Material girl

Publicat pe Actualizat pe

asa cum nu sunt, voi incerca sa gasesc mai multe lucruri pe care le am in posesie si care ma fac fericita sau macar multumita ca le am. O leapsa pornita de la Ionuka si primita  de la Simona, care scrie foarte frumos despre mamicenie,  si pe care am tot amanat-o cu gandul ca voi face niste fotografii pe care nu m-am invrednicit sa le fac. Dar am urmarit cum s-a desfasurat leapsa asta pe mai multe bloguri si as scrie si eu despre lucruri feminine, cum ar pantofii preferati, pe care nu-i am fiindca nu-mi plac pantofii. Atunci macar despre cizme si sandale, astea-mi plac, au fost ani in care am sarit direct din cizme in sandale, si au fost incaltari pe care le-am reparat de n-ori de dragi ce-mi erau si am plans cand le-am aruncat. Dar nu, nu pot scrie despre asta, asa cum nu poti vorbi despre funie in casa spanzuratului – vacanta la mare in casa inecatului, antidepresive in casa…de ce nu exista si zicalele astea? – pentru ca picioarele mele nu mai au loc decat in slapi, pe care-i tarsai si d-aia nu-mi plac.  Nici despre blugi nu pot vorbi din acelasi motiv, gentile nu-mi plac, prea trebuie sa le port de grija, la parfumuri sunt alergica, hai sa vedem daca am macar 5 lucruri de expus aici.

inelul masiv de argint  – de la mama. Il port in permanenta, de cand aveam 18 ani, exceptie fac cele doua perioade din viata mea cand am avut (si am inca)  degetele umflate. Dar si acum il simt pe deget. E lucios de tocit, desenul de pe placuta de argint mare cat o falanga este aproape sters, a fost reparat de cateva ori, dar il iubesc, ma face sa zambesc de cate ori il privesc. Chiar mi-a salvat degetele cand  mi-a fost trantita o portiera grea de autoutilitara peste mana, stalcindu-se si indoindu-se de imi venea sa plang mai mult de mila lui decat de durerea inelarului doar usor ranit

aparatul de fotografiat – compact, Nikon, cu bube-n cap,  numai bun sa dau vina pe el atunci cand surprind oameni in loc de personaje, peisaje si nu stari. Nu ca n-as fi eu priceputa, e el compact si d-aia.

dinozaurul alunecos – un mignon T-rex de plus care facea lungi sejururi intr-un frigider gol de camera studenteasca, alaturi de paine (pusa acolo din cauza de gandaci) si mustar sau bulion. Un mic dejun (pranz, cina) indestulator – cine stie cunoaste – pana cand luam bursa sau banii pe meditatii. Dupa care il treceam la studiu, pe raftul de carti

cosuletul meu de culori pentru textile – pe care planuiam sa-l umplu ochi si sa ma extind spre alte domenii, cesti jucause in culori buburuzesti, clamite colorate pentru fetite, bratari din margele modelate si pictate. Amanam putin, Filip stie cat

robotul de bucatarie – un fel de drujba minune in opinia mea, rezista de peste 8-9 ani de folosire zilnica si-mi reduce simtitor timpul de bucatareala, crestaturile din buricele degetelor, oboseala mainilor care framanta aluatul pentru pizza. Cred ca sta pe aceeasi treapta de podium cu aparatul de aer conditionat, care zilele  astea ma salveaza de la o moarte lenta prin sufocare sau inec in transpiratie

masina  – da, stiu, hai sa sarim de la un pluş de 5 lei, la ditamai achizitia burgheza (mosiereasca nu, n-am casa si nici teren). Fara ea am fi blocati printre betoanele frumosului oras-port la Dunare, zilnic pe un traseu casa mica-parc imputit. As zice traiasca domnul Ford ca a pus bazele la ditamai industria automobilistica dar stiu ca e mort deja.

calculatorul cu tot cu modem  – si aici intra, fara nicio ordine

revista de citit cu nerabdare vineri dimineata, inainte sa devina veche si sa moara mai mult de jumatate din redactie

prietenii,  inainte sa fie simple profile photos pe feisbuc, aia de veneau la o cafea si la un 8-5-3 pana-n zorii zilei. Daca nu punem la socoteala niste nopti de macao cu porunci pe vodca sau taclale cu vin

cartile cumparate de la anticarul din piata Obor, un domn intotdeauna beat crita dar care-mi aducea exact ce-i ceream si mai si stia despre ce vorbesc

muzica, aia de o tineam pe vremuri in casete – discografie completa, niciodata in carcasele lor, de-mi veneau nervii cautand Emerson, Lake and Palmer, ca asa aveam eu chef,  pana dadeam de ea in carcasa de la Crematory. S-a rezolvat, click winamp, ctrl+J sau direct pe youtube. Ca tot veni vorba, paranteza rotunda, slava inclusiv torentilor, pentru essential opera, ca ne-a innebunit Eva cu ariile ei celebre, pe care le mai si recunoaste de la primele acorduri si paranteza patrata, e un serial pe TVR2, chinezesc cred, ca nu ma uit la el, Three kingdoms, stie cineva ce muzica e la inceput, ca-mi place la nebunie si o vreau agatata pe winampul meu

uite ca am strans 7, nu ma asteptam. Sa dam mai departe, sa vedem ce comori ascunde Corina pe care o invidiez pentru pietele de purici elvetieni, Aurelia care mestesugareste cu mare arta si Ralu ca e mereu pe aceeasi lungime de unda cu mine

Anunțuri

9 gânduri despre „Material girl

    Aurelia a spus:
    21 Iulie 2011 la 11:04 AM

    Multumesc! Dar vreau ragaz! Stiam de leapsa, dar eu n-am pantofi, si nici posete de firma…
    Si ma lasa si Patrocle (ma laudam si eu cu el – Patrocle e blenderul pe care Flavia il tragea de fir, spunand ca e Patrocle din Dumbrava minunata).

      adra_bell a răspuns:
      22 Iulie 2011 la 8:27 AM

      Tot ragazul din lume poate face si Patrocle pui:) Nici eu nu posed chestii de firma, cu exceptia unor blugi, dar n-am astiut ca aia e firma:))

    moni a spus:
    21 Iulie 2011 la 1:36 PM

    Duios, mi-a placut mult. Nu-i asa ca leapsa asta a fost un prilej nemaipomenit de rascolit prin praful memoriilor (such a cliche)? Si ca ne-a dat sansa sa ne pozitionam in timp, ancorati de chestii neinsufletite, mai vechi sau mai noi, ca si dilema din poveste.
    Acolada, paranteza dreapta, paranteza rotunda, nu mi-a mai zis nimeni de un car de ani Simona, de altfel numele meu din acte :). Si multumesc pentru cuvintele frumoase, inchid paranteza rotunda, dreapta, acolada.

      adra_bell a răspuns:
      23 Iulie 2011 la 9:21 AM

      Da, este! Am tot cautat sa vad ce are importanta pentru mine si pana la urma am ajuns la concluzia ca ar trebui sa ma maturizez si sa pun mai mult pret pe material world:)
      Cred ca am vazut undeva semnat Simona. Pe bookblog poate?

    corinamirela a spus:
    21 Iulie 2011 la 9:35 PM

    Draga mea, sa nu ma invidiezi…As da ,,puricii,, elvetieni cu drag pentru momente petrecute cu oameni dragi sau calzi, care iata nu-s langa mine…sau alte activitati pe care nu le pot desfasura…Dar Elvetia e pentru noi totusi tara povestilor, cu sau fara pietele alea…O sa ma achit de leapsa cu drag in curand.
    Pupici si ganduri pozitive pentru marele vostru eveniment fericit viitor 🙂

      adra_bell a răspuns:
      23 Iulie 2011 la 9:22 AM

      mie mi-au placut tare fotografiile tale de la pietele elvetiene de vechituri.
      Multumesc! Mai am inspaimantator de putin…

    ralu' a spus:
    22 Iulie 2011 la 9:08 AM

    Hihi, mi-a placut ideea acestei lepse inca de cand a inceput sa circule pe bloguri. Multu, o preiau si ma apuc de rascolit cand ajung acasa 🙂

      adra_bell a răspuns:
      23 Iulie 2011 la 9:23 AM

      poate gasesti cine stie ce comori pierdute…

    Mijloc de vara- 10 lucruri care-mi plac « Cu Silvan a spus:
    23 Iulie 2011 la 12:17 PM

    […] imagini, idei…Nuante de cer, apusuri. 10 sau mai multe lucruri –  multam, Ana (https://myeva.wordpress.com/2011/07/21/material-girl/) pentru leapsa care m-a scos un pic din monotonia (chiar asa placuta) de vara. Sunt curioasa ce le […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s