Jurnal filipesc (1) – ceva-urile

Publicat pe Actualizat pe

Intr-una din zilele trecute am observat cum, venind din dreapta,  ceva  se apropie vertiginos de ochii mei. Ceva-ul e lung si are la capat 5 prelungiri mai scurte. Cand am intors capul, am vazut ca sunt inconjurat. Si in stanga era un alt ceva absolut identic cu cel din dreapta. Am incercat sa le gonesc, moment in care am observat ca am o oarecare influenta asupra ceva-urilor. Wow, grozav! Se pare ca eu le misc! M-am mirat foarte tare de ce forte nebanuite am, atat de tare incat tata a ras si a chemat-o pe mama, apoi au ras amandoi uitandu-se la mine cat de mandru manevrez ceva-urile. Mama a zis ca ceva-urile se numesc maini si ca imi vor fi foarte folositoare. Cica ajuta la  mancat, stricat jucarii, batut alti copii, ba chiar, fiind eu baiat, s-ar putea sa le gasesc si alte intrebuintari, neeh, fara prostii, asa se spune ca baietii sunt mai indemanatici.

si Eva a trecut candva prin asta


Anunțuri

11 gânduri despre „Jurnal filipesc (1) – ceva-urile

    ralu' a spus:
    23 Septembrie 2011 la 7:07 AM

    Ce mai nasuc iese dintre jucarii si asternut :)) Ce dulce, ce micut, e ca o bijuterie Filip.

      adra_bell a răspuns:
      23 Septembrie 2011 la 3:58 PM

      multumesc, ii transmit:) e suav si are un mirosssss….

    Paula a spus:
    23 Septembrie 2011 la 8:29 AM

    Wow, ce seamana la nasuc, gurita si barbita cu Eva.

      adra_bell a răspuns:
      23 Septembrie 2011 la 4:00 PM

      la nasuc da, dar in rest nu mi se pare. Eva era mai rotunda la fata, ochii pozitionati altfel, mai mari. Acum sa-l vedem cand o mai creste, inca e „bebelusul universalis”

    raluca a spus:
    23 Septembrie 2011 la 8:46 AM

    eu lui Pavel ii spun deja „scaiete”. totul se prinde ce ceva-urile alea. unde mai pui ca sunt mereu ajutate de celelalte doua chestii folosite in mod identic, numite picioruse

      adra_bell a răspuns:
      23 Septembrie 2011 la 4:01 PM

      inca nu prinde cu mainile, doar si le priveste cu o mutra f caraghioasa. Daaa, uitase ca urmeaza descoperitul picioarelor si gustatul lor

    luckyrock a spus:
    23 Septembrie 2011 la 11:24 AM

    poti sa incerci sa-i prinzi clopotei de ceva-uri [si de alea de sus, si de alea de jos :D], sa vezi distractie! [sper sa scriu curand despre asta]

    nu rade cu toata gurita cand il privesti si vorbesti cu el?:)

    ti-am trimis mail o stire cu religia, l-ai vazut?

      adra_bell a răspuns:
      23 Septembrie 2011 la 5:26 PM

      ca la pisici? mi-e sa nu-l stresez. Uite ca am uitat sa notez in jurnalul filipesc ca ne zambeste larg cu o gura stirba, ca tati ii canta Oda bucuriei numai in meiunaturi ca sa-l adoarma, ca are niste alinturi ciudate, cel putin

      Hmm, da, am vazut mailul, abia acum cateva ore am avut timp sa citesc articolul. Ce sa zic?! Tocmai ca stiu ce presupune ora aia de religie sunt impotriva ei. Hai ca un adolescent de 17 ani are resurse sufletesti si cunostinte destule sa se apere de habotnicie, dar un copil de 7-8 ani nu poate

      luckyrock a spus:
      23 Septembrie 2011 la 8:27 PM

      cum, ca la pisici?:)) la pisica se pune clopotel ca sa stie stapanul unde este si pe unde umbla ea.

      tu ii pui bebelusului ca sa se joace, din cauza ca nu poate tine inca in manuta o jucarie. uite, se gaseste si de cumparat:

      http://www.iasicomanda.ro/produs_Zornaitori-maini-Infantino_516.html

      http://www.iasicomanda.ro/produs_Zornaitori-picioare-Infantino_517.html

      si de ce sa-l stresezi? tu nu te joci cu Filip cu zornaitoare? am vazut bebelus a carui fata e numai zambet cand mamica misca zornaitoarea preferata. [da, la numai 2 luni are o jucarie preferata!:D]

      si-apoi, daca un bebelus e stresat de ceva, iti comunica imediat prin plans, doar stii. eu zic sa incerci. asa il ajuti sa constientizeze ca manutele si piciorusele sunt ale lui.

    Elle a spus:
    5 Octombrie 2011 la 10:45 AM

    a fost o adevarata placere sa citesc acest post! sunt curioasa cum or sa sune noile descoperiri. 🙂

      adra_bell a răspuns:
      5 Octombrie 2011 la 12:46 PM

      Multumesc! Sunt momente de memorat, trec atat de repede….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s