Nervi

Publicat pe Actualizat pe

De aproape 4 ani fac parte dintr-o categorie suparatoare pentru romani, categorie careia autoritatile ii rezerva locuri speciale in mijloacele de transport in comun: gravide/mame cu copii in brate. Declarativ am nevoie de protectia concetatenilor mei, in realitate, slava Domnului, sunt puternica, nu sunt fortata sa merg cu autobuz/metrou, in ultimul timp nici pe la cumparaturi nu prea mai ajung, totusi m-am tot ciocnit de statutul asta defavoriza(n)t. Se pare ca burta mare si/sau copilul mic te fac sa arati a potentiala victima in ochii multor romani. Invizibila, gata sa se lase calcata in picioare, buna de atacat, doar cum o sa se apare, biata de ea, e cu burta la gura, e cu copilul dupa ea.

Ultimul meci l-am avut astazi la banca unde cu onor suntem clienti, ba si actionari, unii mici si puchinosi, dar se numeste ca avem economii stranse in actiunile lor. Banca Transilvania, unde am revenit cu un dosar de acte in dinti in speranta de a-mi recupera noul card, cel vechi este expirat si data trecuta s-a lasat cu mare suparare. Eu m-am enervat ca trebuie sa ma legitimez cu certificatul de casatorie, functionarul mi-a vorbit ireverentios, sa folosim un termen bland, eu m-am enervat si mai tare, ne-am rastit, am plecat. Am revenit  hotarati sa dam cu el cu de pamant  daca lipsa de amabilitate ia loc iarasi bunului simt. In interior e cald, oameni multi  stau la o coada, co-autorul ma indeamna sa stau jos. Intr-un colt, mascata de oamenii transpirati este o masa cu doua scaune, fac rapid o socoteala, daca ma asez pe scaun nasul meu va veni direct in fundul domnului in varsta cu pantaloni din stofa.  Sunt sigura ca stiti, si nasul e gravid nu doar uterul, eu ma fac faramele la orice miros suspect si deja m-am ingretosat, aerul conditionat e oprit si bate briza de transpiratie statuta spre mine. Asadar, refuz sa miros funduri si co-autorul  se duce sa-mi aduca un scaun cat mai aproape de usa. Bodyguardul sau, ma rog, bank-guardul sare oparit:

Va rog sa lasati scaunul la locul lui!

Inmarmuresc! Acest individ e plin de importanta functiei lui, are putere, e cineva. Ia sa vedem! Inaintez, pun mana pe scaun, bank-guardul ma admonesteaza sec:

V-am spus sa lasati scaunul acolo!

Ii atrag atentia ca scaunul e mobil, dupa cum se vede, il trag un metru jumate si ma asez, invitandu-l sa ma ridice daca incalc vreo regula. Serios, ma astept sa fie mojic si sa se indrepte spre mine, dar se multumeste sa-mi arunce priviri crunte.

Inutil sa mai spun ca am petrecut aproape 45 de minute asteptand si apoi completand formulare, ca nici acum n-am card, ca inauntru erau peste 30C desi afara erau cam 25C, dar se pare ca aerul conditionat ii inspaimanta pe romani facand mult CURENT, ca nu existau pahare si nici apa la dozator, iar Eva a rabdat de sete ca si mine, de altfel.

Acest angajat marunt, paznicul, si-a adus aminte de cearta pe care am avut-o data trecuta cu colegul lui, functionarul si a intentionat sa-l razbune?  N-a facut decat sa duca mai departe politica lipsei de respect fata de clienti pe care o afiseaza institutia unde lucreaza? Sau a avut o atitudine de forta fata de o bortoasa cu un copil mic dupa ea?

Caci nu e prima data cand sunt agresata de astfel de oameni, mi-am adus aminte, in drum spre casa, de un alt episod, in care un barbat a vrut sa-mi arate ca amaratul lui de cromozom igrec ma pune oricand la respect. Scena s-a petrecut intr-o toamna, Eva avea pana-n doi ani, era seara si terminasem de colindat parcul. La iesire ne opream mereu sa ne oglindim putin in fantana arteziana, copiii sunt atrasi de apa, de data asta eram doar noi doua. Eva  culegea frunze si le arunca in apa moment in care aud o voce grava si pusa pe scandal. De ce sunt atat de neglijenta si las copilul sa faca mizerie? Asa ii crestem de mici si ne miram ca tara a ajuns unde a ajuns…si tirada continua. Ma intorc spre posesorul vocii, un domn mai in varsta, nu-mi vine sa cred:

Cu mine vorbiti? il intreb, rosie de nervi

Desigur veti spune ca n-am dreptul sa ma inrosesc de nervi, copilul chiar arunca frunze in apa, a poluat deja cu 5-6 frunze, e adevarat ca pe apa plutesc cu sutele, si nu-s aruncate de copilul meu, nici de copiii altora ci cad natural din copacul ala care are o gramada de crengi ramificate deasupra apei. Cad ca e toamna, mama lor de frunze poluante, dar idiotul asta o vede pe fii-mea, e chior sau e prost, nu-i treaba mea, ma deranjeaza ca e agresiv si probabil crede ca o sa-mi fie frica de el. Ii raspund cu tot calmul de care dispun in clipa aceea:

Domnule draga, daca erau doi golani care se pisau in apa, ati fi avut curajul sa le ziceti ceva? Sau curajul dumneavoastra vine din faptul ca sunt femeie si am un copil mic de apărat. Ori plecati imediat, ori sun dupa ajutor, daca-mi mai adresati un singur cuvant

A ramas cu gura cascata dar  a plecat.

In fine,ultima intamplare a fost suparatoare mai putin pentru mine, cat pentru fiica mea . O fetita mica, un copil, o romancuta, un cetatean de mana a doua, asa cum sunt considerati copiii in Romania. Are si ea drepturile ei: sa taca, sa nu topaie, sa nu puna mana, sa spuna poezii la cerere, sa le ocoleasca pe matroanele grase care nu merg pe unde se uita (sigur stiti genul), sa nu plictiseasca, sa sesizeze privirile incruntate ale celor deranjati si sa inlemneasca pe loc, sa multumeasca frumos pentru bomboana naclaita primita de la vreun necunoscut, sa salute neaparat cu saru’mana, sa se lase prinsa de obraji si eventuala bălită de oricine samd. Pot continua la infinit, dar uite ca exista si pentru copiii romani o zi anume in care le aratam iubire si respect. Ziua lor,  ziua tutulol copiilol, pe care Eva a asteptat-o cu nerabdare. Pornim spre centrul orasului, in speranta ca trupa locala de teatru are o reprezentatie pentru copii, frumos ar fi fost sa se fi inaugurat chiar si un loc nou de joaca, parcurile giurgiuvene sunt lipsite de leagane si tobogane, peste tot fieratanii ruginite bune sa sfasie, sa agate, sa zgarie. Parcam si ne luam dupa niste copii purtatori de baloane colorate, Eva topaie de incantare, au baloanele astea o atractie extraordinara. Spre mirarea mea ajungem langa biserica Adormirea Maicii Domnului, de cativa ani pompos ridicata la rangul de catedrala. O scena de lemn este ridicata in plin soare, deocamdata este in asteptare, actiunea pare sa aiba loc in biserica, o multitudine de copii imbracati in costume populare urca treptele zoriti, impinsi de la spate de doamnele invatatoare si educatoare. Ma intreb in mod caraghios de ce e musai acest costum national, care mi-e de altfel foarte drag, cat i-o fi costat pe bietii parinti, dar imi spun ca mai bine ie si fota decat alt costum, nu cumva in spate e doar o tendinta spre uniformizare, sa-i disciplinam, sa fie la fel, sa anulam dezordinea culorilor si a hainutelor fistichii cu care ar fi venit imbracati.  Intram si noi in biserica, nu stiu la ce sa ma astept, stiu ca in alte comunitati bisericile pot organiza intalniri de joaca, cluburi de lectura si alte minunatii nemaivazute la ortodocsi, dar niciodata nu-i tarziu sa incepem si noi. Inauntru e cald, sufocant, zeci de copilasi transpirati sunt  pusi sa asculte un discurs sec din care aud fragmente: „voi sunteti florile din gradina noastra”, „aceste doamne minunate care ingrijesc gradina cu flori”, „mamele de la scoala, doamnele invatoare care v-au pus creionul in mana”, bla-blauri pe care le stiu de cand eram copil. Fiecare doamna isi sâsâie  grupa, incercand cu disperare sa mentina murmurul general la un nivel decent, un preot se ocupa de lumanarile care ard cu zecile rarefiind si mai mult aerul, observ ca sunt si alti copii imbracati in costumase de satin, de buna-seama vor tine un spectacol pe scena insorita de afara, discursul curge in acelasi limbaj de lemn, singurele pete de culoare sunt baloanele din manutele copiilor. Iesim afara  in cautarea unuia, respir usurata, Eva nu merge inca la gradinita, nu trebuie sa suporte asa ceva, nu inteleg legatura dintre discursul sec si biserica, nu inteleg nimic, ma ingrijoreaza de mai demult ideea de religie=ortodoxism predata la clasa I, dar ma alin ca mai am pana acolo,  poate se va schimba ceva, am sa vad eu ce voi face. Azi e 1Iunie si mergem sa cumparam un balon colorat.

Anunțuri

48 de gânduri despre „Nervi

    cojocarii a spus:
    14 Iunie 2011 la 5:04 PM

    cunosc… dar nesimtirea este o a doua natura pentru multi dintre romani…. asa ca nu ma mai mira nimic… 😦
    imi pare tare rau ca a trebuit sa treceti prin astfel de experiente…

      adra_bell a răspuns:
      15 Iunie 2011 la 3:54 AM

      Gabi, incerc sa nu generalizez si vreau sa vad partea plina a paharului. Serios ca masinile se opreau la trecere cand asteptam cu caruciorul pe trotuar, la Carrefour un domn a insiistat sa merg in fata, in metrou alt domn s-a ridicat imediat ce am aparut in peisaj, eram frecvent ajutata sa urc caruciorul pe trotuar (e drept ca frecventa acestor gesturi s-a intensificat dupa ce am slabit:D). Totusi, amabiltatea si bunul simt merg undeva sub 20%. Hmm, sa zicem ca se poate si mai rau?!

    Roxana a spus:
    14 Iunie 2011 la 6:10 PM

    Mi-a placut tot! Cu patos bortzocesc…!

    degetica a spus:
    14 Iunie 2011 la 6:14 PM

    mitocani, punct.

    eu nu mai su n gravida, cu copilul nu mai merg dupa mine. Dar totusi intru la o categorie defavorizata si da, cum faceam si cand eram gravi/cu bb langa mine, ma asez daca vad un scaun liber, si daca, daca sunt admonestata sa ma ridic, indic fara jena un tanar domn cu castile pe urechi.
    Inteleg confuzia matroanelor, daca ar exista politete in general, ar fi clatr ca o femeie tanara asezata are niste probleme. Asta e…:)

      adra_bell a răspuns:
      15 Iunie 2011 la 4:05 AM

      sunt sigura ca li se pare mai usor de admonestat o femeie tanara decat sa se lege de un barbat. Oricum, au treburi importante, 2-3 piete trebuie luate la rand dis-de-dimineata ca sa ajunga acolo unde-i patrunjelul mai ieftin, si niciodata nu au loc de „acesti tineri care se foiesc toata dimineata prin autobuze” (asta-i o discutie auzita in 105 intre doua pensionarea coltoase)

    Ch_Dana a spus:
    14 Iunie 2011 la 6:21 PM

    Puah, nu merita sa te enervezi…viata e prea scurta si, de vreme ce ai ales sa ramai in aceasta tara, trebuie sa-ti asumi consecintele 🙂

    Din ciclul „mitocanii cu gravide”, de doua ori ni s-a intamplat la Carrefour Baneasa: sotul a parcat pe locul rezervat handicapatilor (e drept ca nu si gravidelor, probabil ca la Carrefour, spre deosebire de Cora unde-s marcate distinct, gravidele-s asimilate handicapatilor :D), intram inauntru, nu stam 10 minute, iesim…prima data roata blocata – sotul s-a „infipt ” in paznic, sarmanul om nu mai stia cum sa-si ceara scuze, ca nu ne-a vazut, etc. A doua oara, preventiv, ma dau eu jos din masina, sa fiu vazuta, vine un paznic trap-saltat „aveti permis sa parcati aici?” Sotul siderat, ma arata cu mana, omul se incurca si se indeparteaza rapid…

    Si una tot cu BT, dar la categoria „negravide”: erau doua case, marcate clar „casa lei” si „casa valuta”. La lei coada, la valuta nimeni. Cum aveam de scos niste euro, m-am bucurat…pana m-a apostrofat paznicul „nu vedeti ce coada e, de ce va duceti in fata la casa cealalta ?”. Mie mi-a sarit mustarul instantaneu (sunt Berbec :D) si m-am pus pe facut observatii cu voce tare „1 – am de facut operatii in valuta, 2 – de cand face paznicul regulile in banca, de vreme ce-s afisate clar ce si cum ?!” Au incremenit toti, inclusiv fatucile de la casierie… pe paznicul ala nu l-am mai vazut a doua oara (era la o mica filiala de la parterul blocului unde stateam si intram destul de des acolo). Nesimtirea nu trebuie tolerata…

    Data viitoare, fa un efort si adu-o pe Eva in Bucuresti de 1 iunie, teoretic ai de unde alege…teoretic.

      adra_bell a răspuns:
      15 Iunie 2011 la 4:10 AM

      tot Banca Transilvania? pfuuu, se pare ca au ceva probleme cu paznicii. Intentionez sa redirectionez banii in alt cont si apoi sa reziliez cardurile de la ei cu expunerea detaliata a motivelor catre sediul central din CJ.

    Camelia a spus:
    14 Iunie 2011 la 8:59 PM

    offf, din pacate e plin de mitocani… si pur si simplu uneori trebuie reactionat la mitocania lor. 😦

      adra_bell a răspuns:
      15 Iunie 2011 la 4:11 AM

      eu cred ca trebuie reactionat mereu, desi te mai apuca asa, cate o lehamite…

    Christine a spus:
    14 Iunie 2011 la 9:40 PM

    Asta mi-aduce aminte de ce mi s-a intamplat mie cand eram insarcinata in doua luni. Stateam la coada sa-mi analizele de rutina si pe usa cabinetului sta scris cu litere de-o schioapa ca gravidele au prioritate. Incerc sa ‘profit” de acest fapt si sa intru inaintea babei din fata mea. ‘Cum esti gravida?’, zice ea cu dispret. „Pai, nu se vede. Daca de pe acuma profitati, cand o sa ajungeti cu burta la gura, ce o sa mai faceti?” Pe moment, am ramas interzisa, dar acum ma amuz, desi situatia e trista. Din pacate, si generatiile mai tinere gandesc la fel.

      adra_bell a răspuns:
      15 Iunie 2011 la 9:58 AM

      la generatiile tinere e chestie de educatie. Eu m-am straduit odata sa intru intr-o farmacie care avea o usa cu arc prea dur, ma chinuiam sa strecor caruciorul si sa tin usa cu …fundul sub privirile unui fost coleg de-al sotului, un pustan, care astepta rabdator sa intre dupa mine. Dar nu i-a dat prin cap sa tina usa:))
      Dar babele au fost si ele tinere si probabil au si nascut copii, deh, toate se uita, raman numai povesti umflate gen: eheee, eu eram aproape sa nasc si mergeam pe camp, la secerat….

    sultana a spus:
    14 Iunie 2011 la 11:16 PM

    daca restul imi sint oarecum familiare, cea mai ciudata mi se pare faza cu biserica…

      adra_bell a răspuns:
      15 Iunie 2011 la 10:01 AM

      este? si n-am stat sa vad ce urmeaza, dar erau o gramada de baieti de la seminar, pun pariu ca s-a pus de un cânt pentru aia mici:D
      De cand Giurgiu este episcopie a crescut fervoarea religioasa, la un moment dat erau scoase megafoane in afara catedralei si se auzea slujba de (duminica?) dimineata in tot orasul, mai ceva decat chemarile muezinilor la rugaciune. De altfel, p-aia ii privim de sus ca sunt extremisti si exagerati in privinta religiei.

    salmi a spus:
    14 Iunie 2011 la 11:21 PM

    Cu bancile m-am luptat si eu, tot pentru carduri…dupa ce am plecat, dar si inainte…bleac! Restul sunt prea departe ca sa imi mai amintesc…

      adra_bell a răspuns:
      15 Iunie 2011 la 10:07 AM

      e si multa birocratie dar e si dublata de incompetenta…

    luckyrock a spus:
    14 Iunie 2011 la 11:43 PM

    la mine e 15 iunie, ai ramas tu in urma sau am luat-o inainte eu?:))

    „bortoasa”?? vai, ce cuvant urat!:)) ntz ntz, si-l spune chiar o gravida.:D

    am vazut o faza la Carrefour si nu mi-a venit sa cred. era aproape ora inchiderii, cand raman doar 2-3 case deschise, desi sunt inca multi clienti in magazin, clienti pe care o angajata ii tot indeamna [la microfon] sa se indrepte spre casele de marcat.

    o casiera decide sa-si inchida casa exact in momentul in care o gravida cu copil mic ajunge la ea, asadar femeia se vede nevoita sa mearga in alta parte. unde? peste tot sunt cozi. se asaza in cele din urma si ea la rand si NIMENI [nimeni, da?] nu o lasa in fata, desi in cosul ei de cumparaturi nu are mai mult de 10 produse. dar, nu-i asa, toata lumea se grabeste. mai ales ea, care are burta mare, zici ca acum naste, si un copilas de vreo 2 ani, care topaie vesel in jurul ei, fara sa-i pese ca mama nu prea mai poate sa tina pasul cu el.

    putin mai in spate, o alta mama, cu fetita de vreo 3 ani [i-am dat eu], o tine pe aceasta in carucior, in locul acela special de asezat copiii. fetita isi pierde rabdarea, plange, vrea jos, dar ce sa vezi? maica-sa nu e de acord! nu o ia de acolo, o cearta ca nu e cuminte, o ameninta ca data viitoare nu mai vine cu ea la cumparaturi si alte prostii din-astea. ma intreb in sinea mea, de ce naiba isi chinuie copilul asa?! de ce trebuie sa stea fetita in carucior pana cand ies din magazin, coada e lunga, cea mica si-a pierdut cu siguranta rabdarea.

    dar nu ma bag, am aflat ca exista 2 legi nescrise in ceea ce-i priveste pe parinti:
    1.niciodata sa nu ii spui unui parinte cum sa-si creasca / educe copilul
    2.niciodata sa nu incerci sa educi tu copilul altuia

    am si eu un card vechi, vechi la Transilvania, mi-a trecut prin minte de vreo 2 ori sa merg sa vad care mai e treaba cu el, dar daca zici ca e asa de complicat… mai bine o las asa.:))

    bodyguarzii de la banci [si de prin alte locuri] nu-s decat niste portari cu 8-10 clase. dar da-le o uniforma si un carnetel [am observat ca nu au baston, ci un carnetel in care isi noteaza ei stiu ce] si mama-mama ce importanti se cred! cand rolul lor nu e decat acela de a inchide si deschide usa, fiindca, daca vine vreun hot inarmat, tot ce pot face este sa se lase la pamant. nu au pregatirea necesara ca sa faca fata unor asemenea situatii, plus banca este oricum asigurata impotriva jafurilor.

    si eu sper sa se renunte la obligativitatea religiei, consider ca omul are dreptul sa decida in ce crede si daca crede in ceva. si daca parintii unui elev nu sunt de acord ca acesta sa frecventeze orele de religie, dau semnatura si copilul nu participa la aceste ore, insa el este privit ca un outsider de catre colegi si MAI ALES de catre preotul care preda religia, prea putin tolerant [cu cei care nu se conformeaza] avand in vedere natura meseriei lui.

      adra_bell a răspuns:
      15 Iunie 2011 la 11:02 AM

      Alina, eu n-am nimic cu studierea religiei in scoli, mi se pare chiar utila. Dar sa se faca la clasele mari, eventual liceu, sa se studieze diverse religii in mod stiintific, astfel incat copilul sa stie cu ce se mananca islamismul, budismul, shintoismul sau eu mai stiu ce. Dar la noi nu-i asa, ii ia din clasele primare, vine preotul ortodox ii invata rugaciuni, cantecele, fiecare clasa se transforma intr-o mini-capela. Noi suntem ortodocsi nepracticanti, nu discut aici credinta mea, mi se pare un subiect f intim, si personal nu cred ca un copil isi poate dobandi credinta prin indoctrinare la scoala.
      Religia se studiaza si in Franta, si in Germania, dar acolo e optionala, daca parintele este ateu sau din alta confesiune nepredata in scoala respectiva poate opta pentru inscrierea copilului la alta materie optionala. La noi e optional-obligatoriu.

      (eu am avut probleme cu cardul din cauza schimbarii numelui dupa casatorie)

    Laura Frunza a spus:
    15 Iunie 2011 la 10:51 AM

    Un pic off-topic: si eu sunt impotriva studierii religiei in scoli si nu vreau sa ii permit fiicei mele sa studieze religia la scoala. Uite o organizatie care mi-a fost recomandata ca m-ar putea ajuta: http://www.asur.ro/

      adra_bell a răspuns:
      15 Iunie 2011 la 12:48 PM

      multumesc, nu stiam de ei.

      luckyrock a spus:
      15 Iunie 2011 la 6:20 PM

      Laura, mersi frumos pentru link, e foarte-foarte util.

    Olivia a spus:
    15 Iunie 2011 la 10:59 AM

    Asta cu religia obligatorie ma ingrozeste si pe mine, eu ma consolez cu ideea ca pana atunci, daca nu se scoate prostia asta, o sa-mi permit sa dau scoala in judecata si probabil sa si castig 🙂
    In rest.. aici traim, in Romania fanariota (sau ce-a mai ramas din ea). Partea proasta e ca lipsa de educatie se perpetueaza, si probabil copiii nostri vor trece prin aceleasi lucruri.

      adra_bell a răspuns:
      15 Iunie 2011 la 12:51 PM

      Pai nu-i chiar obligatorie, e optionala-obligatorie:D Adica legal, poti cere sa retragi copilul de la ora de religie, desi va trebui sa infrunti scoala respectiva, invatatoarea, directoarea etc. Din cate am aflat eu, copilului nu i se ofera o alternativa, adica sa studieze altceva, de ex stiinte sociale ca in Germania. Un parinte care a facut asta se vaita ca pustiul lui este tinut in biroul directoarei cu niste foi de colorat in fata, si daca ma pun in locul copilului, nu cred ca se simtea prea confortabil. Acum vom vedea ce va fi.

    Mari a spus:
    15 Iunie 2011 la 12:33 PM

    Uf………….te inteleg perfect. Si noi am patit atatea,de cela mai multe ori in l;ocurile unde se presupune ca ar fi foarte prietenoase cu copiii. Ma doare ca trebuie mereu-mereu sa stau in coastele copiilor mei,sa nu cumva sa deranjeze,sau eventual sa intervin la timp.Ma revolta ca trebuie efectiv sa-ti aperi copilasii mai tot impul;am senzatia ca unii oameni ii considera efectiv dusmani,sau obligatoriu niste creaturi care musai trebuie puse la punct. Mari.

      adra_bell a răspuns:
      15 Iunie 2011 la 5:47 PM

      copil de Romania. Am putea face o campanie „cum sa fii tolerant fata de copii”

    Adelia a spus:
    15 Iunie 2011 la 12:42 PM

    Religia nu e chiar obligatorie. Cunosc persoana care nu si-a dat fetita la ora de religie.

    Aici e un model de cerere prin care poti cere ca copilul sa nu frecventeze religia: http://www.secularhumanism.ro/lang-ro/campania-qstop-indoctrinrii-religioase-in-coliq/12-cerere-pentru-retragerea-de-la-ora-de-religie-pentru-parinti.html

    In noua forma a Legii Invatamantului e la fel:parintele poate solicita in scris sa nu se faca religie: http://legeaz.net/legea-educatiei-nationale-1-2011/art-18

    mihaela a spus:
    15 Iunie 2011 la 4:05 PM

    Asa e, nu esti obligata sa lasi copilul la ora de religie. (desi ora poate fi frumoasa, mie imi pare rau ca noi, sau cel putin eu, nu am avut ocazia sa facem ora de religie in scoala). Baiatul meu a avut in clasa o adventista care nu participa, cred ca mergea la o clasa paralela in timpul orei. Si sa stii ca nu e deloc indoctrinare, dimpotriva. Nu prea le spun mare lucru, cred ca de teama parintilor . Si la ora de religie (ortodoxa) participa si vreo 2 copii catolici fara probleme, parintii i-au lasat. In general copiilor le place ora de religie, poti sa verifici printre copiii de scoala pe care ii cunosti.
    Mie imi place tare mult cum scrii, dar chiar nu cred ca e cazul sa te temi ca o sa va puna copilul la post. Si daca o sa vrea poti sa o duci duminica la biserica macar asa, sa stie si ea despre ce e vorba.

      adra_bell a răspuns:
      15 Iunie 2011 la 6:03 PM

      discutia a alunecat, pornind de fapt de la copiii pe care i-am vazut de 1 Iunie stransi la biserica. Nu cred ca au cerut ei sa fie acolo, ba mai mult, mi-a lasat impresia de actiune hei-rupista organizata de scoli in colaborare cu Episcopia. Pe noi ne-ar fi dus la defilare, probabil.
      Ma bucur ca voi aveti o experienta pozitiva in privinta orelor de religie din scoala, dar convingerea mea este ca educatia religioasa se face acasa. Nu vreau sa o plesneasca niciun preot peste degete ca nu stie nu stiu ce rugaciune, pentru ca am auzit de astfel de practici.
      Ca o mica rectificare, Eva e dusa la biserica:), a fost in cateva ocazii, n-as sti sa spun in care, cand merg copiii si trec pe sub masa, atunci i-a placut cel mai mult. E dusa si pe la catolici, ba a fost si la o moschee. Stie cate ceva despre religie si credinta, atat cat am considerat eu ca trebuie sa stie la varsta ei.
      (din cate stiu eu, copiii nu tin post)

        luckyrock a spus:
        15 Iunie 2011 la 6:18 PM

        las-o sa alunece, asa se intampla cand abordezi mai multe subiecte intr-un post. chiar am vrut sa comentez in legatura cu toate, cred ca ai observat.:D

        asa, am trecut sa-ti spun ca am scris despre religie, vezi tu cand vii pe la mine. nu-ti mai trimit mail cu linkul, ca data trecuta s-a ratacit pe drum.:)

        mihaela a spus:
        15 Iunie 2011 la 7:44 PM

        Probabil ca a fost o actiune mai neinspirata. 1 iunie la biserica, e prima oara cand aud asta.

        Preotul care pleaneste peste degete cred ca era creanga uscata. Peste tot sunt oameni mai buni sau mai rai, mai priceputi sau mai putin, la fel si cu preotii, sau ma rog, cu profii de religie. Daca are un prof tampit la mate nu o sa ceri sa nu mai faca mate.

        Dupa canoane, copiii incep sa tina ceva post (putin) de la 7 ani, varsta de la care incep sa se si spovedeasca.
        Se trece pe sub masa in vinerea mare inainde de Paste.

        Imi pare rau ca ne contram, am vrut doar sa spun ca ora de religie nu e chiar asa de inspaimantatoare cum spun cei de la asur.

        adra_bell a răspuns:
        16 Iunie 2011 la 7:48 AM

        Nu-i nimic daca ne contrazicem, mi se pare normal sa existe pareri diferite de ale mele:)
        Dupa mine, un preot nu este un om care a facut facultatea de teologie asa cum un economist a facut ASE-ul. Un preot ar trebui sa aiba vocatie, si daca e inacceptabil ca profesorul de biologie sa-i dea o palma unui copil, este inacceptabilx10, absolut condamnabil ca acelasi gest sa fie facut de un preot. Hmmm, si da, cam asa cred, merge la scoala sa invete (si) matematica, dar poate termina scoala primara cu zero notiuni de ortodoxism.
        N-am citit inca ce spun cei de la ASUR, mie doar mi se pare nepotrivit ca un copil de 7 ani sa invete notiuni din religia majoritara la scoala, mi se pare nepotrivit sa existe icoane in clasa, preotii sa colinde prin spitale (pe mine m-a trezit din somn, in maternitate, un preot:O) si cred ca statul roman ar trebui sa fie ceva mai laic si in realitate nu numai declarativ. Chiar nu fac parte din cei 90% dintre concetateni care investesc BOR cu maximum de incredere in sondaje, dimpotriva sunt chiar dezamagita de modul in care biserica (nu) se implica in viata comunitatilor. (acum chiar ca discutia a deviat foarte mult)

    Ch_Dana a spus:
    15 Iunie 2011 la 6:53 PM

    Macar daca te-ai enervat, ti-a mai trecut frica ? 🙂

    Eu voiam sa spun altceva, apropos de ce ai mentionat tu, cu „Are si ea drepturile ei: sa taca, sa nu topaie, sa nu puna mana, […]” : romanii au un stil tare ciudat de a-si creste copiii. Acum doi ani am fost in Antalya, intr-un hotel clar destinat familiilor cu copii si ca atare, plin de carucioare, masute de bebei etc. Ajunsesem sa facem pariu: cum auzeai un plod urland, puteai baga mana in foc ca e roman. „Mamiiiiiiiiiiiiii, vreau playstation !! ” „Mamiiiiiiiiiiiiiiii, nu vreau la masa” etc etc etc. In afara de romani, in hotel erau nemti, olandezi, francezi…copiilor lor nu li se auzea gura, oare parintii i-or teroriza ? 😀

    Cred ca la noi nu exista calea de mijloc…ori ii tii complet in lesa, ori scapa caii 🙂

      adra_bell a răspuns:
      16 Iunie 2011 la 7:34 AM

      Romanii trebuie sa invete sa se relaxeze ca parinti. Sunt f tensionati si se tem f mult de parerea celor din jur, punand presiune inutila pe copil. Daca un copil face crize de tavaleala la 2 ani, in loc sa trateze cu calm, parintele intra in fibrilatii „vai de mine, ce o sa zica lumea” „ridica-te, ca ma faci de rusine”. Si tipetele de „nu vreau la masa”, pornesc din alta tara a parintelui roman: mancarea. De cand sunt bebelusi le masuram piureul de legume, mai cresc si e musai sa manance tot din farfurie sau neaparat ficatel ca are fier, ciorba ca e hranitoare etc.
      Daca nu vrea la masa inseamna ca nu-i e foame, deci nu va manca. Si Eva a mai facut asa, si cand a vazut ca noi ne asezam linistiti la masa, fara sa o rugam, a venit si ea:))
      Eh, nu-mi trece frica decat dupa anstere, asa pe la vreo 2-3 luni, cand deja ne vom fi adaptat in 4. Bebelusa ta ce-a mai zis?

        Ch_Dana a spus:
        16 Iunie 2011 la 10:07 AM

        Eh, daca tinem cont ca mama si-acum ma „fugareste” cu mancarea, la respectabila etate de 40 de ani (eu, nu ea:D), inclin sa cred ca ai dreptate. Zilele trecute ma pisa la cap cu cantaritul inainte si dupa masa, i-am zis ca asta e cea mai sigura cale spre a te duce cu capul…The show must go on, doar ca abia a inceput 🙂

        Hm, imi aduc aminte de o scena vazuta intr-un Mac din State prin 2000, exact ce spuneai tu: tavaleala pe jos din partea pustiului, calm imperial din partea mamei. Nu stiu, mie mi-e cam sila de „datul in spectacol”, parca nu l-as fi lasat chiar asa…dar presupun ca o sa ma obisnuiesc.

        Bebelina face bine, o tortureaza pe maica-sa cu suturi sau genunchi in burta, Dumnezeu stie…ma simt de parc-as avea 39 de luni, nu 39 de saptamani ! Iar sunt treaza de la 3 noaptea, deja acum m-a luat picoteala…o zi mai buna ca a mea iti doresc ! 🙂

        adra_bell a răspuns:
        16 Iunie 2011 la 10:26 AM

        tavaleala nu-i o etapa obligatorie, Eva nu s-a tavalit (decat de 2 ori:)). Nuuu, sa nu faci proba suptului, e o aberatie inexacta si mancatoare de nervi

        dudumic a spus:
        17 Iunie 2011 la 3:28 PM

        Chiar azi o bunica (i-am auzit vorbind italiana, scena se petrece in Germania, da?) incerca sa isi potoleasca nepotul (facea o scena de tantrum chiar la casa incercand sa ajunga din caruciorul masinuta la raftul cu dulciuri) spunandu-i: Potoleste-te ca uite ce urat se uita doamna la tine! Si mie imi face semne sa ma uit urat la copil. Adica sa fac pe bau-bau ca ala mic sa inceteze cu plansul sub pretextul „bunica nu-mi ia dulciuri” si eventual sa planga de frica mea. Cam 15 minute mai tarziu la brutarie o doamna vanzatoare se minuna cum lasa o mama un plod sa urle in halul ala (cel mic se zbatea efectiv in caruciorul de cumparaturi-vroia probabil ceva interzis sau nu avea chef de ceva) si era apostrofata de colegul ei: Lasa domnle copilul sa urle o fi stiind si maica-sa pentru ce il lasa si ea sa urle. Dupa cum se vede exista sau nu parinti/bunici tensionati sau relaxati, oriunde pe mapamond. Sunt in Romania mai tensionati?

        adra_bell a răspuns:
        18 Iunie 2011 la 10:56 AM

        Nu stiu, Francesca, nu sunt in masura sa fac o comparatie, doar ca mi se pare mie ca le pasa prea mult de ce zic cei din jur. Adica, se tavaleste copilul, il ia pe sus, cu admonestarile de rigoare, „sa nu ma faci de ras”, ba mai si jap-jap, vreo doua palme, ca sa vada trecatorii cine detine autoritatea

    mariana a spus:
    15 Iunie 2011 la 10:55 PM

    din punctul asta de vedere ii va trebui mult romaniei sa se schimbe, doar dupa cateva generatii sa apara politetea si bunul simt pe intreg teritoriul . POate sunt o noarocoasa si o privilegiata ca nu mai am parte de mitocanii, e normal sa mai fie cate un caz necorespunzator ,oriunde in lumea asta, dar nu 90%.
    Nu mai detaliez, doar vreau sa zic ceva in privinta paznicilor (din romania): poate nu e vorba ca au 8-10 clase , ca nu studiile conteaza atat de mult , ci educatia pe care a primit-o (care poate fi si in 7 sau 10 ani) si bunul simt. Zic asta pentru ca sotul meu e un fel de paznic, sau mai bine zis un bodyguard (aici, in Sp., doar ca pe trenuri) si are destule studii si ca sa ajunga asa a trebuit sa treaca printr-un examen riguros pe care 85% -l-au picat si nu se poate generaliza si incadra la „a inchide si a deschide usa” si nici la nepregatiti, pentru ca resposabilitatile sunt mult mai multe de cum pare sa rezume cuvantul „paznic”.
    (aviz comentariului de mai sus)

      luckyrock a spus:
      15 Iunie 2011 la 11:27 PM

      adra, e deja a doua oara cand cineva se irita din pricina comentariilor mele, crezi ca ar trebui sa-mi dau mai putin cu parerea?:))

      nu inteleg un lucru: de ce lumea ia atat de personal afirmatiile mele. eu am vorbit de o anumita situatie in general, nu am acuzat pe nimeni in particular.

      asa cum nici la postul anterior nu o cunosteam personal pe cea care s-a iritat din cauza celor scrise de mine despre femeile sub 25 de ani, asa nici la postul acesta nu il cunosc pe sotul Marianei, care este „un fel de paznic”. [<- citat]

      ceea ce eu afirm sunt constatari de-ale mele in legatura cu anumite lucruri reale. nu spun ca TOTI din categoria despre care eu vorbesc sunt intr-un anume mod, desigur ca exista si exceptii, ca peste tot.

      m-am legat de studiile putine pentru ca pe posturi de bodyguarzi sunt angajati, de obicei, cei care nu prea au fost la scoala. tineri sau batrani. cei cu mai multa carte primesc posturi mai bune, ceea ce mi se pare normal, se pricep la mai multe, nu numai sa stea sa se uite dupa oameni prin banci, magazine, etc.

      am intalnit odata la Carrefour un bodyguard care el stie ce zicea, eu nu intelegeam nimic, vorbea limba romana cu multe greseli si dezacorduri, si l-am pus sa repete.

      ideea este ca, desi, in general, pe acesti oameni nu ii duce capul prea mult, odata ce le-ai dat o uniforma, se cred asa, un fel de stapani ai lumii [ba chiar te privesc de sus!], care au dreptul sa-ti spuna, pe orice ton, ce ai voie si ce nu ai voie sa faci cand intri in institutia / locul pe care ei o / il apara / pazesc.

      si asta o face si un bodyguard de la cea mai mare banca din Romania, si un paznic de langa o bariera pusa aiurea in camp. este paradoxala aceasta "metamorfozare".

      dar daca este sa luam concret ce anume are de facut un bodyguard… sarcinile lui sunt extrem de simple si in cea mai mare parte se rezuma la a fi o alta "planta decorativa". a, uneori il mai trimit fetele sa le cumpere iaurt si covrigi.

      chiar mi se pare un neologism total nepotrivit, fiindca nici nu se compara munca unui bodyguard din Romania cu a unuia din-afara.

      a, avem si noi oameni care ne pazesc presedintele, dar parca le spune S.P.P.-isti, nu? cred ca daca ii numesti bodyguarzi, iti si iei una peste bot din partea lor!

      Mariana, tu ai scris ca sotul tau lucreaza in Spania, nu? nu inteleg ce legatura are sotul tau, "un fel de paznic in Spania", cu bodyguarzii din Romania, despre care eu am pomenit.

        adra_bell a răspuns:
        16 Iunie 2011 la 9:49 AM

        da-te cu parerea cat vrei:) acum ce sa mai zic, pana la urma si postarea se numeste „nervi”:))

      adra_bell a răspuns:
      16 Iunie 2011 la 9:48 AM

      eu sunt mai optimista, sper ca doar cativa ani de prosperitate vor schimba in bine Romania.
      Nu cred ca a intentionat cineva sa jigneasca o intreaga tagma profesionala, fiecare meserie isi are locul si rostul ei, eu am trecut printr-o situatie la job, in care ar fi prins f bine un gardian

    sakura a spus:
    17 Iunie 2011 la 1:02 AM

    scumpo, cat mai ai pana nasti?

    dudumic a spus:
    17 Iunie 2011 la 3:15 PM

    Eu stiu ca aici in scoli exista varianta (pentru cei care nu se incadreaza la nici una din religiile pentru care e prevazut ceva in programa scolara): etica. Aici merg si ateii si cei de alte confesiuni. Si daca se face ca lumea nu cred ca strica nici unui copil. Macar nu sunt dogmatizati……..

      adra_bell a răspuns:
      18 Iunie 2011 la 10:59 AM

      da, da, chiar am vazut de curand un documentar la TV despre predarea religiei in alte tari din UE, eu am prins doar in Franta si Germania.

    sakura a spus:
    17 Iunie 2011 la 8:45 PM

    Stiam de pe forum ca esti insarcinata, dar nu stiam cate luni ai.
    Si dupa articolul asta… chiar ma intrebam cat mai trebuie sa rabzi…
    Si iubita mea tot in iulie s-a nascut.
    Te tzuc.

      adra_bell a răspuns:
      18 Iunie 2011 la 10:57 AM

      cica „faci su tu doi copii, unul e in zodie cu soacra-ta, celalalt in zodie cu socru-tau” :)) zicere de la M

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s