Anotimpul cetos

Publicat pe Actualizat pe

Prin octombrie, vine ceaţa peste oraş, la început doar dimineţile sunt usor aburite, dar în noiembrie, zile întregi nu iesim din ceaţa densă, vagi siluete se apropie de tine ca sa se ţi se materializeze în faţă sub forma de chipuri gri, posomorâte. Ajungi sa te obisnuiesti si sa-ti placa, mai ales dacă ieşi  prin împrejurimi, pe câmpurile monotone unde ai putea să te rătăceşti, să dispari, dacă nu ai întâlni câte un copac fantomatic.  Ceaţa cade doar peste luncă, dacă înaintezi prea mult poţi avea surpriza unui soare strălucitor, la doar câţiva kilometri de oraş, asta mă amuza întotdeauna când făceam naveta. În decembrie, cedezi, umezeala devine de nesuportat, te rogi să fie mai frig, să îngheţe odată, parcă te simţi suferind muced de astm si de reumatism.

Ieri, am avut o astfel de zi cetoasă, Eva s-a trezit si a venit la bucătărie, lipăind încălţată cu ciorăpeii ei cu Tinker Bell, să ceară lapte cu cacao, pe care l-a sorbit mai apoi boiereşte, cu paiul. Eu am copt un tuci de castane, tot intrebându-mă cum arătau vanzătorii interbelici de castane  şi în ce carte am citit cum el îi cumpără ei un cornet de castane zaharisite, să-şi încălzească mâinile. Aş vrea o astfel de fotografie cu o stradă ceţoasa si rece, cu un vânzător de castane, cu o ea strecurând în manşonul elegant câteva castane calde si aromate. Era in Orasul cu Salcâmi, cumva?

Apoi am iesit din oraş, am plecat la Tuica, dupa mult timp am luat cu mine şi aparatul de fotografiat, să o surprind pe Eva cum aleargă gâştele  pe vale şi cum curtează pisicile: „stai să te prind, vreau să te iau la mine acasă, să fii pisica mea!” Ne-am întors pătrunşi de umezeala dar roşii in obraji şi am copt o plăcintă cu nuci si dovleac.

Anunțuri

9 gânduri despre „Anotimpul cetos

    eumiealmeu a spus:
    22 Noiembrie 2010 la 11:07 AM

    Şi eu am fost cu tine, la Tuica. Mulţumesc pentru că m-ai luat. Îmi place aici, o să revin. Totul poartă amprenta calităţii. Se pare că oamenilor de calitate, chiar şi ceaţa le arată faţa ei bună, cea romantică, nu pe cea hidoasă, a tristeţii. Spor-t, inclusiv la crescut odrasla.

      adra_bell a răspuns:
      22 Noiembrie 2010 la 12:55 PM

      Bine ai venit la Tuica. E foarte primitoare, are o curte plina cu pisici, gaste, rate si intotdeauna se gaseste p-acolo cate ceva natural 100%, lapte, mere, pere, alune din alun:)

    Adelia a spus:
    22 Noiembrie 2010 la 2:33 PM

    Hmmmm, de ce credeam ca doar Alba e cetoasa??? Urasc ceata… sunt obisnuita din copilarie cu zilele din Maramures, clare, geroase, de-ti pisca gerul toate mucoasele. Insa e un frig uscat si vesel cumva, te trezesti cu pietre pretioase pe gene si pe parul din nas :D. Dara ceata aduce tristete. Cum ziceai, incep sa ma obisnuiesc cu ea… parca mergi prin neant, intr-o liniste densa, pana cand apare apare vreo fantoma gri ce se transforma incet-incet intr-un nene trist…

    Ca idee… ce-a fost duminica afara din oras si ce-a fost in oras (de la colegul de dormitor citire)… http://rociclomania.blogspot.com/2010/11/muma-padurii.html

      adra_bell a răspuns:
      22 Noiembrie 2010 la 2:59 PM

      Nu stiu de ce aveam impresia ca sunteti din Tg Mures. Daca e mai jos cumva, intr-o depresiune, cade ceata pe voi si acolo sta toata ziua.
      Aici, orasul e f jos, la 12 km incepe zona de campie, cand in Giurgiu e ceata, acolo e soare, de zici ca ai trecut in alta emisfera.
      Dar astazi e minunat, nu zici ca e noiembrie.
      Colegul de dormitor:)) ce haioasa prezentare:)

    mariana a spus:
    22 Noiembrie 2010 la 10:46 PM

    mmmm…si placinta?????unde e????cu dovleac si cu nuci ar fi fost de post?????nu??

      adra_bell a răspuns:
      23 Noiembrie 2010 la 2:30 PM

      nu stiu daca era de post, eu fac cu foi cumparate, mi-e greu sa fac foi de placinta si n-am chef niciodata sa le intind bine, imi ies prea groase

    Roxana a spus:
    23 Noiembrie 2010 la 9:05 AM

    Ce poze bune! zilele cu ceata sunt preferatele mele, doar sa nu emrg cu masina prea mult. Asa e si cu naveta mea, cand plec din Bacau e frig si ceata, ca suntem in lunca Bistritei, cand urc spre scoala, spre Moinesti e un soare de zici ca e alt anotimp.

    Felicitari pentru foto, te urmaresc cu drag! Amintiri frumoase aduni cu Eva, bravo!

    Roxana a spus:
    23 Noiembrie 2010 la 9:06 AM

    p.s. da-mi mie para aia! 🙂

    adra_bell a răspuns:
    23 Noiembrie 2010 la 2:29 PM

    oh, ce groaza mi-era de mers cu masina prin ceata….
    para aia era destul de avariata pe partea nevazuta:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s