Back and forth, back and forth

Publicat pe

Hormonii au puterea, au pus stapanire pe cele doua emisfere cerebrale care, cred eu, m-au tradat si s-au predat fara lupta. Sunt imaginea perfecta a gravidei care plange la reclamele pentru detergenti. Ei, nu chiar, dar nici mult nu mai am din moment ce am plans astazi la o carte pentru copii.

Love you forever

A mother held her new baby and
slowly rocked him back and forth,
back and forth, back and forth.
And while she held him, she sang:
„I’ll love you forever,
I’ll like you for always,
As long I’m living
my baby you’ll be.”

The baby grew. He grew and he grew
and he grew. He grew until he
was two years old, and he ran all around
the house. He pulled all the books
off the shelves. He pulled all the food
out of the refrigerator and he took his
mother’s watch and flushed it down the
toilet. Sometimes his mother would say,
„This kid is driving me CRAZY!”

But at the night time, when that two-year-old
was quiet, she opened the door to his room,
crawled across the floor,
look up over the side of his bed;
and if he was really asleep she picked
him up and rocked him back and forth,
back and forth, back and forth.
While she rocked him, she sang:
„I’ll love you forever ,
I’ll like you for always ,
As long I’m living
my baby you’ll be.

The little boy grew. He grew and he grew
and he grew. He grew until he was nine
years old. And he never wanted to take a bath,
and when grandma visited he always
said bad words. Sometimes his mother
wanted to sell him to the zoo!

But at night time, when he was
asleep, the mother quietly open the
door to the room, crawled across
the floor and look up over the side of
the bed. If he was really asleep,
she pick up that nine-year-old boy
and rocked him back and forth,
back and forth, back and forth.
And while she rocked him, she sang:
„I’ll love you forever,
I’ll like you for always,
As long as I’m living
my baby you’ll be.”

The boy grew. He grew and he
grew and he grew. He grew until he was
a teenager. He had strange friends
and he wore strange clothes and he listened to strange music.
Sometimes the mother felt like she
was in the zoo!

But at night time, when that teenager
was asleep, the mother opened the door
to his room, crawled acroos the
floor and looked up over the side
of the bed. If he was really asleep she
pick up that great big boy and rocked
him back and forth, back and forth,
back and forth.
While she rocked him, she sang
„I’ll love you forever,
I’ll like you for always,
As long as I’m living
my baby you’ll be.”

The teenager grew. He grew and he
grew and he grew. He grew until
he was a grown-up man. He left home
and got a house across town.

But sometimes on dark nights
the mother got into her car and drove
across town.
If all the lights in her son’s house
were out, she opened his bedroom
window, crawled across the floor,
and look up over the side of his bed,
If that great big man was really
asleep she picked him up and rocked
him back and forth.
And while she rocked him she sang:
„I’ll love you forever,
I’ll like you for always,
As long I’m living
my baby you’ll be.”

Well that mother, she got older.
She got older and older and older.
One day she called up her son and said,
„You’d better come see me because
I’m very old and sick.”
When he came in the door she tried
to sing the song. She sang:
„I’ll love you forever,
I’ll like you for always…”
But she couldn’t finish because she
was too old and sick.

The son went to his mother.
He picked her up and rocked her
back and forth, back and forth,
back and forth.
And he sang this song:
„I’ll love you forever ,
I’ll like you for always,
As long as I’m living
my Mommy you’ll be.”

When the son came home
that night, he stood for a long time
at the top of the stairs.
Then he went into the room
where his very new baby daughter
was sleeping. He picked her up in
his arms and very slowly rocked
her back and forth, back and forth,
back and forth.
And while he rocked her he sang:
„I’ll love you forever,
I’ll like you for always,
As long as I’m living
my baby you’ll be.

Robert Munsch

Anunțuri

36 de gânduri despre „Back and forth, back and forth

    roxanasieliza a spus:
    20 Martie 2011 la 7:15 PM

    da` hormonii mei cat crezi ca rezista?
    frumoase versuri!

      adra_bell a răspuns:
      20 Martie 2011 la 8:22 PM

      ce sa mai rezistam, ne-am predat, am trecut deja de jumatate

    Monica a spus:
    20 Martie 2011 la 7:50 PM

    Mi s-a facut pielea de gaina si mi-au dat lacrimile…si inca nu-s sigura ca-i de la hormoni de sarcina:D
    Unde ai gasit carticica?
    Va pup,

    Monica

      adra_bell a răspuns:
      20 Martie 2011 la 8:22 PM

      poemul l-am gasit pe net, dar carticica o gasesti pe okian.ro

    luckyrock a spus:
    20 Martie 2011 la 8:05 PM

    foarte, foarte emotionanta poezia, nu ma mir ca ti-au dat lacrimile in timp ce ai citit-o.
    m-a impresionat si pe mine foarte mult.
    multumesc ca ne-ai impartasit-o si noua.

    cojocarii a spus:
    20 Martie 2011 la 9:05 PM

    hai, ca nici eu nu sunt mai breaza decat tine… 🙂

    roxanasieliza a spus:
    20 Martie 2011 la 9:31 PM

    Noi suntem cu back and forth inca de pe-acum, ne leganam flacaii din burtica:))

      adra_bell a răspuns:
      21 Martie 2011 la 11:04 AM

      Da, avem baieti toate trei (si Gabi, cojocarii) si nastem cam in aceeasi perioada

    alina downunder a spus:
    20 Martie 2011 la 10:23 PM

    Deci nu erau hormonii, daa? Eu n-am nicio scuza, am dat vina pe ora matinala … ca mi s-au cam umezit si mie ochii! 🙂

    Andreea a spus:
    20 Martie 2011 la 10:58 PM

    La mine nu-i nici ora matinala, nici hormonii de sarcina…pur si simplu suntem mame, cred! 🙂 Impresionanta poezia, chiar mi-au dat lacrimile!!! 🙂

    vasari a spus:
    20 Martie 2011 la 11:21 PM

    of, e greu si dupa. vin hormonii cu scenariile… si eu am plans

      adra_bell a răspuns:
      21 Martie 2011 la 11:07 AM

      nu stiu care sunt scenariile tale, dar eu am avut niste scenarii dupa nasterea Evei, de fapt cred ca s-au declansat cand avea Eva vreo 6 luni de am crezut ca o iau razna. Brrr, sper sa nu se mai repete

        vasari a spus:
        23 Martie 2011 la 7:31 PM

        Adra, e vorba de aceleasi scenarii! Upgradate, sunt la puterea 2.:((
        Si trebuie sa fii vesela, plina de energie, doar e primavara si sunt copii in jur.:P

        adra_bell a răspuns:
        23 Martie 2011 la 7:42 PM

        offf, imi pare rau! Eu cred ca e de la schimbarile hormonale, pana se stabilizeaza, de la privarea de somn si partial de la lipsa soarelui
        La Eva am avut un moment in care mi-am dat seama ca daca merg pe aceeasi linie o voi lua razna complet si mi-am impus sa-mi revin. A functionat doar pentru ca nu eram intr-un stadiu avansat

    Mamiţuni a spus:
    20 Martie 2011 la 11:48 PM

    Nu da vina pe hormoni, ca nu de la ei e. Vezi ca boceste toata lumea (inclusiv eu)!

    Multumiri pentru postare si pentru informatiile despre carte!

      adra_bell a răspuns:
      21 Martie 2011 la 11:08 AM

      Cu placere! E un scriitor pt copii f cunoscut, chiar nu stiu de ce o seama de carti de mare succes prin alte parti nu se traduc la noi

    Zicolorata a spus:
    21 Martie 2011 la 6:02 AM

    Eu nu sunt gravida si totusi… si eu cu ochii in lacrimi… Probabil odata hormonii luati din loc nu-ti mai revii nici dupa ce ai nascut. Nici la trei ani dupa. Niciodata? Foarte frumos.

      adra_bell a răspuns:
      21 Martie 2011 la 11:08 AM

      Niciodata cred, o fi vreun hormon al maternitatii:)

    adelamaria a spus:
    21 Martie 2011 la 10:59 AM

    Foarte frumos! Si ca sa aduc si un zambet, iti spun ca recent am revazut un episod din Friends in care Joe citeste poezioara asta 🙂 very funny! 🙂

      adra_bell a răspuns:
      21 Martie 2011 la 11:09 AM

      da, da, stiu la ziua Emmei:)) Noi am revazut de curand toata seria, mai putin sezonul 1, e serialul meu preferat

    GERMINA a spus:
    21 Martie 2011 la 3:58 PM

    Faina tare poezia. Da, am lacrimat si eu. Culmea e ca-mi place mai mult in engleza. La mine chiar e ciudat… Zi-ne si povestea poeziei!

      adra_bell a răspuns:
      21 Martie 2011 la 4:55 PM

      Traducerea nu este chiar reusita, adica e ok, dar ar trebui ceva mai mult, asa ca e normal sa-ti placa in engleza, e limba originala in care a fost scrisa.
      Robert Munsch este in viata, sufera de o tulburare bipolara, si inca se recupereaza in urma unui accident vascular. A suferit de alcoolism si a fost dependent de cocaina. Poemul i-a stat mult timp in minte pana sa-l scrie, refrenul de fapt
      I’ll love you forever,
      I’ll like you for always,
      As long as I’m living
      my baby you’ll be

      si-l ingana de ficare data cand se gandea la cei doi bebelusi pe care i-a pierdut. Are trei copii, parca am citit ca sunt adoptati

    alina downunder a spus:
    22 Martie 2011 la 12:55 AM

    Si eu am auzit de el, aici am vazut mereu carti de-ale lui citite la emisiunea pt copii cea mai populara locala, Plyaschool. Insa de asta n-am dat, culmea. Foarte emotionanta povestea.

      adra_bell a răspuns:
      22 Martie 2011 la 8:56 AM

      uite, pe mine asta ma enerveaza cumplit in Romania. Nu exista o emisiune de genul ala pentru copii, nu se mai face animatie, clipuri animate, muzica pentru ei. Parca n-ar trai in tara asta, parca ar fi cantitate neglijabila.
      Exista initiative dar sporadice si nesustinute financiar, ceva animatie pe net, sotia lui Bitman s-a ocupat si a scos cutiutele muzicale, si cam atat.
      Nu cred ca nu sunt bani, nici brazilienii n-au bani si am gasit zeci de clipuri braziliene pentru copii, nici rusii nu-s bogati si fac animatie, ungurii la fel. E drept ca sunt 3 canale de desene animate, noi ne mai uitam la Minimax, tot rotesc desenele alea, dar TVR-ul e platit din bani publici, chiar nu a sesizat nimeni d-acolo ca in Romania traiesc si copii?!
      Cat despre creativitate cred eu ca s-ar gasi material la romani

        alina downunder a spus:
        23 Martie 2011 la 3:45 AM

        parca acum vreo 4 ani descoperisem eu ceva pt copii pe TVR International (atunci il instalasem pt taica-meu, insa de cand a plecat el nici ca i-am mai dat drumul :P), tot in genul asta, productie locala, moderatori + copii, cantecele, prostioare, insa … vechea meteahna romaneasca, teatralizata si falsa peste masura. 😦
        la noi pe cable TV sunt multe canale exclusiv pt copii, noi insa, cum si-asa n-avem timp sa ne uitam, avem numai programele publice (vreo 15 la numar, derivatele a sase posturi mari si late), dintre care unul are program (de buna calitate) pt copii de la 7 dimineata la 7 seara (ABC kids). Ei fac si productia asta de studio, cu doi actori care se adreseaza direct telespectatorilor prichindei, cu ceva joculete, crafts, o poveste, cantece, etc. Bugetul cred ca este infim, probabil cel mai mult este alocat salariilor (unii dintre actorii respectivi ori erau deja, ori au devenit intre timp celebri). 🙂
        Insa mai sunt programe locale, in general pt copilasi mai marisori, oferta este din plin, nu ne putem plange.
        Genial este ca printre cele mai profitabile produse australiene scoase pe piata internationala (pe langa AC/DC, INXS si actorii de la Hollywood) este marca locala Wiggles (o trupa de 4 baieti care canta si danseaza pt picime), cu un succes monstru in special in State. E o molima pur si simplu, nu stiu ce fac aia asa de special, dar pustimea e in limba dupa ei. Uite-i: http://www.thewiggles.com.au/.

    Sofie a spus:
    29 Martie 2011 la 2:31 AM

    Robert Munsch scrie niste povesti super-hazlii pentru copii si sunt „materie de studiu” in mai toate pre-school-urile de aici.
    Domnisoara mea, de dragul lui, a invatat sa citeasca pe la 4 ani.
    Cind ma luau chinezoaicele la intrebari, cu „what did you do that she is reading so well? „, le raspundeam cu ” I didn’t do anything, Robert Munsch did”. Bineinteles ca nu ma credeau lol.

      adra_bell a răspuns:
      29 Martie 2011 la 5:11 AM

      chinezoaicele probabil ca alegeau drumul mai greu:D
      Mi se pare mai complicat cititul in eng, cu tot spellingul aferent, dar uite ca merge si la 4 ani, daca exista motivatie:)
      Si eu tot de dragul cartilor am invatat sa citesc

    renata a spus:
    1 Aprilie 2011 la 11:18 PM

    mama, eu stiu poezia asta de cand am vazut friends prima oara (stiu, patetic, l-am vazut de mai multe ori) si o citea joey la aniversarea de 1 an a fiicei lui rachel. si stiu c-am pus-o pe o profa sa o caute si mi-a gasit-o, imi pare rau ca uitasem de ea. deci e de plans, nu ai exagerat.
    toate bune si multa sanatate!

      adra_bell a răspuns:
      2 Aprilie 2011 la 10:15 AM

      Si eu sunt patetica:)), am vazut serialul de cateva ori

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s