Pic, pic

Publicat pe Actualizat pe

O luna. Picatura cu picatura, Filip creste. Chiar daca sunt la a doua experienta, tot miracol mi se pare ca organismul meu este perfect adaptat sa hraneasca si sa creasca un alt organism mai mic. Doar eu ii sunt de ajuns. Chiar si durerile de burtica ii trec daca il tin in brate, si cum nu vreau sa-l doara, nu-l refuz. Doarme toata noaptea pe pieptul meu, cu urechea pe inima mea, tic-tac, tic-tac, ceasornicul familiar care l-a vegheat noua luni. Am citit mai demult o teorie care spunea ca puiul de om se naste prea devreme si nu chiar adaptat pentru mediul exterior. De unde si imaturitatea tubului digestiv, capsorul balanganit pe un gat nesigur, erau aduse mai multe argumente. Sarcina ar fi trebuit sa dureze 4 trimestre, dar natura a ales 3 ca puiului de om sa nu-i creasca capul prea mult si sa aiba pe unde iesi.  Ramane ca ultimul trimestru de sarcina sa si-l petreaca afara dar lipit de corpul mamei.

La o luna Filip zambeste. Chiar acum, in bratele mele,  zambeste  in somn. Mai zambeste cand ii vorbesc si parul meu se misca deasupra lui ca un carusel, cand M. il plimba cu o motocicleta imaginara, cand Eva il mangaie cu gingasie pe capsor.

Eva e afectuoasa si protectoare cu el, il atinge cu gingasie si ii tine lungi prelegeri despre jucariile lui, de care are ea grija deocamdata „ca tu esti mic si nu stii sa te joci”. Dar, picatura cu picatura, Filip creste

Reclame

17 gânduri despre „Pic, pic

    abramburika a spus:
    6 septembrie 2011 la 5:53 PM

    Si ce frumos o sa creasca alaturi de voi!! Ca Eva!! Sunteti minunati, pup!!

      adra_bell a răspuns:
      7 septembrie 2011 la 7:55 AM

      Multumim, ai sa o vezi tu si pe Silvia, ce minunat se va comporta.

    Aurelia a spus:
    6 septembrie 2011 la 6:04 PM

    Ce frumos… Ma bucur pentru voi! As vrea sa fiu si eu o mama mai buna decat la fete in privinta alaptarii…

      adra_bell a răspuns:
      7 septembrie 2011 la 7:54 AM

      Aurelia, dupa parerea mea, reusita alaptarii exclusive in primele saptamani tine 99% de o buna informare si 1% de vointa. La inceput, nu mi se pare a fi deloc o placere sau o relaxare, mai degraba un sacrificiu.

    8 saptamani | Cojocarii a spus:
    6 septembrie 2011 la 11:54 PM

    […] e voinicul meu! Probabil ca e mai micut decat alti copii de varsta lui sau chiar mai mici, dar trage tare sa recupereze. Are 5kg si 55 de cm. Creste incetisor dar […]

    cojocarii a spus:
    7 septembrie 2011 la 2:12 AM

    pic, pic, pic pan’ o creste mare si voinic! 🙂
    Mi-o si imaginez pe Eva vorbind cu Filip. 🙂 deliciu.

      adra_bell a răspuns:
      7 septembrie 2011 la 7:57 AM

      da’ sa o vezi ce paracioasa e! Mamiii, Filip, ma chinuie, m-a apucat de mana si m-a strans tare-tare. Mamiii, vino repede, Filip ma trage de par!:))

    Adina a spus:
    7 septembrie 2011 la 8:22 AM

    Ce frumos! Veti creste impreuna si abia astept sa va citesc in continuare… Adina

      adra_bell a răspuns:
      7 septembrie 2011 la 5:46 PM

      deocamdata se creste intensiv si nu prea e timp de scris:)

    Ch_Dana a spus:
    7 septembrie 2011 la 2:57 PM

    Sa va traiasca…ar trebui sa scoti un roman, „Experienta maternitatii” 🙂

    Eu am constatat ca Ameliei nu-i mai vin body-urile, assa ca maine shopping spree. Suntem domnisoara mare…

      adra_bell a răspuns:
      7 septembrie 2011 la 5:47 PM

      cam asta-i blogul, o carte pentru doi cititori. Sper sa-i bucure la maturitate si sa n-o descopere in adolescenta:D

    luckyrock a spus:
    7 septembrie 2011 la 3:23 PM

    ieri aduceam pe un blog argumente pro [discutia era daca sa faci sau nu copii – daca vrei, iti dau adresa] in legatura cu conceperea unui copil. as pune acum un link spre postul acesta al tau, dar deja am lasat prea multe comentarii.:P

    frumusete. emotie. iubire. inocenta. sensibilitate.
    cam astea vad eu la tine / voi.:)

    adra_bell a răspuns:
    7 septembrie 2011 la 8:01 PM

    hmm, nu, nu-mi place. Sunt de acord ca unii oameni n-ar trebui sa devina niciodata parinti, dar nu-mi place ideea de la care se porneste. Aceea ca un copil inseamna numai sacrificiu, nopti nedormite, nervi intinsi. Si aceea cu copilul bolnav este o exagerare, sa fim seriosi, majoritatea copiilor se nasc sanatosi. Nopti nedormite, nervi si tot tacamul ai si fara copii, sa ne gandim numai la termene limita la munca, proiecte neterminate, examene. Cati dintre noi n-am pierdut nopti lungi invatand pentru un examen la o materie plictisitoare si inutila? Si totusi nimeni nu zice ca nu face scoala fiindca in noptile alea ar putea merge la bere. De ce? Nu cumva e si ceva egoism la mijloc?
    si apoi copilul nu doarme noaptea in primul an de viata sau hai, primii doi ani, nu toti copiii urla in magazine, a mea nu urla, de ex.
    Dar…revin, meseria de parinte e intr-adevar solicitanta, 24 de ore din 24 (asta cand nu li se paseaza bunicilor jobul asta:D), cere multa imaginatie si instruire continua

      luckyrock a spus:
      7 septembrie 2011 la 8:36 PM

      vezi? am zis eu c-o sa-ti placa.:))

      luckyrock a spus:
      7 septembrie 2011 la 8:40 PM

      desigur, era intre ghilimele. eram sigura ca vei avea aceeasi atitudine ca si mine, vizavi de toate argumentele contra aduse.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s