Codite, albine si catei zburatori

Publicat pe

Doua codite foarte serioase au pus astazi intrebari diverse despre miere

O carte vintage a devenit imediat manual de apicultura: miere, albine, stupi, polen, faguri, ceara, catei zburatori

Pentru fixarea  si gustarea cunostintelor am folosit un borcan cu faguri dulci

HS, sa fim intelesi, altfel prea mi se reproseaza ca sta acasa si nu invata nimic, ramane in urma gradinarilor

Anunțuri

24 de gânduri despre „Codite, albine si catei zburatori

    luckyrock a spus:
    20 Februarie 2011 la 1:22 PM

    e, da. cu o mama ca tine, invata mai mult decat ar invata in orice gradinita.:)

    plus, copiii sunt precum bureteii – absorb tot, tot. si daca nu vrei, ei tot isi insusesc in fiecare zi cate ceva.:)

      adra_bell a răspuns:
      20 Februarie 2011 la 2:01 PM

      Multumesc, nu sunt eu chiar asa de minunata:) Da, pai cam asta fac, speculez momentele ei de curiozitate.

      Cand aud reprosuri ca nu o sa stie nimic fiindca nu merge la gradi mi se umfla niste capilare pe la cap. Dupa mine un copil merge la gradinita pentru joaca si compania altor copii, eu asta cred ca pierde Eva, nu notiuni despre numere si litere la 3 ani

    capreleirinucai a spus:
    20 Februarie 2011 la 1:47 PM

    aia nu-i cartea cu krtek cumva?

      adra_bell a răspuns:
      20 Februarie 2011 la 2:05 PM

      ba da. O pierdusem, am gasit-o in portbagaj si de doua zile e iar in top

    ceska777 a spus:
    20 Februarie 2011 la 2:07 PM

    Deci voi faceti deja homeschooling? 😉

      adra_bell a răspuns:
      20 Februarie 2011 la 7:33 PM

      ei, nu chiar. Ne jucam si noi:) dar a inceput sa puna tot felul de intrebari
      cum fac albinele miere?
      de unde vine zapada?
      se anunta vremuri interesante:D

    luckyrock a spus:
    20 Februarie 2011 la 2:14 PM

    minunata sau nu, este vorba ca ii oferi multe activitati care sa o stimuleze, o duci in natura [ceea ce educatoarele nu fac], ii raspunzi la intrebari s.a.m.d. intr-un cuvant, ii oferi atentia de care are nevoie. ceea ce e mare lucru, crede-ma!

    ideea cu gradinita este integrarea in colectiv. ca, cica daca nu duci copilul la gradinita, devine „salbatic”.

    se fac multe activitati la gradinita [bine, acum depinde si de educatoare], dar cele mai multe sunt simple si le gasesti pe internet – daca vrei sa-ti inveti copilul sa deseneze, sa decupeze, sa lipeasca, sa construiasca, sa modeleze, sa faca multimi etc, ai de unde sa te informezi.

    grupa pregatitoare este mai importanta datorita faptului ca se introduc elemente de geometrie, numerele de la 1 la 10 [sau chiar 20], cateva litere [numai majuscule] si, daca educatoarea e constiincioasa, le citeste povesti copiilor, ii invata sa povesteasca ceea ce au auzit, face si activitati de cunoasterea mediului, cu diferite experimente [pipaim, mirosim, gustam fructe / legume], le dezvolta si partea artistica punandu-i sa cante, sa danseze, sa deseneze, si, daca nu e genul comod, face si educatie fizica [,] cu micutii.

    mai raman regulile de buna purtare si… wow, cate invata la gradinita!:)) ideea este ca si o mama poate face toate aceste lucruri, daca are rabdarea si timpul necesare.

    mi s-a parut ca tu te incadrezi in profil.:)

      adra_bell a răspuns:
      20 Februarie 2011 la 7:34 PM

      durere mare cu desenatul asta. Abia de curand a inceput sa mai mazgaleasca si ea dar tot nestructurat

    abramburika a spus:
    20 Februarie 2011 la 3:44 PM

    Cu o mami ca tine, sigur nu pierde nimic din notiunile invatate la gradi. Asa cum zici, doar compania copiilor si joaca. Nr. si „cititul” are timp sa le invete …

      adra_bell a răspuns:
      20 Februarie 2011 la 7:36 PM

      pe mine ma exaspereaza presiunea asta care se pune pe copiii mici. dar de ce „trebuie” sa stie literele la 3 ani? un baietel din gasca Evei le stia la doia ani, amam lui era mandra tare, mie mi se parea exagerat

    luckyrock a spus:
    20 Februarie 2011 la 4:47 PM

    stii ceva? si problema legata de joaca alaturi de alti copii ai „rezolvat-o”. ca doar vine acusi fratiorul!:D

    Christine a spus:
    20 Februarie 2011 la 7:26 PM

    Ce codite frumoase, da’ mai frumoasa e fetita! Cat despre gradinita, nici eu nu ma omor dupa ea… Ioana are trei ani si aproape doua luni si nu merge la gradinita si nici n-am chef sa o dau prea curand. Motivul principal este ca acolo va fi la gramada cu tot ce inseamna asta, cu bune, dar mai ales rele, in opinia mea. Fiind atat de mica, nu mi se pare OK sa o expun unei multitudini de influente inainte sa fi deprins niste lucruri de la noi, de la parintii ei… In plus, influentele astea venite din partea unor copii obligati sa se adapteze unii cu altii si cu un mediu strain risca sa fie uniformizatoare. De asemenea, nu cred ca acolo invata nimic in plus fata de ceea ce as putea-o invata eu si apoi, pentru dezvoltarea ei emotionala, este bine sa stea mai mult timp in apropierea parintilor si a bunicilor.
    Ce ma amuza este faptul ca multi se minuneaza de mama focului cand aud ca eu o lipsesc pe Ioana de minunatele activitati educative de la gradinita… Unii se uita la mine ca la o ciudata…desi, culmea,Ioana face deja multe din lucrurile pe care altii le invata de-abia la gradinita.
    Singurul lucru de care imi pare rau este, asa cum spui si tu, pierde compania copiilor. Ii place foarte mult sa fie cu ceilalti! Asa ca, in ciuda teoriile mele anti-gradinita, incep sa ma gandesc mai serios la varianta asta…

      adra_bell a răspuns:
      20 Februarie 2011 la 7:42 PM

      da, la joaca ma gandeam si eu, si as fi incercat un program scurt din primavara asta, doar ca acum nu se mai poate, ba chiar trebuie sa ma feresc de copiii care vin din comunitati de frica rubeolei.
      Totodata, chiar am amintiri de cand eram in grupa mica si nu sunt chiar asa de placute, mai o luam pe coaja de la copii mai mari, mai ma luptam cu imbractul si dezbracatul, ma simteam destul de singura si abandonata si, culmea, uite ca n-am ajuns cine stie ce sociabila.
      Am auzit tot felul de argumente pro-gradinita „acolo invata sa manance bine (sau singura)”, „invata sa fie independenta”, „invata si ea cate ceva”. Poate o fi aplicabil in alte cazuri, am o prietenea educatoare, are gupa de 4 ani si mi-a spus ca ii vin copii care nu stiu culorile. Nu e cazul nostru.

      Uraa, in sfarsit sta cu codite, doar este Tiger Lilly, care are si ea codite:)

        Christine a spus:
        20 Februarie 2011 la 7:50 PM

        Eu am amintiri foarte cetoase de la gradinita, iar a propos de luatu’ pe coaja, mi-amintesc si eu ca la masa de pranza mi s-a intamplat intr-o zi sa aterizeze in ciorba mea rosiile din ciorba colegului de langa mine:)) Cum s-a intamplat asta, daca era o lupta intre noi sau eram eu luata drept fraiera, chiar nu-mi amintesc 🙂

        Codite are si Ioana… Pana nu i-am luat elastic cu bile de doi lei din piata nu s-a lasat convinsa!

    luckyrock a spus:
    20 Februarie 2011 la 8:34 PM

    ai rabdare, mami, nu e nici o graba.:)

    chiar acum cateva zile ma contraziceam cu cineva pe subiectul „ce trebuie sa stie un copil la varsta de 2 ani”. discutia a pornit de la o fetita de 1 an si jumatate care stia sa-si spuna numele [mai mult sau mai putin, ceea ce iesea din gurita ei trebuia „tradus” de catre maica-sa].

    argumentul cu care a venit interlocutorul a fost „nu e rau ce stie fetita aia”. nici nu am zis ca ar fi, dar asta nu inseamna ca ceilalti copii de aceeasi varsta, care nu isi spun numele, sunt mai prosti / mai putin inteligenti.

    fiecare copil se dezvolta in ritmul sau, numai putini au cu adevarat probleme. parintii ar trebui sa scape de aceasta goana dupa comparatii si epatari, si sa concentreze mai mult pe nevoile copiilor lor.

    Mamiţuni a spus:
    20 Februarie 2011 la 10:08 PM

    Stii ceva, eu-l dau deja la gradinita (desi e mai mic decat Eva) si acasa continuam / completam ce face el acolo.
    Desi gradinita e privata si are o programa interesanta, tot acasa vine dupa explicatii si tot lamuririle si exercitiile de acasa se prind mai repede de el – de-mi vine sa ma pun pe HS, in paralel/in continuarea gradinitei.
    Exemplu: cantecelele de la gradi. Pe care copiii, teoretic, le „invata” (adica le repeta care cum poate, dupa educatoare). Evident ca nu li se explica nici cum se pronunta, nici ce inseamna, in asa fel incat sa si priceapa. Deci, am treaba acasa? Am 🙂

    Cat despre invatatul literelor: sa le recunoasca individual e una, sa citeasca e altceva. Procesele astea nu se petrec simultan decat mai incolo… si, pana cand poate sa invete sa si „asambleze” literele in cuvinte, ca le stie e cam degeaba… Ma rog, cu exceptia notabila a laudatului la/in public 🙂

    Foarte faina ideea cu mierea, pot s-o fur? 🙂

      adra_bell a răspuns:
      21 Februarie 2011 la 10:58 AM

      Banuiesc ca o gradinita particulara e altceva decat una de stat (aici nu sunt decat de stat), in care o educatoare are in grija 25 de copii. In sala televizorul merge non-stop pe Minimax, copiii mai sunt lasati singuri, se mai bat, e un fel de legea junglei.
      In zilele noastre cam multi vor sa aiba copii-minune, care sa citeasca si sa scrie de la 3 ani, probabil parinti care nu prea le-au avut cu cartile la viata lor.

      Lectia despre miere, da, dar trebuie sa se lase cu degustat, ca sa se fixaze cunostintele:))

        Mamiţuni a spus:
        22 Februarie 2011 la 7:23 PM

        Acolo unde merge el, sunt 4 copii la un adult (ar fi putut fi mai multi, dar deocamdata atatia sunt). Fiecare grupa are cel putin 2 educatoare.
        Daca nu gaseam gradinita asta, nu l-as fi dat. Stiu suficient de multi oameni (si mari, si mici) care n-au mers la gradinita si-s bine-merci. Plimbarile si observarea in aer liber tind sa ajute mai mult decat privitul intens la Minimax 🙂

        La cum descrii gradinitele din Giurgiu, mai bine deschizi tu una 🙂

        adra_bell a răspuns:
        22 Februarie 2011 la 7:30 PM

        asa arata gradinita de cartier, https://myeva.wordpress.com/2009/09/21/de-ce-nu-merge-eva-la-gradinita/ ,nu respecta ce este mai important: siguranta copilului. Pot eu sa ma gandesc ca Simona, educatoarea batausa care l-a invinetit pe nepotul meu, si are 30 de copii in grupa (dar nu vin toti in fiecare zi) este atenta la fiecare dintre ei? sa nu cada in groapa aia sau nu se loveasca cu fieratania de leagan?
        Cat respect pun astia pe copii, ca eu am intalnit inclusiv mame socate de modul meu de abordare, ceva de genul: dar ce are mai gradinita aia? ce esti asa de carcotasa??!!

    cojocarii a spus:
    20 Februarie 2011 la 10:37 PM

    un fel de lectie deschisa, nu? 🙂

    Pe cucuiata cu codite am vazut-o, dar de bb2 nu ne mai spui nimic? 🙂

      adra_bell a răspuns:
      21 Februarie 2011 la 9:58 AM

      lectie gustoasa, mai degraba. A fost prima data cand a mancat fagure, pana acum a refuzat.

      N-am ce sa spun de bebedoi, nu stiu nimic. Miercuri avem eco 4D

    alina downunder a spus:
    21 Februarie 2011 la 1:04 AM

    Eva e delicioasa cu codite (ca si fara).
    Iar legat de invatatul institutionalizat ori ba … eu zic asa: daca mediul in care duci copil e, dincolo de stimulii intelectuali, echilibrat, vesel si cu castig emotional, atunci merita dus.
    De exemplu nu-ti pot descrie cat de mult a inflorit Maria mea la kindy de 3 ani. Era dornica de copii, de socializare, Anna era inca micuta, nu prea aveau ce joaca la comun sa incinga, in fine, cert e ca i-a priit cu varf si idesat. Nu ca mi-a invatat acolo un milion de chestii, ci ca a fost fericita, si-a dat drumul la engleza, a legat prietenii (care sunt inca in picioare, acum la scoala, si ce bine ca sunt, Dumnezeule, ajuta enorm!), a stabilizat-o, i-a dat o … linie pe care sa mearga.
    De invatat invata foarte multe cu mine, exact, prin intrebari si curiozitati, si acum, ca merge la scoala, nu ma culc pe urechea ca o sa scada dramatic contributia mea, nici vorba.
    Cu Anna, desi foarte diferita de Maria, a fost la fel. Vazand-o pe cea mare mergand in colectivitate, observand jocurile de acolo, comunitatea de copii, tot ce era vesel si colorat si dragut, a crescut in ea gelozia asta hiperbolizata de-a dreptul, sa fie si ea „in randul lumii”, la kindy. Acum pluteste pe un norisor roz de fericire, se cere la kindy si-n week-ends, la fel ca Maria la varsta ei, sunt convinsa ca va evolua la fel, o sa-si faca, incet, prieteni/e, o sa fie fericita si o sa infloreasca.
    Nu as fi dus-o insa pe niciuna dintre ele la o gradinita despre care sa am indoieli, sa mearga cu inima stransa si sa planga pe rupte. Cata vreme oricum eu eram acasa, nu am deranja sa le am si pe ele tot acasa. Doar ca avem norocul unui mediu armonios, de aia le-am dus, si chiar a meritat, din plin.

    Cu litere si numere … hmmmm … iarasi, depinde copil. Maria a fost curioasa, a avut programele la TV de unde a prins curiozitate, n-am fortat-o niciodata, daca m-a intrebat, i-am explicat si i-am aratat.
    Nu ma intereseaza si nu am comparat-o cu alti copii de varsta ei, nu intreb alti parinti la ce nivel sunt si deci habar nu am, fiindca nici nu mi-a ajuns din intamplare la urechi. Ce pot spune este ca Maria a fost interesata devreme de litere si de numere iar acum se incadreaza in cerintele astea, pe care si eu le gasesc absurde si exagerate cras, ale scolii, de a-si scrie numele, si cu majuscule, dar si cu litere mici, de a recunoaste alfabetul in intregime etc. Iar la numere … zilele trecute m-a lasat cu gura cascata, mi-a recitat numere de ordinul sutelor (la case, pe strada), fara greseala. Fara ca eu sa fi insistat absolut deloc.

    Anna are alte aptitudini, ca sa zic asa, mai practice, mai putin abstracte. Insa, iarasi fara niciun fel de insistente de-ale noastre, poate ce-a mai prins si de la Maria, si de la TV, isi recunoaste numele si stie destule litere (aproape ca face alfabetul cu Maria, la puzzles din alea de lemn). Si numara aproape aproape corect pana la 20.

    Deci … cum ziceam, depinde. Maria numara pana la 20 la 2 ani jumate. E Maria mai desteapta decat Anna? No way. Nu exista comparatie de calitate intre ele.

    Copilul sa fie fericit. Asta e tot ce conteaza. Ca m-am lungit. 🙂

      adra_bell a răspuns:
      21 Februarie 2011 la 11:02 AM

      Off, ca am vazut eu cum arata o sala de clasa pentru bobocei la voi, cat de prietenoasa este. Nu exista comparatie.

      Stiu ca exista copiii atrasi devreme de litere/numere, asa cum alti sunt atrasi de desen, muzica. Iar Anna are avantajul ei de sora mai mica si sor-mea a invatat sa citeasca inainte sa mearga la scoala, statea langa mine cand imi faceam temele

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s