O singura zi de vacanta

Publicat pe Actualizat pe

Nu prea mai iau aparatul de fotografiat cu mine sau daca-l iau, nu-l deschid. Nu-mi dau seama daca sufar momentan de lehamite de poze sau lehamite indusa de silueta mea hipopotameasca care nu-mi permite sa ma aplec si sa caut un unghi bun, ratand fotografie stramba dupa fotografie inclinata. Nici ieri dimineata nu l-am luat si chiar mi-a parut rau, am fost la plaja re-denumita de Eva „la doua picioare” si as fi surprins bucuria copilului. A intrat in apa dupa tati, bineinteles, o baita scurta, a facut nenumarate torturi din nisip, cu forma ei preferata, cea insusita de la Lena cu dreptul celui mai mare. Apoi doi pescari ne-au strigat sa avem grija la copil ca vine un sarpe. Un sarpe? Unde dom’le, cum vine, e mare? Vine prin apa ne-au spus ei, e mic, dar sa nu se sperie fetita, si sarpele chiar venea, serpuind…serpeste prin apa calda de la mal. Era frumos, cu model romboidal, si tinea capul afara, unduindu-se a strabatut toata plaja, iar noi toti ne-am minunat si ne-am tras deoparte, nu de frica, nici Eva nu s-a speriat, ea e inca libera de multe spaime culturale, dar n-am vrut sa-i intrerupem drumul cel strabatut cu atata gratie.

Dupa masa de pranz, unde copilul a mancat o portie zdravana din noua ei mancare preferata, supa de rosii cu galuste si a mai cotrobait si prin farfuriile parintilor, ne-am gandit sa o scapam de somnul de dupa-amiaza si sa facem o excursie prin imprejurimile cele asa-zise plictisitoare ale Giurgiului. Ca pentru o zi minunata si racoroasa de inceput de iulie, ne-am umplut rucsacelul cu bunatati de rasfat, altfel dramuite cu zgarcenie mamiceasca, biscuiti, ciocolata si suc, si am pornit, cu dorinta secreta ca totusi va dormi putin in masina. Spre Comana, un loc chiar frumos, unde mi-as lua imediat o casa de vacanta. Imediat ce m-as imbogati, vreau sa spun, este intr-adevar mai frumos de la an la an, asa cum parea sa fi constatat multimea de bucuresteni intalniti, tineri ciclisti, familii cu copii mici.

Prima oprire, la manastire, desi chiar in drum este o farmacie foarte veche, din 1922, parea inchisa, nu stiu daca se poate vizita.

Manastirea, daca n-ati auzit de ea, este veche, inca de pe vremea lui Vlad Tepes, si cu nimic mai prejos decat manastirile din Nordul Moldovei. Are chiar si un muzeu mic la subsol, infiintat sau imbogatit anul acesta, anul trecut era inchis, iar acum doi ani nu gaseai mai nimic p-acolo. Acum au adus unelte taranesti traditionale, mie-mi plac tare, pe unele le stiu din copilarie, lopeti pentru pus painea pe vatra, teascuri mici, copai scobite in lemn, pe altele incerc sa le ghices. Cateva pietre funerare de Ev Mediu si cateva costume completeaza expozitia, se vede ca initiativa infiintarii muzeului e recenta si cu atat mai laudabila.

Nu se percepe nicio taxa de intrare sau foto, m-am plimbat peste tot, in spatele manastirii este un debarcader din lemn, care coboara spre Neajlov, doi vitelusi blanzi si dornici de mangaieri  pasteau linistiti, sunt nuci multi si o liniste calda.

Dupa care mi s-a nazarit sa ma sui in turnul de la intrare, unde se vedeau doua clopote si o toaca. Probabil picul de adrenalina masculina din interiorul meu, nu stiu daca m-as fi cocotat p-acolo daca purtam o fetita. Dupa scara subreda, n-am mai fost lasata sa urc  inca o scara din lemn proptita de un perete si sa fotografiez o panorama a manastirii, asa ca a trebuit sa ma consolez cu lumina apusului care patrundea in turn.

La coborare, m-am felicitat inca o data ca am o fetita atat de empatica si de dulce, care m-a urmarit ingrijorata si mi-a oferit manuta ei mica, sa ma ajute sa cobor ultimele trepte.

Satul este situat in centrul Rezervatiei naturale Comana, o padure intinsa cu arbori uriasi, m-am tot tinut sa fotografiez unul dar n-am reusit, si o mlastina spectaculoasa de sute de hectare, numita pompos Delta Neajlovului, zice-se a doua ca intindere dupa Delta Dunarii. Pana sa intram in padure ne-am oprit la clubul de langa pensiune, mai exact la spatiul de jucat, Eva si la contemplat o balta amenajata pentru pescuit si lenevit, eu

La doi kilometri de mers prin padure se gaseste „Fantana cu Nucu”, de care nu aveam habar, am descoperit-o intamplator, loc chiar istoric, dar eu nu prea le am cu istoria. Nici cu botanica de altfel, n-am reusit sa gasesc macar un ghimpe d-ala mentionat pe pancarta, ceea ce nu inseamna ca nu exista, doar ca pe mine trebuie sa ma agate de haine si sa-si strige tare numele ca sa recunosc o planta

Aici a fost mare topaiala, dupa nenumarate cazaturi, Eva a invatat cum urca si coboara o fetita de la munte, punand toata talpa pe pamant si pasind cu mare grija. Copacii, am mai spus, maiestuosi, de sute de ani unii dintre ei, mie mi-a placut ca era un aer curat, imbogatit cu miros de tei.

Pe stanga drumului se intinde padurea, pe dreapta incepe mlastina, aici n-am avut curajul sa patrundem, chiar daca ne uitam noi la Bear Grylls cu a lui Ultimate Survival. Chiar, isi explica cineva de ce au un succes atat de mare astfel de emisiuni? Poate unde suntem atat de plictisiti de beton si de inchisi in urban incat incercam sa savuram fie si virtual, prin ochii altora, un pic de fior dat de salbaticie?

Ne-am grabit sa plecam odata cu ultima geana de lumina si pe drum am incercat sa furam porumb dintr-un lan, era necopt rau, ne-am multumit cu floarea soarelui, care acum imi rade din glastra si cu o lacusta capturata, pe care Eva a eliberat-o

Am ajuns noaptea acasa, cu o fetita obosita dar multumita, care dupa o zi ca de vacanta a invatat multe. A vazut un sarpe, a invatat sa mearga ca la munte, si-a facut sabie din trestii, a observat ca floarea soarelui se orienteaza dupa soare si a eliberat o lacusta.

Anunțuri

11 gânduri despre „O singura zi de vacanta

    mmaria a spus:
    3 Iulie 2011 la 9:54 AM

    minunat! m am simtit atat de bine cu voi prin cuvintele si fotografiile tale!

      adra_bell a răspuns:
      4 Iulie 2011 la 10:07 AM

      e aproape, nici 30km de Bucuresti

    Rox si Luca a spus:
    3 Iulie 2011 la 5:22 PM

    Foarte frumos! Vrem si noi 🙂

      adra_bell a răspuns:
      4 Iulie 2011 la 10:08 AM

      precum si noi vrem la Mangalia-2Mai-Vama Veche

    Ch_Dana a spus:
    3 Iulie 2011 la 9:37 PM

    Uf, ce te invidiez…eu n-am curaj s-o scot pe bebelina in curte, uite ce urat e afara, incredibil…

    Dar o sa tin Comana pe lista cuu excursii:)

      adra_bell a răspuns:
      4 Iulie 2011 la 10:09 AM

      Hai ca azi e frumos si sta Amelia la aer:)
      N-am fost toamna la Comana, dar cred ca sunt niste culori minunate

    YSY a spus:
    4 Iulie 2011 la 2:44 PM

    Sa va fie de bine! Foarte frumos povestit, pozele sunt minunate, iar Eva o dulce, imi face mare placere sa va vizitez! Si sunt locuri minunate pe care inca nu le-am cunoscut. Multumesc!

    Camelia a spus:
    5 Iulie 2011 la 1:45 PM

    am pus si noi comana pe lista de excursii.:D

      adra_bell a răspuns:
      8 Iulie 2011 la 6:45 AM

      atentie la tantari, sa veniti echipati. M-am uitat pe google earth si se pare ca exista canale navigabile prin mlastina, si tot felul de amenajari in mijlocul apelor

    […] de anul trecut se vad foarte multe schimbari, evidenta e an electoral si se lucreaza cu zel, chiar in exces pe […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s