O dimineata banala

Publicat pe Actualizat pe

Dimineata frumoasa, cu raze de soare care cad vesel pe desenul covorului, Eva ma pandeste zambind sa ma trezesc, in secunda doi se catara pe mine, ca sa stea „cu burtica pe Filip”, ma intreaba daca n-am uitat ca vrea si ea un hamac. N-am uitat dar n-avem unde sa-l punem, cand o sa stapanim o mica imparatie o sa-i luam si ei un hamac, ce mare lucru. Vrea si o hainuta rosie cu buzunar la spate pentru „bebelusul nostru”, ar manca ceva dulce la micul dejun, desi stie ca nu-i voie.

Ma duc la bucatarie sa pregatesc micul dejun, sunt putin dezamagita, e soara afara, dar bate un nemernic de vant, pana acum a fost o singura zi perfecta de primavara, dar fie, treaca de la mine, si asa e bine, altfel o sa cad in depresia nordicilor, aia cauzata de vremea mohorata. Mergem cu M la Calugareni, are niste masuratori de facut si apoi la o plimbare prin padurea din imprejurimi, am tot auzit de padurea asta, „copiii mei”  mi-o laudau adesea, insistent chiar cand venea primavara si ma intrebau an de an „cand facem si noi domnisoara, o ora in natura?”, dornici sa scape de uratenia  salilor de liceu sarac, de tara.

Casa domnului cu masuratorile e aproape de liceu, ma bate gandul sa trag o fuga sa-mi revad fostii colegi, dar renunt repede, Eva s-ar criza imediat, sigur ar incerca toata lumea sa-i vorbeasca si sa o mangaie, asa ca ramanem sa vizitam casa in constructie. Proprietarul aduce putin a neamt, aer imprumutat in ani de zile de muncit in Cehia, sta chiar in Praga, vorbeste calm, domol, lucru rar prin zonele astea, se uita zambind la Eva si ne spune ca are si el o fata, cam atat de mare, si ridica taraneste palma deasupra capului, ar mai vrea un copil, dar… Dar ce? Uite, noi mai facem unul. Da, vor si ei, dar sunt batrani, aproape la 40 de ani, intotdeauna ma incanta genul asta de compliment, necautat, pai si noi suntem aproape la 40 de ani. Copiii se cresc greu, fata lui a fost bolnava inainte de sarbatori, nici nu vrea sa se gandeasca prin ce a trecut, e parinte, exagereaza imi spun, dar pana la urma cresc repede, revine domnul mai optimist, el mai ales nu stie cum a trecut timpul, a lasat-o la 3 luni acasa si a plecat sa munceasca prin straini.

Stau in masina cu Eva si-i citesc din niste carti uitate prin portbagaj, gandindu-ma daca sa-i invidiez pe acesti oameni, casa frumoasa, tavane superbe cu grinzi din lemn masiv, bucatarie cu ferestre largi care dau in curte, spre cativa copacei proaspat plantati, de care vor lega un leganus pentru viitorul copil. Ma decid sa-l invidiez, desi mi-e mila de un tata care nu si-a vazut fetita crescand, s-a bucurat de copilaria ei cu portia,  conditia de roman a inceput sa mi se para din ce in ce mai trista. M termina cu masuratorile si plecam spre padure, eu incerc sa descifrez pe sticla cu alcool traditional ceh, ma concentrez pe  cuvintele intortocheate care sa ma lamureasca ce bautura traditionala or bea cehii astia, ca eu ii stiam experti in bere, numai sa nu ma mai gandesc la boala bietei fetite, putin mai inalta decat tatal ei.

O luam pe langa biserica din Crucea, asaltata de bucuresteni in fiecare duminica, preotul cica ar fi „daruit” si biserica are o icoana facatoare de minuni, ce minune i-ar putea scapa pe oamenii astia de mizeria asta crunta, fizica vreau sa spun, mormane de gunoaie aruncate pe camp, cate un caine scheletic, cotrobaind printre pet-uri albite, se uita cu ochi infometati spre noi, niste vaci pasc tot acolo, priponite la marginea drumului. Dar padurea e monumentala, face parte din rezervatia Comana, pe o parte este rapa adanca, pe fundul careia luceste verzui o mlastina. Pe cealalta parte, un deal impadurit, un izvor – da, un izvor e o minunatie aici – coboara sa alimenteze mlastina.

Oprim, e frumos, incredibil de frumos, „copiii mei” aveau dreptate,  crengile neinfrunzite ale copacilor se lovesc si troznesc in vant, canta pasarelele, mlastina  e marginita de lacramioare de padure imbobocite, toporasi si un fel de ghiocei uriasi. Chiar si umila planta, ma scuzati, p_zda-tigancii, nu stiu alta denumire, are niste inflorescente enorme, seamana cu o orhidee .

Eva alearga, urca si coboara neobosita un deal, aduna flori de un galben stralucitor, striga si rade de acopera orice alt zgomot. Cu palariuta ei, verde-iarba si haina copiata dupa trunchiurile copacilor, se potriveste perfect mimetic in peisaj, pare fericita, pentru ea astfel de iesiri au devenit banale, intreaba de iepuri, de vulpi sau de caprioare, ne zambim si ne proiectam in viitor, care dintre noi sa fie vinovat atunci cand adolescenta noastra va pleca pe munte, cu prietenii?

Pe langa noi trec doua femei cu traiste in spate, cauta urzici si leurda, mi-e ciuda pe nestiinta mea, o salata de leurda ar fi numai buna la pranz. Una dintre ele se uita lung la mine, cred ca ii par ciudata cu blugii mei skinny si aparatul foto atarnand de gat, cea tanara, e foarte posibil sa bata spre 40 de ani, dar aici femeile imbatranesc repede, de munca grea si de nevoi.

Anunțuri

14 gânduri despre „O dimineata banala

    Aurelia a spus:
    20 Aprilie 2011 la 4:56 PM

    Frunzele de leurdă seamănă cu cele de lăcrămioară şi au miros de usturoi. A nu se confunda cu o alta buruiană (nu-ştiu-care specie de brânduşă), foarte toxică.

      adra_bell a răspuns:
      20 Aprilie 2011 la 5:35 PM

      Aurelia, am mai cumparat leurda, dar n-as indrazni sa culeg eu cine stie ce de prin padure. Pana la urma, eu sunt aia care s-a dus in gradina dupa patrunjel si a rupt frunzele de la morcovi:D

    mariana a spus:
    20 Aprilie 2011 la 5:12 PM

    ce frumoasa dimineata in descrierea ta…si „palnta aia” e URZICA MOARTA :))

      adra_bell a răspuns:
      20 Aprilie 2011 la 5:34 PM

      Nu e ha-ha? Sunt varza, nu cunosc deloc plantele

    mariana a spus:
    20 Aprilie 2011 la 5:13 PM

    pardon…planta

    Mamiţuni a spus:
    20 Aprilie 2011 la 10:35 PM

    M-a uns la suflet… superb scris!

    alina downunder a spus:
    20 Aprilie 2011 la 11:36 PM

    Pe unde alearga Eva pe-acolo? Pare a fi leurda.
    Foarte frumos. Si foarte trist.
    Mi se zbarleste pielea pe mine cand mi-aduc aminte de lumea satului contemporana romaneasca … 😦

      adra_bell a răspuns:
      21 Aprilie 2011 la 9:15 AM

      nu e leurda, sunt lacramioare de padure, aveau si boboci. Cat despre lumea satului, parca e si mai degradata decat acum 15-20 de ani, sau poate era deja, dar vedeam eu prea in roz….

    Zoozie a spus:
    21 Aprilie 2011 la 12:10 AM

    dadada, si mie mi-a placut tare….

    ceska777 a spus:
    21 Aprilie 2011 la 6:59 AM

    Apropos hamac -m-am oprit acolo cu cititul dar revin- exista ceva gen fotoliu si se poate atarna la interior, se prinde cu un lant si un bolt intr-un tavan, eventual chiar in living….http://www.ikea.com/de/de/catalog/products/00065497 asta-i chiar de la ikea, dar sunt altele si mai confortabile chiar aici: http://www.haengematten-versand.com/haengesessel-haengestuehle.html
    de la astia ne-am luat si noi hamac pt livada.

      adra_bell a răspuns:
      21 Aprilie 2011 la 9:14 AM

      bune ar fi, dar nu avem spatiu nici in interior, eu spun ca ne calcam singuri pe picioare:))

    ceska777 a spus:
    21 Aprilie 2011 la 7:00 AM

    Ah, mai e si varinata cu suport, care e deci „pamanteana”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s