuung si linistitor….

      adra_bell a răspuns:
      23 Octombrie 2010 la 10:09 AM

      Eva mai mult in prag de iarna, probabil d-aia ma tot intraba cand o sa ninga:) (si cand o sa vina Mos Craciun:D)

    corinamirela a spus:
    22 Octombrie 2010 la 10:27 PM

    Ma bucur ca am vazut postarea ta inainte sa dorm,sper sa visez cu partea de poeveste frumoasa. Tare mi-a placut perspectiva, culorile, textura lor- o incantare, te imbratisez. Locuiesti aproape de locuri paradisiace, un noroc pentru voi…Noapte frumoasa!

      adra_bell a răspuns:
      23 Octombrie 2010 la 10:17 AM

      Corina, n-as numi imprejurimile giurgiuvene paradisiace, dar nici total lipsite de farmec, asa cum le cred concetatenii mei, nu sunt. Am vazut de curand o emisiune despre un oras din Laponia suedeza, era prezentat din punct de vedere turistic. Absolut nimic nu era interesant acolo, poate doar aurora boreala, peisaj cat se poate de plat, de frig nu mai vorbesc, dar suedezii facusera din c__t bici, o mina functionala avea la un nivel dezafectat cafenele si muzeu, in oras era un alt muzeu despre traditiile lapone, vindeau pachete de supravietuire pentru turisti, adica ii scoteau p-aia si ii tineau in ger contra cost si bineinteles, atractia orasului era hotelul ala din gheata construit pentru 6-7 luni pe an.
      Aproape oriunde exista ceva frumos de valorificat, dar ne trebuie oameni care sa aiba ochii deschisi si bunavointa

    GERMINA a spus:
    22 Octombrie 2010 la 11:42 PM

    Multumesc pentru calatorie. Si pentru poze. Minunat!

    mariana a spus:
    23 Octombrie 2010 la 1:46 AM

    pur si simplu minunate:povestea, fotografiile,protagonistele.
    Am trait odata cu voi povestea din padure.

      adra_bell a răspuns:
      23 Octombrie 2010 la 10:21 AM

      i-ai vazut pe troli? le place sa muste de degetele de la picioare, uraciosii….

    abramburika a spus:
    23 Octombrie 2010 la 7:19 AM

    Ce toamna frumoasa e acolo la voi … sau, vazuta prin ochiii vostri !!!

      adra_bell a răspuns:
      23 Octombrie 2010 la 10:18 AM

      cred ca varianta 2, pana acum a plouat de credeam ca ruginim

    salmi a spus:
    23 Octombrie 2010 la 12:44 PM

    Foarte frumos, mi-au placut deopotriva fotogrfaiile si povestea fermecata. Ce frumos e sa vezi totul prin ochi de copil! Un we frumos sa aveti.

      adra_bell a răspuns:
      24 Octombrie 2010 la 8:11 AM

      iti dai seama cum or fi visele? da’ little miss are si cosmaruri:(

    alina downunder a spus:
    24 Octombrie 2010 la 9:24 AM

    libelula si ultima fotografie mi-au placut tare tare. bine, mi-au placut toate, si imaginile, si povestea, si toamna voastra. 🙂

      adra_bell a răspuns:
      24 Octombrie 2010 la 9:38 AM

      Libelula amortita, a stat la tras in poza, desi in fata ei si in dreptul aparatului meu era un…excrement cu seminte colorate apartinand unei specii neidentificate. Din cauza libelulei fotogenice am fost la o distanta de cativa angstromi de un c___t :D, dar deh, arta cere sacrificii, cum spunea Doina:))
      Ultima fotografie a beneficiat de o fotosopare a culorilor, putin exagerata, dar mi-a fost lene sa o mai modific inca o data.
      Si noua ne place primavara voastra, sunt oricand dispusa la un schimb

        alina downunder a spus:
        25 Octombrie 2010 la 1:16 AM

        da-ti seama, eu cu macro la purtator, n-am reusit niciodata sa prind o libelula asa la pozat (ba n-aveam eu obiectivul montat, ba ea n-avea de gand sa stea), deci ai admiratia si intelegerea mea pentru sacrificiul depus! as fi facut la fel!! 🙂 🙂 🙂
        iar ultimul cadru ma incanta si coloratura, dar mai mult compozitia. fotosopul e uneori necesar, ca prea de prea putine ori ne gasim in combinatia perfecta – aparat destept, cu posesor pe masura! 🙂 ori aparatul nu e in stare, ori posesorul, si-atunci posesorul compenseaza dupa. 🙂

        adra_bell a răspuns:
        25 Octombrie 2010 la 5:09 PM

        asta ma omoara la aparatele astea mai bune, nu ca as avea acum bani de unul, dar sa zic ca ma screm putin dupa care urmeaza visatul la nu’s ce obiective.
        Eu am mai prins o libelula albastra prin vara, atunci am stat lungita pe un podet de lemn, jumatate eram in mlastina de dedesubt, intinsa dupa libelula:))

    Andreea a spus:
    25 Octombrie 2010 la 9:40 PM

    Frumoase si fotografiile si povestea:)

    Doina a spus:
    31 Octombrie 2010 la 8:54 PM

    Multumim ca ne tragi de maneca inapoi in copilarie. M-am simtit minunat in padurea voastra vrajita de o zana buna. Iar iepurele, daca nu te-ai fi speriat de el, cine stie, poate va conducea in tara minunilor, unde v-ati fi intalnit cu Alice… Si noi odata cu voi…

      adra_bell a răspuns:
      2 Noiembrie 2010 la 9:01 AM

      Probabil inspre Tara Minunilor se ducea si iepurele, dar era cam rapid pentru mine

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s