Si cu barza cum ramane?

Publicat pe Actualizat pe

Intai mi s-a servit povestea cu barza, poveste frumoasa in sine, mai ales ca vazusem undeva si imaginea unei berze albe avand in cioc o legatura din care iesea un cap de bebelus. Frumoasa, dar cu multe goluri de logica, mai ales pentru un copil crescut intr-un sat de la malul Dunarii, locatie preferata de berze. O pereche chiar avea cuib la capatul ulitei bunicilor,  vreo doi ani am stat cu ochii pe ele sa le urmaresc cum aduc bebelusi. Ca vin noaptea, ca la oras ii lasa la usa, ca nu mai pune atatea intrebari, berzele vin si iarna dar nu le vezi tu, nu numai ca nu m-a convins, mi-am dat seama ca nu-i adevarat si chiar am rasuflat usurata dupa ce o perioada fusesem sincer ingrijorata de posibilitatea ca barza respectiva ar putea scapa bebelusul de la o asemenea inaltime.

Clickul s-a produs cand o vecina a ramas insarcinata ba chiar am auzit ca a nascut. Barza a fost recunoscuta ca mit si mi s-a servit altul: pastila cu bebelus pe care o cumperi de la farmacie, o inghiti si voila! Mi s-a parut genial si am asteptat cuminte sa ajungem intr-o buna zi la farmacie. De cum am intrat am cerut cu glas tare o pastila cu bebelus si nici ca m-am mai lasat scoasa afara, decat taras si in tipete. Nu exista pastile cu bebelusi in Giurgiu, doar la farmaciile mari din Bucuresti. Oh, no, n-am uitat, am repetat faza cu taratul in fata primei farmacii bucurestene.

Nu mai stiu ce s-a mai intamplat si cum am aflat despre conceptie si nastere, sigur este ca nu de la parinti, copiii vorbesc intre ei, informatia circula, chiar daca in variante eronate, abia pe la 10 ani am aflat pe unde se nasc copiii si m-am dus cu informatia fierbinte la niste prietene care nu m-au crezut.

Nu m-am gandit niciodata sa-i servesc Evei astfel de povesti, nu pricep de ce realitatea e de rusine, mie nimic nu mi se pare mai frumos decat bebelusul care creste in pantecele mamei, copilul conceput din iubire,  mica fiinta care combina unic ceva din mama si ceva din tata.

Am informat-o ca vom mai avea un copil care va fi fratiorul ei si i-am spus ca acum e mic, creste in burta mea si va iesi la vara. A fost incantata, si-a pupat fratiorul, il mangaie in fiecare seara si-i mai aduce cate ceva de mancare. E prea mica sa puna intrebari suplimentare, dar cand va intreba  ii voi spune adevarul.

Si totusi, cum ramane cu barza? Chiar si asa Eva a reusit sa afle despre barza, o cunostinta a intrebat-o cand vine barza si ce crede ea despre faptul ca barza ii va aduce un fratior. Eva s-a uitat foarte mirata la ea, mai ca se citea in ochii ei, uuff, madame, cum sa aduca barza copii si i-a spus ca mami e  gavida.  Ajunsa acasa a tinut sa se asigure ca nimic nu s-a schimbat si mi-a spus clar ca sunt gravida si ca am un fratior in burtica. Am fost de acord.

Anunțuri

12 gânduri despre „Si cu barza cum ramane?

    ceska777 a spus:
    17 Martie 2011 la 7:32 PM

    Cea mai „vizuala” explicatie despre „cum ajung copiii in burta la mami” am vazut-o la nepotii sotului: geamul de la living avea un frumos vitraliu realizat in window colours de fratele mai mare. O mami si un tati legati de ceva ca un furtun….

      adra_bell a răspuns:
      17 Martie 2011 la 7:42 PM

      Mi se pare foarte haios, iti dai seama cam cum si-au imaginat ei conceptia:))

    Adelia a spus:
    17 Martie 2011 la 7:38 PM

    Si la fete (chiar la gradi) li s-a servit povestea cu barza. Le-am zis ca o fi venind barza, insa eu nu stiu nimic de ea. Pe ele in mod sigur nu le-a adus barza, ci eu am fost la spital. Asa ca au acceptat ambele variante fara problema (nu am negat barza, insa nici n-am incurajat-o)… acum nu mai povestesc de barza. Stiu ca daca doi adulti se iubesc tare-tare, atunci vine si bebelusul.

      adra_bell a răspuns:
      17 Martie 2011 la 7:48 PM

      La gradinita cred ca e riscant ca educatoare sa negi barza, iti pot sari parintii in cap. Cel putin atata timp cat nu exista o programa clara in acest sens, si banuiesc ca nu exista.
      Eu i-am spus Evei ca merg la maternitate, ideea de spital o ingrijoreaza.

        Adelia a spus:
        18 Martie 2011 la 11:28 AM

        Depinde cum vede spitalul. Ale mele il vad ca o cladire unde oamenii merg sa vada daca sunt sanatosi, se fac bine, medicii au grija de ei. Diana cel putin si-a dat seama ca un bebelus are nevoie de ocrotire si practic a crezut ca medicii sunt pentru bebelus mai mult, nu pentru mama. Sa vada daca e sanatos. Nu au fost in spital, insa asa le-am spus. Inclusiv de injectii… stiu ca-s bune si ajuta oamenii, chiar daca initial sunt dureroase.

        adra_bell a răspuns:
        18 Martie 2011 la 11:41 AM

        Nu-l vede prea bine, ultima data a fost acum un an, a stat o zi cu perfuzii, dar inainte de asta au chinuit-o tare sa-i ia sange, era deshidratata si nu-i gaseau vena

    ralu' a spus:
    17 Martie 2011 la 7:48 PM

    Vai ce-am mai ras la aia cu farmacia…. Nici Alla n-a prea avut curiozitati inca, desi ea frecvent are un bebelus in burtica, la care o sa-i dea tzitza dupa ce se naste :D. Ba, o data a intrebat „da cum iese bebelusul?” si am scaldat-o cu „sunt vreo doua feluri” ca mai era cineva la noi fata de care nu-mi era confortabil sa ma apuc sa explic. Noroc ca pe moment a fost ok asa, n-a cercetat mai departe. Mai vedem! Dar oricum, in principiu stie ca bebelusii cresc in burtica mamei.

      adra_bell a răspuns:
      17 Martie 2011 la 7:50 PM

      Si Eva are un pisic in burtica:)). Mai recent spune ca Jerry, plusul ei favorit, a stat la ea in burtica. Si asteapta si ea sa creasca mare si sa aiba tzitzi ca ale mele din care va da lapte bebelusilor ei

    Aurelia a spus:
    17 Martie 2011 la 8:08 PM

    Anul trecut, Flavia a batut strasnic din picior (la propriu) cand bunica i-a spus ca pe surioara ei o va aduce barza, si a spus: Prostii, nu e nicio barza, pe surioara mea o va naste mama! Bunica a facut ochii mari si s-a uitat spre mine: Da’ de unde stie?!
    Pe vremea aceea nu contabilizam la sange toate replicile Flaviei, dar o data cu postarea ta, mi-am amintit!
    Sarcina usoara!

      adra_bell a răspuns:
      18 Martie 2011 la 11:40 AM

      ha, ha, deocamdata n-am ajuns la bunici, vedem noi ce le mai spune si lor:))

    cojocarii a spus:
    18 Martie 2011 la 1:09 AM

    :)) Ce tare e Eva! 🙂
    eu nu am parte de astfel de explicatii.. cel ma probabil o sa le povestesc amandurora atunci cand vor incepe sa puna intrebari.. Mie faza cu barza mi se pare o prostie imensa inventata din pudoare.

      adra_bell a răspuns:
      18 Martie 2011 la 8:31 AM

      are si niste replici uimitoare, in aceeasi zi i s-a pus si idioata intrebare: „da’ tu pe cine iubesti mai mult, pe mami sau pe tati?” si Eva a spus „pe mami si pe tati”. Ca sa nu mai zic ca avrut una sa-i dea bomboane pe strada si Eva i-a spus „eu nu mananc de la tine, nu te cunosc”:)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s