Rasul interior

Publicat pe Actualizat pe

Stau pe un pat, intr-o camera foarte mica, cu tricoul ridicat deasupra burtii. O asistenta m-a incins cu doua curele si la cap am un monitor care scoate tiuituri  monotone, tiparind in acelasi timp un grafic pe care se imprima bataile cordului fetal si contractiile uterului. TNS se numeste toata treaba asta si trebuie sa stau asa un sfert de ora. Data trecuta au uitat de mine si am stat o juma de ora de imi inebunisera cele doua coaste pe care ma mai pot sprijini. Acum, insa e trafic mare in camaruta foarte mica. Asistenta revine, arunca un ochi pe grafic si-mi spune ca e bine.  In dreptul usii deschise se loveste de doctor, intra si el, se uita pe grafic, imi spune ca e bine. Pe hol, in fata usii, o alta gravida isi asteapta randul la monitorizare. Sotul ei sta in picioare si se uita la mine, se mai converseaza cu Eva, se intereseaza pentru ce e analiza asta.

Mai trec 5 minute, noroc ca pe perete e un ceas ieftin, modelul ceas urias, auriu, de mana, de se gaseste „la rusi”, in piata. Doctorul se intoarce cu o studenta sau rezidenta, tanara, blonda si frumusica. Pai ma bucur pentru el,  mai bine o scolesti  pe una frumoasa. Amandoi se uita pe monitor, ma asigura ca e bine, apoi pleaca discutand. Sotul gravidei e tot in usa, se sprijina de un automat de halate si il urmareste cu atentie pe domnul care tocmai manevreaza ceva pe la automat. Nici asta nu se abtine, trece prin dreptul usii si arunca si el o privire inauntru.

Intra femeia de servici, rastoarna cosul de gunoi, se priveste  in oglinda de deasupra chiuvetei,  isi aseaza cateva  suvite facute permanent si se uita si ea pe monitor. Aoleu, doamna aveti contractii, imi spune cu o voce fals panicata. Imi vine sa rad, dar nu vreau sa-i stric femeii momentul de importanta, asa ca ma abtin si imi iau o figura grava.

Cred ca cel mai suparator aspect pentru un pacient al unui spital de stat e lipsa de intimitate. Nu spaga, nu cumparatul seringilor, plasturilor, medicamentelor. Mai ales pentru o gravida/lauza este cumplit. Dar te obisnuiesti. Te obisnuiesti atat de bine incat devine amuzant, ca un film de comedie cu faze proaste. Ca acelea care se derulau cat am fost internata la Giulesti. Cum ne duceam in fiecare dimineata , la ora 9, la sala de igiena, ne incolonam in spatele unei perdele pe jumatate trase si ne asteptam randul la urcat pe masa. Cea care urma  isi scotea chilotii si ii punea discret in buzunarul halatului, scotea hartia de 5 lei si intra dupa perdea. Se suia pe masa, cu capul spre noi, cu picioarele spre fereastra. La fereastra era o masa plina de hartoage adesea ocupata de cate un doctor necunoscut care completa diverse fise. Scena amuzanta se desfasoara cu mine pe masa, ingrijita de o asistenta foarte frumoasa, cu o tunsoare interesanta, machiata impecabil.  Mai era si blanda si saritoare de felul ei, o papusa, intr-o zi nu m-am abtinut si i-am facut un compliment. La masa, un medic scrie in hartoage, mananca biscuiti dintr-un pachet pe jumatate consumat si flirteaza cu asistenta.  Vulpita isi face treaba cu indemanare si raspunde cu umor la avansurile medicului. Eu ma amuz, cum am spus, te obisnuiesti cu situatiile jenante si simtul umorului te salveaza intotdeauna. Hai curaj, parca d-abia astept sa mai am motive de ras interior.

Anunțuri

39 de gânduri despre „Rasul interior

    ralu' a spus:
    31 Iulie 2011 la 11:52 AM

    Ioi 😀 Ca altceva nu stiu sa spun 🙂

      adra_bell a răspuns:
      31 Iulie 2011 la 1:49 PM

      hai ma, ca-i bine! In comparatie cu Giurgiu e parfum

    luckyrock a spus:
    31 Iulie 2011 la 12:20 PM

    stii cum e, pana la urma nici nu-ti mai pasa, mai ales cand esti pe pragul de a naste. numai o camasuta [desfacuta in fata pana la buric] te mai fereste de ochii celor din jur. care nu-s putini.

    inca vreo 2-3 femei in sala de travaliu [care arata la fel de rau ca tine si urla fiecare pe vocea ei], asistenta ta [care se ocupa de tine, adica], asistentele celorlalte femei, doctorul, infirmiera [sau femeia de serviciu, ce-o fi], neonatologul, un brancardier [ca nu se stie niciodata ce se poate intampla, cineva trebuie sa te care la nevoie, esti multa rau :))] si… mai era cineva? a, da, moasa.:D atatea perechi de ochi… si toate indreptate spre tine. [a se citi spre vaginul tau, ca e mai interesant decat chipul]

    dar am auzit ca se poate si mai rau. am auzit ca la anumite ore ale diminetii participa si studenti la actul nasterii copilului tau. sunt spectatori avizi de spectacol [este vreunul mai frumos ca nasterea unui copil??], care sorb scenele din priviri. impinge! impinge! inca un pic… inca un pic…

    consoleaza-te ca nu esti nici prima, nici ultima. si ce daca tu nu faci topless sau nudism niciodata? ai venit aici sa nasti sau sa te rusinezi?!

    ce frumos scrie in cartile de specialitate ca femeia care urmeaza sa nasca are nevoie de liniste, de intimitate, de siguranta… si totul va decurge mult mai usor. mda, in carti.

    ca in realitate nici nu stiu cine se rasteste mai tare la tine. a, ba da, stiu: asistentele sunt cele mai rele. probabil din cauza ca fac munca cea mai de jos, ceea ce nu presteaza doctorul – ca sa nu-si murdareasca mainile?:)) dar daca le frustreaza atat de tare indatoririle lor, de ce nu pun mana pe carte sa ajunga doctorite? intreb eu.

    insa parca mai rau decat lipsa de intimitate este modul aproape brutal cu care asistentele se ocupa de bebelusul tau, pentru care tu ti-ai da si viata si pe care ele il manevreaza de parca ar fi de cauciuc, reprosandu-i ca plange prea usor, la cea mai mica atingere. cred si eu ca nou-nascutii plang usor, totul e mai mult decat neprietenos, in comparatie cu locul de unde au venit.

    unde e mama sa-mi dea sanul? uof.

    rasul interior, hm. se simt in aer niste emotii?:)

    hai, curaj. esti un model pentru noi. tinem pumnii unei eroine.:D

      adra_bell a răspuns:
      31 Iulie 2011 la 12:43 PM

      eu am nascut prin cezariana, anestezie totala, asa ca nu stiu cum s-au comportat cu bebelusul. Dar am stat 2 ore in sala de travaliu pana a venit medicul meu, erau 3 fete in travaliu si una care tocmai nascuse. Personal medical: vreo doua doctorite si cateva asistente, stateau pe messenger, completau fise (frate, e o nebunie cu fisele astea) si discutau diverse. Sa stii ca imaginea astea o aveam si eu despre asistente, dar cele de la Giulesti chiar mi-au lasat o impresie buna, vorbeau frumos cu fetele, puneau intrebari pe ton normal, raspundeau cu amabilitate. Doctorita de garda, o domna in varsta era cam rastita si cam plictisita. Mai intrau infirmiere si vreo doi rezidenti tineri, dar se nastea intr-o incapere alaturata, usa era deschisa, auzeam tot, dar nu se vedea nimic. N-a tipat nimeni cat am stat eu acolo.
      Dar mai avem pana sa ajungem la nasterile civilizate din spitalele private sau din strainatate, alea in care esti in compania cuiva din familie, cand primesti bebelusul imediat dupa nastere etc etc

      luckyrock a spus:
      31 Iulie 2011 la 3:49 PM

      nu ma refer numai la cum se poarta cu bebelusul la nastere, ci in zilele urmatoare, cand vin asistentele sa-l spele, sa-l vaccineze, sa-i ia sange etc. dar parca ai povestit ca, din cauza ca ai nascut prin cezariana, nu-l lasau cu tine permanent.

      la cele care nasc normal, li se aduc bebelusii dupa cateva ore de la nastere si nu se mai iau inapoi deloc, raman langa mamele lor. saloanele sunt dotate cu paturi pentru mame si patuturi pentru copii.

      bine, poate nu e chiar asa peste tot.

        adra_bell a răspuns:
        31 Iulie 2011 la 6:24 PM

        La Giulesti nu se tinea cont de cum fusesera adusi pe lume, toti bebelusii erau separati de mame. Asistentele de la bebelusi iarasi mi s-au parut ok. Acum sa vedem cum va fi la spitalul asta

        cojocarii a spus:
        31 Iulie 2011 la 6:55 PM

        aici au saloane pentru mama si copil, dar pentru un astfel de salon trebuie sa vorbesti cu doctorul tau. La salon ajungi a doua zi dupa cezariana. In prima zi &noapte, stai la terapie intensiva si aici se aduc copii mai greu… dar cu „atentia” cuvenita, totul e posibil. 🙂 … insa nici asa nu ti-l lasa mult… dar cu gura mai mare si sprijinul doctorului, cred ca nu e imposibil sa ti-l dea la san in terapie. Conteaza mult in Cantacuzino sprijinul medicului… si suma pe care o impingi asistentelor de la neonato. 🙂

        adra_bell a răspuns:
        31 Iulie 2011 la 9:38 PM

        offf, Gabi si stiam asta, ca trebuie vorbit cu medicul, nu-mi dau seama de ce sunt asa de ametita si-mi zboara toate alea din cap. Sper sa nu fie tarziu daca vorbesc maine

    Ch_Dana a spus:
    31 Iulie 2011 la 12:41 PM

    Dumnezeule…umoristica relatarea, dar parca-mi piere cheful de ras…si cand ma gandesc la mine, ce fain a fost…am trancanit cu moasa vrute si nevrute, noi singure, mai venea si cealalta moasa din cand in cand, cele de la neonato erau ocupate (avusesera niste gemeni cu probleme), CT (medicul) in sala de alaturi dandu-se pe net si asteptandu-mi mie colul care se incapatana sa aibe o deschidere mica :D, muzica in surdina…hm, merita banii. Nu stiu cat simt al umorului as poseda ca sa contracarez lipsa TOTALA de intimitate descrisa de tine…noroc ca nu dureaza mult. Cel putin, nu la cezariana…

    Bafta multa !

      adra_bell a răspuns:
      31 Iulie 2011 la 12:53 PM

      Dana, cam asa ar trebui sa fie, acum nu vreau sa se inteleaga ca am ramas marcata, doar ca-mi amintesc acum de toate. Ba chiar m-au tratat foarte bine, CT era bine privit acolo. Din pacate, preturile la Regina Maria sunt enorme, stiu ca merita banii, numai daca-i ai. Daca ar fi fost si el pe la Eva, pe la Isis, hehee, era altceva

        Ch_Dana a spus:
        1 August 2011 la 9:54 AM

        Subscriu…sunt enorme. Initial, eu as fi vrut sa ma duc in Brasov, la Eva, dar d ela Bucuresti la Brasov, nasteam pe drum 😀

    Mari a spus:
    31 Iulie 2011 la 12:43 PM

    Apropo de scena cu toaletarea….am remarcat si in spitalul unde am nacut eu aceeasi practica.Nu inteleg ,sincer,de ce alte mamici stateau cu banii in mana…Recunosc ca eu nu am dat absolut niciun banut nimanui,in afara de moasa(si ei ceva simbolic,)si am nascut de trei ori acolo.Doar la prima nastere am fost la toaleta pe care ti-o face asistenta de serviciu,si doar de doua ori.Nu te pot obliga sa faci nimic din ce nu-ti doresti,intr-adevar le ceream mereu hartii sa semnez cum ca nu sunt de acord cu anumite proceduri(de ex,epilarea inghinala)……si toaleta mi-o faceam eu la mine la baie.Am dat probabil impresia ca sunt un pic cam dusa……..dar macar asa nu mai deranjau cu tot felul de chestii.La Dragos nu am mai primit nicio vizita,in afara de cea a neonatalogului….:)Eram foarte ferma,le spuneam ,,ma descurc,multumesc!destul de apasat si cu un zambet expeditiv la final.Poate am avut pur si simplu noroc,de toate datile….insa am intalnit asistente chiar amabile,si repet,in afara de multumiri nu au primit nimic.Va tinem pumnii,sa vina in pace!Mari

      adra_bell a răspuns:
      31 Iulie 2011 la 12:59 PM

      Unde, Mari? In Bucuresti? Da, nici eu n-am priceput ce-i cu toaletarea asta intensa, regula era de doua ori pe zi, dar se facea doar dimineata, cat era asistenta sefa acolo, o nazista, urla la lauze si se lega de noi din orice motiv. Si nu numai la noi, nici cu medicii nu vorbea prea frumos. Mi-a lasat impresia ca e cam nebuna
      Probabil se urmareste evitarea infectiilor, toaletau si operatia, in fine, o fi musai, dar sistemul e gandit cu kuru, asta-i clar

        luckyrock a spus:
        31 Iulie 2011 la 3:44 PM

        pai vezi? la genul asta de asistente ma refer, „naziste”!:))

        am mai auzit de toaletarea asta, dar nu se face in toate spitalele. doar vine medicul de garda in fiecare zi si vrei, nu vrei, trebuie sa te lasi pe spate si sa-ti deschizi picioarele in fata lui.

        fericitul! cati barbati nu-si doresc asta??:))

    cojocarii a spus:
    31 Iulie 2011 la 1:29 PM

    Curaj!! 🙂 Nastere usoara sa ai!!

      adra_bell a răspuns:
      31 Iulie 2011 la 1:49 PM

      pai nu vreau sa ma vait, in niciun caz la tine, mi-ar fi rusine:) Eu zic ca sa nu te gasesc p-acolo! E vreo sansa sa te externeze maine?

        cojocarii a spus:
        31 Iulie 2011 la 2:41 PM

        aaa, mi s-a parut mie cunoscuta imaginea cu camaruta mica de langa automatul de halate. 😛 Sincer, nu stiu daca am sanse sa fiu externata … eu tot sper. 🙂 … dar oricum, nu plec pana nu te vad. 😉 Inteleg ca nu te-au oprit in spital? …
        Daca ai nevoie, ma ofer sa iti fiu ghid… ca dupa aproape 3 saptamani aici stiu cam tot. 🙂

        adra_bell a răspuns:
        31 Iulie 2011 la 2:52 PM

        nu, luni il sun pe doctor si a zis ca e cel mai probabil sa ma cheme tot luni

    Zicolorata a spus:
    31 Iulie 2011 la 2:08 PM

    Te-au toaletat la cezariana? Pe mine nu, deloc. Imi era groaza de asta, auzisem si eu aceleasi povesti cu coada de gravide sa intre dupa draperie. Dar am scapat. Pana la urma care e treaba cu toaletarea asta?

      adra_bell a răspuns:
      31 Iulie 2011 la 2:12 PM

      ba cum sa nu! Si ce sport extrem era sa te intinzi dar mai ales sa te ridici de pe masa cu muschii taiati:D. La cezariana, toaletau si operatia, adica ne dadeau cu betadina si in rest era vorba de lohii probabil, aspect, chestii d-astea apetisante

    alina downunder a spus:
    31 Iulie 2011 la 2:14 PM

    Haide mai, uita de toti si de toate, numai tu si Filip in gand. O sa fie bine!!

      adra_bell a răspuns:
      31 Iulie 2011 la 2:53 PM

      ai dreptate, ia sa ma focusez eu pe asta:)

    Roxana a spus:
    31 Iulie 2011 la 2:50 PM

    Curaj, acus vine flacaul mamei!

      adra_bell a răspuns:
      31 Iulie 2011 la 2:58 PM

      mama de baiat, nu-mi vine sa cred! Nu m-am vazut niciodata in postura asta

    Roxana a spus:
    31 Iulie 2011 la 3:24 PM

    Dar eu m-am vazut???/ sa vezi ce simti, cand am coborat a doua zi de la reanimare, sa-l caut prin salonul bebelusilor…si l-am gasit…si l-am vazut…si l-am luat in brate, a fost DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE! e pentru totdeauna, te topeste…ai sa vezi, avea Freud dreptate, spre sa fiu o soacra neacra:))

      adra_bell a răspuns:
      31 Iulie 2011 la 6:26 PM

      hmmm, nu stiu ce zicea Freud. Dar stiu ca la Eva asa m-am asteptat si eu, la o mare explozie de iubire si am suferit ca n-am simtit-o, ce hal de mama, ma gandeam eu:))

    dudumic a spus:
    31 Iulie 2011 la 6:05 PM

    Grrrrrrrrr……….

    Roxana a spus:
    31 Iulie 2011 la 7:28 PM

    la fel am fost si eu la Eliza, mi-au aratat-o dupa cezariana si n-am simtit nimic, adica eram intr-o liniste totala :0 ai sa vezi la Filip! Si tine-te tare pt gelozii, la noi e o comedie ziua, Eliza plange de mofturi, Andrei plange de colici si de adaptare, eu imi zic: fii calma, mare e Budha!

      adra_bell a răspuns:
      1 August 2011 la 7:54 AM

      Budha? lol
      Dar Eliza nu facea mofturi dinainte? Ca Eva are de toate tipurile

    YSY a spus:
    1 August 2011 la 7:32 AM

    Mult curaj, Andra și naștere ușoară! Gândește-te că vine cealaltă perioadă din viață, cu puiul de om, mult mai frumoasă.

      adra_bell a răspuns:
      1 August 2011 la 7:54 AM

      Multumesc, Irina! Curaj am, ca doar nu mai pot da inapoi:)

    Mari a spus:
    1 August 2011 la 9:01 AM

    In Baia Mare,nu in Bucuresti…Si mi-am luat betadina de la farmacie si-mi pregateam singura amestecul,ma toaletam in baia de la camera.Acuma,poate ca o fi diferit(eu am nascut normal)poate ca la cezariana trebuie sa urmareasca cu mare atentie si altceva.Mari

    renata a spus:
    1 August 2011 la 12:12 PM

    iti doresc sa fii inconjurata de iubire, sa mearga totul bine si sa-l intampinati cat mai repede pe Filip cu imbratisari si sarutari tandre!

    Ch_Dana a spus:
    2 August 2011 la 12:08 PM

    Ei, la ora asta ar trebui sa-l tii pe F. in brate ! Asteptam noutati 🙂

      adra_bell a răspuns:
      2 August 2011 la 12:58 PM

      La ora asta, ma voi ridica sa fac o mamaliguta cu ou si unt. Dupa care fiecare isi pune ce vrea: iaurt gras sau branza:)). S-a amanat pe maine dimineata la 9

    Ch_Dana a spus:
    2 August 2011 la 2:47 PM

    Miam, bun asa…ziua buna incepe de dimineata 🙂

    Bafta !

    Maternitatea Cantacuzino – asa da, asa nu « About Eva a spus:
    14 Septembrie 2011 la 4:09 PM

    […] Toaletarea lauzei se facea in intimitate, intrai, inchideai usa dupa tine si totul se petrecea fara ochi in plus Saloanele rooming-in au fost pentru mine criteriul principial dupa care am ales maternitatea. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s