Ce mi-as fi dorit sa stiu despre alaptare si am invatat de unde ma asteptam mai putin

Publicat pe Actualizat pe

In iarba uda si rece, pe o ploaie marunta, am gasit trei pui de pisica mieunand disperati. Inca nu stateau bine pe picioare, doi dintre ei rascoleau firele de iarba cu labutele lor moi, ca si cum ar fi cautat sfarcul datator de lapte din blana mamei lor, al treilea, o pisica mica si tarcata, renuntase, abia mai respira. Cand ne-a vazut ca-i ridicam si-i infasuram in Dilema pe care abia o cumparasem, vanzatoarea de la chioscul de ziare s-a mirat ca mai traiesc, ii stia aruncati de dis de dimineata si nu crezuse ca pisicutele plapande pot supravietui atatea ore pe asa vreme caineasca. I-am dus acasa, i-am uscat, le-am dat sa manance si au devenit niste zbanghii in cel mai scurt timp posibil. Doar pisicuta tarcata, cea mai mica, cea care-si epuizase toate fortele zbatandu-se sa supravietuiasca in ploaia rece, era mai cuminte, nu se antrena in prostiile fratilor.  Celor doi nebuni le-am gasit repede stapani,  cea mica, tarcata, slaba si cam cracanata a ramas cu noi si s-a pricopsit cu numele Bebetze. Luata prea devreme de la mama ei nu avusese timp sa invete toate obiceiurile pisicesti, nu stia nici macar sa se spele, am uns-o cu unt de cateva ori ca sa o convingem,  in schimb torcea ca un motoras si  se credea tigrisor, sarind bezmetica cu gherutele ei ascutite pe oricine ne intra in casa. Cam asa s-a comportat si cand i-am adus  un iubit alb si pufos, l-a batut bine dar l-a lasat intr-un final. Dupa cateva saptamani, Bebetze a fatat trei pui minusculi, care aratau ca niste mici jucarii de plus puse intr-o cutie. Eram sigura ca va trebui sa o ajutam, sa o invatam sa fie mama, asa cum o invatasem sa se spele, ca nu-si mai amintea cum se comportase mama ei cu ea, chiar ma temeam sa nu-i abandoneze si sa se joace nepasatoare cu vreo mingiuta in timp ce noi ne-am fi chinuit sa-i hranim cu pipeta

Asta s-a intamplat demult tare, cu cativa ani inainte ca Eva sa vina pe lume, inainte ca eu sa devin mama. Desigur, nu m-am indoit niciodata ca voi fi o mama buna, imi vedeam fetita adormind linistita in patut, dupa ce eu i-am dat pupicul de noapte buna, jucandu-se ca un ingeras, intr-un colt al camerei, sub ochii mei de mama induiosata, trezindu-se din somn cu zambetul pe buze. Abia cand am venit acasa cu copilul, am realizat ca mamele adevarate nu traiesc in filmele americane unde cresc copiii ideali. Si mi-a fost greu. Greu sa alaptez din juma in juma de ora,  greu sa o accept la san cate o ora,  chinuitor sa nu dorm noapte de noapte. Si a fost un moment in care mi-am pierdut cumpatul si am tipat in interiorul meu ca nu fac fata si nu voi reusi.  Atunci mi-am amintit de Bebetze si de puii ei, cei ca niste jucarii de plus intr-o cutie. Cateva saptamani a fost de neclintit de langa cutia cu pisicute. Oricand la discretia lor, nu i-a alaptat cu program, nu s-a vaitat ca o trezeau din somn, deschidea lenesa ochii, se punea pe o parte si ii lasa sa suga. Cand puii adormeau, se dadea repede jos si alerga la castronelul cu mancare. Era suficient un miau mic si Bebetze se intorcea ingrijorata la cuib. Nu i-ar fi lasat in ruptul capului sa planga, sa se obisnuiasca sa adoarma singuri,  neamul pisicesc nu stie nimic despre sleep-training.  Pana la urma a trebuit sa-i aducem castronelul cu mancare langa pat, altfel pisica noastra ar fi murit de foame.

M-am relaxat, comparatia cu o pisica nu mi s-a parut defel deplasata, pisicile sunt mame dedicate. Am mancat in fotoliu in timp ce alaptam, am dormit in timp ce alaptam, am sarit la cel mai mic planset al copilului. N-am mai cerut timp pentru mine, pentru ca acesta a venit firesc.  M-am strecurat cumva printre nevoile copilului si m-am trezit deodata cu ea mare, alergand din bratele mele nu in bratele mele.

Oricat am citit despre alaptare, cea mai importanta lectie am invatat-o de la o pisica. Ca e cel mai firesc act din lume, ca trebuie sa ai incredere in puiul tau, sa-l lasi sa vina la tine, sa doarma pe tine, sa respire odata cu tine.  Daca vi se pare de ras ganditi-va ca o pisica nu ramane niciodata fara lapte. Stiu, femeile nu sunt pisici, dar pe cuvant ca mecanismul fiziologic de secretie si excretie a laptelului e acelasi. Tot hipofiza, tot prolactina, tot cerere si oferta.

Ce as fi vrut sa stiu despre alaptare si n-am stiut?

Sa o las sa stea in bratele mele, sa fiu mama-suzeta. Nu, nu se obisnuieste asa, nu se rasfata,  nu devine dependent, nu o sa ajunga criminal in serie (am auzit-o si p-asta). E doar un bebelus si pentru el sanul este singura realitate pe care o cunoaste. Va creste, va acumula zeci si sute de noi cunostinte si va dori sa se dea jos din bratele mamei pentru a explora, pentru a alerga, pentru a se juca

Orice altceva trece pe planul doi. Vasele? sa astepte. Rufele? mai tarziu. Ordinea din casa? Cui ii pasa?! E mai important un copil fericit

Nou-nascutul are instinctul de a suge, de a se alimenta, pentru ca vrea sa traiasca, asa cum toti vrem asta. Este un instinct primordial. Atunci cand cumperi suzete, biberoane, pompe de muls nu faci decat sa-l zapacesti. Cine e mama mea? sanul cald si viu sau cauciucul rece, asa de frumos colorat la capat, in albastru sau roz? De ce covarsitoare majoritatea a gravidelor prefera sa se informeze mai degraba despre cea mai buna pompa de san sau cel mai tare biberon care curge nustiucum, decat sa  citeasca despre cum se ataseaza corect un pui mic acolo unde ii este locul?!

E normal ca un nou-nascut sa manance noaptea. E normal chiar ca un toddler sa manance noaptea.  Nu-i corect sa-i scoti masa de noapte, corect e sa sa si-o scoata singur. Cand? Cand nu o sa-i mai fie foame peste noapte.

Copilul nu suge numai de foame. Vrea la san si cand se simte in nesiguranta, cand ii ies dintii, cand il doare burtica, cand invata sa mearga, cand invata sa vorbeasca. Orice noua achizitie e pentru el coplesitoare si vrea sa stie ca mama e acolo, gata sa-l ajute oricand.

Regimurile pentru alaptat sunt o prostie. Punct. Cum as putea numi altfel privarea de legume si fructe si hranirea mamei numai cu fripturi si supe?

Doctorii si asistentele nu stiu mare lucru despre alaptare. Cel putin aia pe care i-am intalnit eu. Nici rudele nu sunt mai breze. Tot in cazul meu. Eu stiu ce-i mai bine pentru copilul meu, ei ar trebui sa mai puna mana pe o carte

Nu-i nevoie sa intrerupi alaptarea pentru antibiotice. Poti merge chiar si la dentist. Poti lua anumite medicamente daca esti racita. Exista multe medicamente compatibile cu alaptarea, un site bun e www.e-lactancia.org

Diversificarea e doar un inceput. Atunci incepe sa se obisnuiasca cu noi texturi, nu se va ingrasa din sucul de morcov sau din bucata de mar copt. Laptele matern va ramane baza pentru inca mult timp.

Copilul nu trebuie sa ia constant in greutate. Aici s-ar zice ca mi-a fost usor, amandoi copiii mei au luat bine in greutate si n-am avut motive de ingrijorare. As fi putut totusi, intre 6 si 9 luni, Eva a pus fix 200 de grame, dar am avut incredere, am dat vina pe diversificare si nu pe laptele meu, n-am vazut niciun motiv sa sar cu biberonul. Laptele praf ar trebui sa ramana o optiune, o decizie de luat in cunostinta de cauza si nu in graba si din lipsa de informare.

Postarea asta vine cu doua saptamani mai tarziu si ramane si ea neterminata, tot din motive de Filip care tocmai s-a trezit

Anunțuri

40 de gânduri despre „Ce mi-as fi dorit sa stiu despre alaptare si am invatat de unde ma asteptam mai putin

    luckyrock a spus:
    13 Octombrie 2011 la 11:48 AM

    sa comentez? sa nu comentez? daca vrei sa mai adaugi ceva? deja ma simt ca o intrusa aici!:)) [de vina e abonarea, cum postezi, cum vine mailul]

    eu mananc oricand mi-e foame. chiar si noaptea. de ce copilul trebuie sa manance la program? cine a inventat, bai nene, pana la urma programul de masa pentru copil??

    ţâţica e miracol. in caz de foame, de durere, de iubire, de alinare, ba si de joaca.:)

    hai sa nu facem din pisica un model. sigur si alte specii de animale [femele] fac la fel.:D asadar, femei, invatati de la femele!

    desigur, pisica ta a fost o mama excelenta. dar am vazut si pisici care si-au parasit puii. asa cum fac si femeile. exista femei dedicate, exista femei care au ajuns mame dintr-o greseala.

    pentru toate mamele-pisici care alapteaza neconditionat, un miiiaaauuu prelung!:D

      adra_bell a răspuns:
      13 Octombrie 2011 la 12:17 PM

      serios? pisici mame-rele? n-am intalnit, dar am avut doua pisici surori care au facut pui in acelasi timp si-i alaptau care cum nimerea. Cand au mai crescut, una dintre mame se mai fofila de la datorie si cealalta isi alapta si nepoteii. Miau vois!

        alina downunder a spus:
        14 Octombrie 2011 la 1:04 AM

        Exista pisici care-si mananca puii. 😦 Sunt sigura ca vine dintr-o logica naturala. Dar am vazut asta. Si m-a marcat. Rau.
        In rest … mi-a mers la suflet ce-ai scris. In mijlocul sufletului. Ai cuprins exact esenta, sa stii. Instinctele si naturalul. Restul nu conteaza.
        Hugs.

        adra_bell a răspuns:
        14 Octombrie 2011 la 8:11 AM

        da, Alina, instinstele si naturalul, dar aici ajungem cel mai greu. Suntem mult prea poleite de civilizatie

      adra_bell a răspuns:
      13 Octombrie 2011 la 12:27 PM

      nu mai adaug, dupa ce ii dau drumu’ mai corectez greselile de exprimare, virgulele in minus sau in plus si literele mancate. Dar de scris scriu tot cam dintr-un foc, am incercat sa fac ciorne si sa le completez mai tarziu dar nu merge, niciodata nu am terminat o ciorna, le arunc la recitire

      luckyrock a spus:
      14 Octombrie 2011 la 5:30 PM

      Alina, exista si pisici, si catele care isi mananca puii. explicatia este ca acei pui nu sunt suficient de puternici sa traiasca si mama [pisica / cateaua] isi da seama de acest lucru. pe noi, ca oameni, ne oripileaza, dar este ceva normal in regnul animal, sunt multe specii care renunta la cei slabi [pui, raniti, cei care sunt pe moarte].

        adra_bell a răspuns:
        14 Octombrie 2011 la 5:34 PM

        Cand a fatat Bebetze am stat langa ea, bineinteles.Si pisicile mananca placenta, spala puiul dupa ce a iesit. Eu eram incordata toata sa nu cumva sa raneasca vreun pui, sa-i rupa urechile sau codita. Cand a terminat, nici nu se cunostea ca fatase acolo, curatase luna

        luckyrock a spus:
        14 Octombrie 2011 la 5:43 PM

        si eu mi-am „asistat” cateaua cand a fatat. chiar a trebuit un pic ajutata!:)) [puii au fost cam mari] imediat ce a iesit primul pui, s-a ridicat [!!! tocmai nascuse, da??] si l-a spalat luna! apoi l-a vrut imediat langa ea, sa-l alapteze.:)

    missblues a spus:
    13 Octombrie 2011 la 12:11 PM

    ” De ce covarsitoare majoritatea a gravidelor prefera sa se informeaza mai degraba despre cea mai buna pompa de san, cel mai tare biberon care curge nustiucum” – pentru ca in marea majoritate a tarilor europene concediu de maternitate este foaaaaaaaaaaaaaarte mic. Bebe merge la cresa la 3 luni 😦

      adra_bell a răspuns:
      13 Octombrie 2011 la 12:20 PM

      desigur motivul asta cade in cazul romancelor. Si al nemtoaicelor. As mai zice si despre unguroaice si italience, dar nu sunt f sigura si nici nu ma intereseaza sa ma documentez in privinta concediului de maternitate din Europa sau de aiurea si atunci rectific „De ce covarsitoare majoritatea a gravidelor romance….” . In rest, pot doar sa le sfatuiesc pe celelalte mame oropsite din lumea sau Europa intreaga sa vina in Romania unde-i cald si bine si concediul de maternitate generos si 2 ani pe deasupra

    Aurelia a spus:
    13 Octombrie 2011 la 12:58 PM

    Mulţtumesc!

      adra_bell a răspuns:
      13 Octombrie 2011 la 7:18 PM

      nu stiu pentru ce imi multumesti. Singurul care nu poate astepta dupa copilul mai mic este copilul mai mare. Unul in cazul meu, doi in cazul tau. Cand voi gasi o rezolvare, daca exista vreuna, am sa o impartasesc si atunci sa curga cu multumiri

        Aurelia a spus:
        14 Octombrie 2011 la 8:59 PM

        Eu fac parte din categoria aia care nu si-a alaptat copilele cum „trebuie”… Inca mai invat 🙂 E un lucru pe care nu multa lume vrea sa mi-l accepte: sînii mei nu se umplu daca stau cu copilul la ei non-stop, se golesc pur si simplu dupa supt, iar pt umplere le trebuie un mic repaus. Dar cum am spus, mai invat!

        adra_bell a răspuns:
        15 Octombrie 2011 la 9:48 AM

        nu stiu daca exista cum „trebuie”. Laptele se face din odihna, ar fi de preferat sa gasesti macar o juma de ora de somn, dar va fi tare greu sa faci asta cu inca doi copii. Eu mai dorm ziua in fotoliu, cu Filip in brate, iar Eva se joaca, chiar daca mai galagios, sunt cateodata atat de rupta incat n-o aud

    Mari a spus:
    13 Octombrie 2011 la 3:25 PM

    Mi-am pus si eu intrebarea cum de-am reusit sa alaptez fara mari probleme (am deja 6 ani de alaptat-la trei copii-si inca mai numaram…)tinand cont ca nu vazusem prin jurul meu.Am stiut,pur si simplu,cumva instinctual ca voi reusi.Nici macar nu mi-am pus problema sa cumpar lp sau sticlute dinainte de nastere.Faptul ca am reusit se datoreaza cu siguranta faptului ca nu am avut niciun binevouitor plin cu sfaturi pe langa mine,dar niciun ajutor.
    Si ideea cu mancatul restrictiv e fooooooooooooarte intalnita,eu am testat pe propria-mi piele Cu Mara vreo 2 saptamani am baut doar ceaiuri si am mancat biscuiti,fetita plangea si mai si de colici.La Dora am mancat absolut orice,dar absolut si era ok,asa este temperamentul ei,e tare linistita.
    Din pacate nu amintalnit niciun doctor care sa creada intr-adevar in alaptat exclusiv,nu mai mult decat un recitat fad niste randuri dintr-o carticica
    As mai scrie si eu,dar e mare tambalau la mine.Va imbratisam,Mari

      adra_bell a răspuns:
      13 Octombrie 2011 la 7:30 PM

      wow, inca mai numarati? adica mai vine un bebelus? Felicitari, sunt convinsa ca e minunat pentru copii sa creasca intr-o familie mare.
      Am tinut si eu regim la Eva, pana am observat ca nu are niciun efect. Eva nu prea a suferit totusi de colici, cel putin in comparatie cu Filip. Acum tot citesc despre intoleranta la proteina din laptele de vaca si am inceput un regim fara lactate. Nu prea cred ca va functiona, dar speranta moare ultima.

        Mamiţuni a spus:
        13 Octombrie 2011 la 10:18 PM

        Incearca, in loc de lapte de vaca, lapte de capra si/sau lapte de migdale. Sau combina-le.
        E o chestie cu niste lanturi proteice lungi (mai lungi in laptele de vaca) si cu niste compusi mai greu de digerat, ambele absente (sau modificate) in laptele de capra. Aveam denumirile undeva, nu cred ca le mai gasesc.
        La noi a mers.

        alina downunder a spus:
        14 Octombrie 2011 la 1:09 AM

        Eu am tinut regimul ala dairy free. Si nu a functionat. Pana la urma nu e vorba doar de lapte (eu NU beau lapte, imi pun in cel mai rau caz in cafea). Dar sunt si branza, iaurturile, fara de care mie imi e teribil de greu sa traiesc. Si mai greu sa gasesti/manufacturezi chiar tu iaurt si branza din lapte de capra/migdale etc … :).

        adra_bell a răspuns:
        14 Octombrie 2011 la 11:27 AM

        o sa incerc de capra, de migdale nu cred ca gasesc p-aici.. Dar asa cum zice Alina, nu la lapte mi-e greu sa renunt ci la branza si sana. O sa caut sa citesc despre mecanismul prin care proteina din laptele de vaca face rau

        Mamiţuni a spus:
        19 Octombrie 2011 la 10:32 PM
        adra_bell a răspuns:
        26 Octombrie 2011 la 3:14 PM

        regimul meu fara lactate il lasa indiferent pe Filip, n-am observat niciun efect pozitiv, asa ca ma intorc la lactatele obisnuite

    diana a spus:
    13 Octombrie 2011 la 7:09 PM

    de cateva luni hranim o mana de pisici din spatele blocului. pe ninja [botezata de d, da? :)] am vazut-o la un mom dat gravida, apoi a disparut cateva zile si a reaparut fara burta si fara pui. am fost convinsa ca nu e o mama buna, ca si-a omorat sau abandonat pisoii.

    peste cateva luni am vazut-o iar cu burta mare si imi venea sa plang. ca iar o sa aiba copii si n-o sa aiba grija de ei. si a fatat.

    si venea numai cateva minute cand o chemam cu mancare. ii cara dintr-un subsol in altul, cand a venit frigul incerca sa-i urce pe toti la motorul unei masini. din fericire n-a reusit.

    si abia acum am aflat ca data trecuta niste vecini binevoitori [?] au luat puii si i-au dus la tara.

    nu stiu de ce ti-am scris asta :). probabil pt ca iubesc pisicile si pt ca m-ai facut sa plang 🙂

      adra_bell a răspuns:
      13 Octombrie 2011 la 9:43 PM

      si eu le iubesc, dar si ele pe mine. Mereu imi iese in cale vreun biet pui parasit nu mai spun ca m-au cautat si p-acasa. Am deschis odata usa de la intrare si o pisica a zbughit-o pe langa noi si a intrat in casa de parca era stapana aici de cand lumea. Altadata a sarit una in masina.
      Daca vecinii au luat puii maricei sa-i duca la tara cred ca fost spre binele lor, dar tare ma tem ca au luat pui mici, incapabili sa supravietuiasca si i-au aruncat pe undeva

    raluca a spus:
    13 Octombrie 2011 la 9:36 PM

    Frumos de tot ai spus. Dar stiu de unde ai avut inspiratie:) Va trimit o imbratisare mare si iti spun ca cea mai adevaraciune propozitie e „Orice altceva trece pe planul doi.” Daca ar pricepe asta mai multe mame, știu ca le-ar fi mai bine…Numai ca, din pacate ea e inteleasa total gresit.

      adra_bell a răspuns:
      13 Octombrie 2011 la 9:44 PM

      de pe grup mi-a venit inspiratia? cred ca acolo a zis cineva despre simplitatea si naturaletea cu care alte mamifere isi cresc puii

    moni a spus:
    13 Octombrie 2011 la 11:36 PM

    Sunt posesoare si iubitoare de pisici de cand ma stiu, insa mereu am avut motani. Ciufuliti, furiosi si bataiosi. De cateva ori insa am fost spectator la delicata relatie pe care pisica-mama o are cu puisorii sai si este intr-adevar o lectie simpa si frumoasa de maternitate normala pentru toata pretiozitatea cu care adulthoodul ne poleieste.
    Frumoasa povestea, mi-a mers adanc.

      adra_bell a răspuns:
      14 Octombrie 2011 la 11:33 AM

      Noi ne-am ferit de motani din cauza de pipi cand intra in calduri si mereu ne-a fost drag sa avem pui mici prin casa

    madimih a spus:
    14 Octombrie 2011 la 8:05 AM

    M-am emotionat de-a dreptul. Si eu am cunoscut mamici pisici devotate, chiar stiu una care alapta in acelasi timp doua generatii de pisoiasi (cei mai mari se strecurau si ei printre cei micuti).

    Ma bucur mult cand citesc astfel de postari, pentru ca prin ele primesc confirmari si prind putere sa ignor previziunile subre legate de evolutia copilului alaptat exclusiv (pana a fost pregatit de diversificare), la cerere, pe termen lung, tinut in brate, nelasat sa planga, culcat in patul familial etc, etc.

    Imbratisari.

      adra_bell a răspuns:
      14 Octombrie 2011 la 11:35 AM

      Madi, ne tot confirmam intre noi, stii si tu ca suntem o mana de fete, ne intalnim mereu pe ici, pe colo. Dar uite ca mai vin si „adepti” noi la „secta”. (ghilimelele nu-mi apartin)

    Ch_dana a spus:
    14 Octombrie 2011 la 8:07 AM

    Eu am un contra-exemplu: am avut o femela de Airedale Terrier care a fost mama buna fix o saptamana. Dupa aia, bazandu-se probabil pe cele 2 bone (eu+mama), n-a vazut de ce ar trebui sa se mai osteneasca cu puii, o momeam cu biscuiti ca sa vina sa alapteze 🙂

    Frumos postul…dar viitoarele mame sunt atat de stresate iar presiunea psihologica din partea celor din jur e atat de mare ca multe cedeaza. Incepand cu cezariana (nu ma refer la cea din motive serioase, ci cea „de moft”, de frica etc), continuand cu alaptarea si mergand prin indoparea copiilor cu diverse cursuri (de limbi straine,de dans, de muzica, de-de-de), lasam prea putin loc pentru natural. In cazul meu, noroc ca am fost incapatanata, ca altfel…pana si sotul ma zapacea la cap „n-ai lapte, n-o mai chinui la san” 😦 Acum tace malc ; am niste pzoe adorabile cu fetita – obiceiul ei e ca, dupa ce suge, sa foloseasca sanul drept pernita si sa traga un pui de somn cu botisorul pe el 🙂

    P.S. Imi cer iertare pentru copiatul limbajului bebelusului; nu obisnuiesc sa citesc in dreapta si abia dupa aceea am vazut treaba cu „nu copia”. Promit solemn sa nu mai fac !

      adra_bell a răspuns:
      14 Octombrie 2011 la 11:39 AM

      Ce ai copiat tu, Dana? ai pus cateva citate pe un forum si un film care oricum nu-mi apartine. Nu-i nimic, ideea e sa nu se copieze masiv, cuvant cu cuvant, si sa se publice pe cine stie ce site, cum mi s-a si intamplat.

      Incapatanarea e buna. La fel si informarea si dezgroparea instinctului. Cei tei muschetari.

      Vainii sunt mai altfel, mai ales cei din rasele superselectionate, poate si in urma convieturii indelungate pe langa om s-au mai pervertit si mai gresesc si ei

    Mari a spus:
    14 Octombrie 2011 la 8:44 AM

    o,nu,nu vine inca un bebe….(scrizam cu cel mic in brate)si m-am exprimat gresit.Vroiam sa zic ca inca mai mergem mai departe cu alaptarea…:) Mari
    Dar e grozav cu mai multi copilasi,si cumva,desi e mult mai greu,mi-e mult mai usor cand sunt cu toti decat cand sunt doar cu unul singur.Paradoxal

    Iulia Spinu a spus:
    14 Octombrie 2011 la 8:52 AM

    Foarte adevarat, pisicile nu raman fara lapte.
    Din pacate si faza cu suptul non stop am aflat ca e normala doar traind-o si prinvind apoi in urma. E pacat ca femeile gravide nu prea citesc bloguri de mamici si informatia le vine in prima faza de la prietene, familie. Si asa, fiecare cum are noroc. Eu am avut noroc de prietene care au alaptat si au stiut sa ma sfatuiasca. Dar uite ca si pisicile sunt bune la asa ceva 🙂

      adra_bell a răspuns:
      14 Octombrie 2011 la 12:17 PM

      da, e pacat ca nu se informeaza, nu neaparat de pe bloguri mamicesti, acum sunt bloguri dedicate, e al lui Rox si mai este unul, Mama, lapte, cred ca se cheama

    Irina Maria a spus:
    14 Octombrie 2011 la 9:23 AM

    Foarte frumos scris. Foarte real, as spune. Pacat ca exista multe mame care, din comoditate/criza de timp/sfaturi „binevoitoare”, etc sar peste etapa asta a cresterii bebeului sau, o fac prea repede si „putinul” care s-a acumulat conteaza prea putin…

      adra_bell a răspuns:
      14 Octombrie 2011 la 12:20 PM

      conteaza si putinul. Si doua luni, si trei luni, conteaza. Dar aici mi-e cel mai greu sa inteleg. O inteleg pe cea care a renuntat de la inceput, i s-a parut prea greu, n-a rezistat, mie mi se pare ca alaptatul in primele doua-trei saptamani este un test de rezistenta. Dar nu le inteleg pe cale care renunta dupa aceea, la 6 luni, la 7 luni, chiar si mai devreme cand lactatia este complet instalata si atunci laptele nu mai dispare, este gonit

    Christine a spus:
    14 Octombrie 2011 la 9:48 AM

    Nici nu stii cat de mult ma recunosc in postul asta si cata dreptate iti dau. Inca ma invinuiesc ca in prima luna de viata a Ioanei am ascultat de sfaturile, de altfel binevoitoare, ale unor rude si prietene, care mi-au spus sa alaptez cate 15 minute la fiecare san si sa nu devin o mama-suzeta. De-abia dupa 3 saptamani, am inceput sa o alaptez cum voia ea si sa o tin chiar si o ora – o ora jumate la san! Dar, inca mai regret debusolarea mea de la inceput, inclusiv momentele cand imi venea sa urlu de neputinta… Cand tot ce era si este de facut, e sa te dedici 100% copilului!

      adra_bell a răspuns:
      14 Octombrie 2011 la 12:23 PM

      da, da, exact prin asta am trecut si eu la primul copil. Acum mi-a fost mult mai usor, stiam 100% ce ma asteapta.

    Ionela a spus:
    8 Februarie 2012 la 11:59 AM

    Multumesc andra_bell, ai pus atat de frumos in cuvinte ceea ce simt si eu… si multumesc prietenei mele, Anca, pentru link

      adra_bell a răspuns:
      8 Februarie 2012 la 7:53 PM

      Va multumesc si eu, tie pentru apreciere, iar prietenei tale ca a gasit postarea mea suficient de interesanta incat sa puna un link:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s