Eat, pray, love – filmul

Publicat pe Actualizat pe

Sau cum am pierdut doua ore din viata, uitandu-ma cu incapatanare la un film care se cerea abandonat dupa o jumatate de ora. Un talmes-balmes din care nimic nu iese la suprafata, o baiguiala continua dupa un scenariu lipsit de substanta. Nici jocul actorilor nu salveaza filmul, ba dimpotriva. Julia Roberts este neconvingatoare, face un rol lipsit de dramatism, nu-i reuseste  nici ca femeie indragostita, nici ca una de-o seama cu mine, care se apropie de varsta a doua si traieste niste mari framantari sufletesti, ajunge la o rascruce si isi cauta drumul.

imdb photo

S-ar fi putut macar sublinia exotismul traiului intr-un ashram indian sau intr-o casuta din Bali, peisajele extraordinare, contrastul specific Indiei dar si aici filmul rateaza spectaculos, cu un plus totusi pentru farmecul stradutelor italiene, dupa care probabil au schimbat directorul de fotografie.  Acum nici macar nu mai am curaj sa cumpar cartea, spuneti-mi ca ati citit-o si face banii.

Ah, si la un film ma deranjeaza foarte mult chichitele, detaliile mici, pe care eu reusesc sa le vad intotdeauna. Prietena lui Liz, mama de culoare, isi ia baietelul adormit in brate. Bluza copilului este ridicata si ii lasa spatele gol, orice mama ar fi tras bluza peste piele, ca sa nu mai spun ca in scena urmatoare, il trezeste din somn ca sa-l schimbe. Mai am una: in Italia, Liz gateste curcan pentru prietenii ei, prim-plan pe curcanul rumen, scos din cuptor, bleah, era ne-epilat rau.

Mai bine mancam sau iubeam sau ma rugam, rau am facut ca le-am combinat intr-un film

Anunțuri

37 de gânduri despre „Eat, pray, love – filmul

    Roxana a spus:
    27 Ianuarie 2011 la 1:42 PM

    Sunt filme excelente dupa carti care poate lasa de dorit..si invers.
    Uite aici daca esti interesata o recenzie a cartii: http://bobulmeudeorez.blogspot.com/2011/01/cartea-de-ianuarie-mananca-roaga-te.html

      adra_bell a răspuns:
      27 Ianuarie 2011 la 4:04 PM

      eu am intalnit doar filme proaste facute dupa carti bune.
      Cred ca un film mai bun decat cartea e Ultimul mohican, poate ma insel, aveam 11-12 ani cand am citit cartea

    capreleirinucai a spus:
    27 Ianuarie 2011 la 1:47 PM

    pai cartea chiar nu-i asa de rea, mie mi-a placut. lasa ca ti-o trimit eu pe-a mea.

      adra_bell a răspuns:
      27 Ianuarie 2011 la 4:04 PM

      saru’mana! Nu uita ca nu stiu franceza:D

        capreleirinucai a spus:
        27 Ianuarie 2011 la 4:55 PM

        in engleza, in engleza!

    ceska777 a spus:
    27 Ianuarie 2011 la 3:21 PM

    Am citit cartea dar nu cred ca ti-o recomand.

      adra_bell a răspuns:
      27 Ianuarie 2011 la 4:05 PM

      Cartea are recenzii bune, nu stiu ce sa zic, eu sunt suspicioasa cand vine vorba de best sellers d-astea

    GERMINA a spus:
    27 Ianuarie 2011 la 3:46 PM

    He he he! Cat m-am straduit eu sa vad filmul asta. Ma intrebam tot timpul de unde atata reclama, si cred ca am avut suficienta rabdare (n-am trecut de Italia…) tot asteptand ceva sa ma convinga. Am inteles totusi ca filmul este o replica proasta a cartii.

    Adriana a spus:
    27 Ianuarie 2011 la 4:30 PM

    Vai! deci filmul e asa de prost? si eu credeam ca numai cartea… ca ma chinui de o luna s-o citesc… N-as putea spune altcuiva ca e o carte proasta, nu ma pricep la recenzii, dar mie personal mi-e tare greu s-o citesc, e acelasi talmes-balmes lipsit de substanta cum spuneai ca e si filmul. Chiar ma mir ca am cumparat asa o carte, dar parca ma gandeam ca filmele dupa carti din astea, best sellers sunt totusi bune…

    Singurul film mai bun poate decat cartea (desi cartea e exceptionata, deci nu prea as face comparatie totusi) pe care l-am vazut eu e Morometii 🙂

      adra_bell a răspuns:
      27 Ianuarie 2011 la 5:58 PM

      asa de prost mi s-a parut mie, e drept ca trec printr-o perioada mai agresiva, in care nu sunt chiar „crestina”

        capreleirinucai a spus:
        27 Ianuarie 2011 la 8:17 PM

        lol, eu ii ziceam turbarea de sarcina ;-)))

        adra_bell a răspuns:
        27 Ianuarie 2011 la 8:54 PM

        ma simt mai bine daca are si nume. Eu credeam ca sunt pur si simplu rea si afurisita, dar scuza asta cu hormonii e intotdeauna plauzibila

    luckyrock a spus:
    27 Ianuarie 2011 la 5:37 PM

    vai cata… aciditate!:))

    ai dreptate la fazele alea cu prietena personajului principal, si eu am ridicat o spranceana cand am vazut copilul cu tricoul ridicat si la scena cu „hai sa-l schimb, desi doarme”, dar mi-am spus: „sper ca nu au chinuit mult acel bebelus”.

    in rest, o carte / un film / o prajitura e bun(a) dupa cum ne „dicteaza” noua mintea noastra si dupa cum percepem lucrurile.

    si eu am vazut filme la recomandarea altora, unele mi-au placut, altele m-au dezamagit teribil. dar n-am impuscat „mesagerul”.:))

    ambele, cartea si filmul, au recenzii favorabile si defavorabile. cat de buna este cartea, vei aprecia numai tu, indiferent de ce vor spune altii.

    de ce? pentru ca tu vezi lumea prin ochii tai.:)

      adra_bell a răspuns:
      27 Ianuarie 2011 la 6:02 PM

      n-ai fost mesager, nu te impusc zau, aveam de gand sa vad filmul, recenzia ta am citit-o dupa ce l-am vazut.
      Cam asa-i cu gusturile, inclusiv gastronomice, eu ma mir mereu ce gaseste lumea la tortul diplomat….

    Roxana a spus:
    27 Ianuarie 2011 la 6:09 PM

    prost film, m-am dus la el, ca a zis Oprah :)), cartea n-am citit-o

      adra_bell a răspuns:
      27 Ianuarie 2011 la 9:08 PM

      dar unde te uiti la Oprah?
      Javier Bardem mi-a dat o raza de speranta la sfarsit, mie mi-a placut in „Vicky, Cristina, Barcelona”

    luckyrock a spus:
    27 Ianuarie 2011 la 7:26 PM

    adra_bell,

    stai linistita, ca nu m-am simtit „impuscata”.:)

    daca ar fi sa analizez situatia, as zice ca tinta ta a fost… Julia Roberts!:)) si negresa aia care-si neglijeaza copilul! si scenaristul ala prost! si mama lui de regizor care n-a stiut sa aleaga o actrita mai buna in rolul principal!:))

    intr-adevar, si starile prin care trecem influenteaza modul in care percepem lucrurile. sper totusi ca nu te chinuie greturile [prea tare…].

      adra_bell a răspuns:
      27 Ianuarie 2011 la 8:59 PM

      n-as zice ca am ceva cu Julia Roberts, e drept ca nu sunt nici fan. Cred ca filmul ar fi avut potential, eu sunt dispusa la visari d-astea de cutreiera lume si cine nu este pana la urma, in plus as fi putut rezona macar partial cu personajul dar nooo, n-am inteles nimic

    Sofie a spus:
    27 Ianuarie 2011 la 8:15 PM

    Cartea e la fel de banala ca filmul, asta ca sa fiu draguta :).
    Daca ti-o imprumuta cineva, citeste-o, daca nu, mai bine cumpara-i ceva frumos Evei.
    Cartea ar fi ramas la stadiul de manuscris prafuit pe un hard drive, daca autoarea n-ar fi fost platita de Viking – prestigioasa editura americana -, ca sa plece in calatoria respectiva, din care sa se intoarca cu o poveste verosimila si care sa dea bine la o anumita categorie de cititori: femeia americana – prizoniera a rutinii zilnice si a stereotipului „happy american family”.
    Tot datorita editurii respective, Liz Gilbert impreuna cu cartea proaspat mirosind a cerneala de tipar, au ajuns pe canapeaua lui Oprah … doar nu va inchipuiti ca s-a dus Oprah sa cumpere cartea si a dat-o pe spate faptul ca Felipe o iubea pe Liz, chiar daca era neepilata.
    Sa nu uitam ca Oprah a avut un cuvint de spus in alegerea presedintelui, asa ca Eat, Pray, Love in topul NYT bestseller timp de 188 saptamini – in ciuda criticilor nu prea magulitoare, e „peanuts” pentru Oprah.
    Cu filmul a lasat-o mai moale – vezi criticile si incasarile sub buget … de fapt asta este unul din atuu-rile ei, care o fac sa nu-si piarda din credibilitate si influenta – e suficient de inteligenta ca sa-si dea seama cind ceva e prea controversial, sau banal in cazul acesta, pentru a fi promovat.
    Mie personal, mi-a placut intrebarea retorica a lui David Letterman – dar daca autorul si personajul principal ar fi fost un barbat ? 🙂

      adra_bell a răspuns:
      27 Ianuarie 2011 la 9:03 PM

      hmm, eu nu ma uit la Oprah, asa ca sunt cam in plop. Pai sa vedem: un barbat cutreiera lumea, cauta sa se regaseasca, dupa ce si-a parasit nevasta, facand meditatii cu un guru, mancand diverse prin Roma, savurand eu mai stiu ce in Bali, dar nu vrea sa se defineasca printr-o relatie de iubire. Un egoist si un insensibil, mi se pare clar:D

    capreleirinucai a spus:
    27 Ianuarie 2011 la 8:37 PM

    cu tot respectul, teoria cu oprah care face si desface e cam conspirationista pentru gustul meu; o explicatie plauzibila ar fi pur si simplu ca e o carte care a atins o coarda sensibila pentru o categorie de cititori suficient de larga incat sa devina o carte la moda.
    poate ca gilbert n-o fi fost atat de faimoasa inainte de EPL, dar nici vreo oarecare nu era, publicase deja carti, jurnalista respectata era, facuse deja scenariul la coyote ugly, cu alte cuvinte nu primise avans de la o mare editura pentru ca era o anonima blonda cu ochi albastri si chef de plimbare.
    intrebarea cu personajul barbat e f buna; parerea mea e ca EPL a prins atat de bine tocmai pentru ca e despre o femeie care se cauta in primul rand pe ea, nu cauta dragostea, un barbat, un copil sau mai stiu eu ce. sigur, la final apare si ceva fir romantic, dar nu ala-i esentialul.

      Sofie a spus:
      27 Ianuarie 2011 la 11:16 PM

      Teoria ca, cartea a fost un succes datorita Oprah-ei, nu-mi apartine mie, ci criticilor de aici.
      Oricit de neverosimil si conspirational ar parea, Oprah e totusi o femeie puternica, sa fii inaintea Angelei Merkel in topul celor mai puternice femei, spune multe … n-am intilnit inca o persoana – barbat sau femeie-, pe continentul acesta care sa spuna „bleah” cind aude de Oprah.
      Cartea a fost publicata prima data in primavara lui 2006 si cu toate eforturile lui NYT s-o tina pe prima pagina, a fost „palmuita” din toate partile, Vanity Fair nici macar n-a bagat-o in seama, iar Time i-au acordat citeva rinduri slabute de tot … apoi in 2007 a aparut de doua ori la Oprah si succesul i-a fost garantat.
      Liz Gilbert n-a fost o oarecare pentru cercurile in care se invirtea – ziaristi, publicisti, critici, dar restul milioanelor de nord-americance care au luat cu asalt standurile de carti a doua zi dupa ce le-a zis Oprah de ea, habar n-au avut cine e tanti asta.
      Pentru ele a fost doar o femeie care a trecut saraca printr-un divort de un sot care n-o intelegea si caruia i-a ramas toata averea – nesimtitul, dupa care a plecat hai-hui prin lume sa se regaseasca, facind-o chiar cu succes.
      Ai dreptate, cartea a atins o latura sensibila a cititorilor, mai degraba a cititoarelor … a deschis cutiuta aceea cu intrebari, pe care cred eu le are orice femeie: who am I, why am I here, what do I want from this life.
      Femeile acestea si-au facut un model din Liz Gilbert – uite daca asta a reusit, eu de ce nu. Si aici mi se pare mie gaselnita cea mai mare din carte si din tot succesul ei, nu numai ca n-a fost sincera cu cititorii, multi critici au pus la indoiala veridicitatea povestii, dar n-a fost sincera nici cu ea insasi … prea mult sirop, prea multa banalitate, prea putin real life … pentru ca, totusi, in viata, lucrurile nu sunt chiar asa simple si nu se rezolva cu un castron de spaghetti sau doua ore de meditatie pe zi.
      Da, poate, daca ai un contract cu editura si un avans frumusel in banca, ca sa scrii despre confortul care ti-l dau pastele si meditatia, atunci totul se rezolva prin eat, pray and love.

    capreleirinucai a spus:
    28 Ianuarie 2011 la 10:43 AM

    personal mi s-a parut mai plauzibil articolul asta din wsj http://online.wsj.com/article/SB118972984449527200.html?mod=hps_us_pageone. foarte interesanta explicatia despre angrenajul de marketing care, pana la urma, ne aduce (sau nu) cartile in casa.

    GERMINA a spus:
    28 Ianuarie 2011 la 10:58 AM

    N-am vazut sandalele…

    Christine a spus:
    28 Ianuarie 2011 la 11:15 AM

    Ha, ha, ha… N-am citit nici cartea, n-a, vazut nici filmul…dar cumva presinteam ca lucrurile stau asa cum le-ai observat tu!

    ANTO a spus:
    28 Ianuarie 2011 la 10:16 PM

    sandalele alea zici ca sunt de pe vremea romanilor

      adra_bell a răspuns:
      29 Ianuarie 2011 la 6:56 AM

      chiar asa le zice, sandale romane si le poarta la Roma, dar merg si la Gr:D

    mariamirabela a spus:
    29 Ianuarie 2011 la 4:32 AM

    Sofie: dar de unde se stie ca nu a fost sincera nici cu ea, nici cu ceilalti, in speta cititorii cartii ei?

    Am citit cartea, mi s-a parut ok, dar nu excelenta asa cum o lauda unele review-uri (unele dintre ele sunt chiar pe site-ul lui Gilbert, iar editia in limba romana are unele pe coperta aIVa).

    Dar milioanele de nord-americane despre ce scriitoare stiu inainte de a fi promovata? Sau scriitor? Si nu-i vorba doar despre nord-americance, ci despre potentialii cititori (cititoare) in general.

    Acum, despre film: Adra, vei fi uimita, dar mamele americance nu se uita la detalii de genul „spatele bebelusului este gol, ia sa sar eu sa i-l acopar ca poate raceste, poate, poate”. Prietena mea de aici, americanca fiind, isi tine in brate baietelul de-o seama cu Degetzica, iar pe spatele lui gol dintre pantalonasii cazuti la jumatatea feselor si geaca de deasupra omoplatilor ai putea sa bati toba tot timpul. Pe ea nu pare sa o deranjeze lucrul asta. La el am auzit niste miorlaituri, dar nu stiu daca erau din pricina asta. In plus, caciula lui sta pe varful capului, iar ea are gluga pe cap, iar in timp ce Degetzica era intr-un combinezon de iarna, el avea o pereche de pantaloni de trening si sosete scurte.

    Cand am cunoscut-o mai bine, am vrut daca este neglijenta:) sau doar spera sa-l caleasca. Nu am reusit sa ma fac inteleasa pentru ca nu am reusit sa o fac sa inteleaga cuvantul „a cali”.

      adra_bell a răspuns:
      29 Ianuarie 2011 la 7:00 AM

      e chiar greu de inteles calirea asta, ma intreb daca e si adevarata. Pai eu sunt chiar relaxata in privinta infofolitului, dar n-as tine copilul cu mai putine haine decat sunt eu imbracata. Totusi, epileaza bine curcanii/puii sau ii gatesc asa?! mor cand vad pene mici pe pulpele/aripioarele de la fast-food, d-aia mananc numai cartofi, salate etc

    Zu a spus:
    29 Ianuarie 2011 la 5:46 AM

    Hehe, eu mor cand vad in filme ca intra cineva intr-o incapere si nu inchide usa dupa el, sau cand eroii se uda fleasca dupa care, cadrul urmator sunt aproape uscati…

      adra_bell a răspuns:
      29 Ianuarie 2011 la 7:03 AM

      :)) si cand zici ca sunt bine prinsa de film pac! apare o faza d-asta si nu ma abtin sa nu comentez. Cum de nu le vede nimeni la editare/procesare ca doar sar in ochi?!

    mihaela a spus:
    29 Ianuarie 2011 la 11:31 PM

    Doi soareci intr-o arhiva:
    -Bun mai e filmul asta! (primul,rontzaind cu pofta)
    -Este, raspunde al doilea, dar cartea a fost mult mai buna!

      adra_bell a răspuns:
      30 Ianuarie 2011 la 7:35 PM

      nah, sa vedem daca le mai convine ca rontaie la DVD-uri sau, si mai rau, stickuri USB:D

    mariamirabela a spus:
    30 Ianuarie 2011 la 2:30 AM

    Adra: si eu sunt relaxata cu imbracatul, dar o imbrac mai subtire decat pe mine ca am vazut ca ei ii este mai cald decat imi este mie.

    Cu americanca: am tot vorbit cu ea pe tema asta, legata de imbracarea copilului, dar ea nu parea sa observe ca ar fi ceva in neregula cu imbracamintea baietelului ei. Adica da, era super incantata de costumul sau de pantalonii de ploaie pe care-i purta Degetzica, dar atat. Nu-i nici neglijenta cu el, ca am ajuns s-o cunosc. Adica pe un tobogan ud i-a pus copilului un prosop sub el sa nu se ude.

    Curcanii si puii asa se vand, dar de gatit nu stiu cum ii gatesc. Eu am gatit un singur curcan de Ziua Recunostintei si pe ala l-am mai epilat eu cu penseta ca nici mie nu-mi place privelistea.

    Sunt pene si pe pulpele de la fast food? Omg, mi se pare scarbos!

      adra_bell a răspuns:
      30 Ianuarie 2011 la 7:38 PM

      ma bucur ca am scapat de vesnicele dileme: i-o fi frig? i-o fi cald? i-o fi foame/sete? Acum spune ce-i trebuie…
      Da, scarbos, pene d-alea f fine, iar spre partea terminala si mai maricele. Stiu ca poti da pielea jos, pana la urma nici nu-i sanatoasa, dar eu nu pot sa le mananc nici asa.
      No, acum nici nu mananc des la fast-food, dar cand era Eva fff mica, 0-3 luni, nu prea aveam cum sa gatesc si mai comandam mancare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s