Alo, pediatria? Vreau o reteta cu toata farmacia

Publicat pe

Cand e vorba de pediatrie, provincia nu sta chiar bine, din punct de vedere medical. Cu greu gasesti un medic care sa nu sara din prima cu antibiotic, ca nu mai spun ca la cazuri mai grave inca se prescrie clasicul coctail injectabil de ampicilina cu gentamicina. Sunt permanent in garda, doar zilele trecute ce a trebuit sa precizez politicos dar apasat ca nu vreau ca Filip sa fie decalotat prin vreo manevra brusca si brutala.
Mai toti medicii prescriu antibiotic din prima, fara sa astepte vreo analiza, vreun exsudat, ce sa mai vorbim de antibiograma. Cea mai grea decizie, ca parinte, e sa te duci cu copilul la medic, sa vii cu medicamentele de la farmacie si totusi sa nu-i dai copilului antibiotic. Adica de ce te mai duci la medic? Eu am facut asta de multe ori, chiar am pe undeva un flacon de Ceclodyne nedesfacut, de la ultima aventura. Eva a facut febra mare, urca vertiginos spre 40C, ceea ce nu i se intampla. In miez de noapte, am imbracat-o si a plecat cu M. la spital. Pe mine ma apuca nesiguranta in astfel de cazuri, nu pot pune eu un diagnostic, ca sa nu mai spun de cuvinte grele, gen meningita, care-mi umbla prin cap. Stiam ce se va intampla, prima intrebare este: „de ce nu a venit copilul cu mama lui?” Copilul are si tata, inca unul responsabil si apropiat de copil, nu inteleg de ce nu l-ar duce si la doctor. Si au venit cu reteta acasa: un antibiotic, cefalosporina, Sumetrolim, un antiviral, Isoprinosine.
La intrebarea parintelui, de ce sa ia si antibiotic si antiviral, daca nu cumva este prea mult, doctorita a precizat pe ton ofuscat ca ea nu-i Mafalda sa stie daca infectia este virala sau bacteriana. Sigur ca nu-i, chiar si Mafalda daca s-ar face doctor ar face niste analize si abia apoi ar prescrie o sacosa de medicamente. Dar e mai simplu asa, dai medicamente pentru o gama larga de boli, ca medic ai acoperire in caz ca se intampla ceva, singurul in suferinta este ficatul copilului. Nu al copilului meu, d-acolo am flaconul nedesfacut de antibiotic, antiviralul nici nu l-am mai cumparat

Anunțuri

20 de gânduri despre „Alo, pediatria? Vreau o reteta cu toata farmacia

    roxanasieliza a spus:
    23 Ianuarie 2012 la 10:34 AM

    Asa-i, asa-i, si in provincia noastra, admit!
    pai…am tras-o cu Eli saptamanile trecute, am luat antibiotic, am intrebat-o daca vrea sa-i dau siropul ala alb si amar sau se face singura bine…si s-a facut, doar cu antitermice si rabdare, ambroxolul e in debara la pastrare.
    dar…multi parinti dau toata reteta asa cu lejeritate, luna de luna daca e sa fie copilul bolnav luna de luan, ca n-au timp de exudat si antibiograma, vor atunci, imediat sa nu traga si sa boleasca cu el,s aracutul, chit ca au ficatul bombardat, nooo, dac-a zis Mafalda dr. de familie, atoatestiutor…

    scrii de pus la rana, de oful tau si de oful tuturor mamicilor!
    eu sunt mai cu trilulilu in cap pe blogu` meu

      adra_bell a răspuns:
      23 Ianuarie 2012 la 12:31 PM

      tu ai un blog minunat! Eu ma mai supar si mai scriu si dintr-astea, al tau e f zen si relaxant, o placere sa-l citesti.

    roxanasieliza a spus:
    23 Ianuarie 2012 la 10:36 AM

    cate greseli am, sunt cu harmalaia in cap, ca n-a vrut la gradinita domnisoara

    adriana a spus:
    23 Ianuarie 2012 la 10:40 AM

    Eu am aruncat cel putin 5 cutii de augmentin care au expirat in dulap in cei 5 anisori din viata fetitei mele. In al doilea an de viata, primul de cresa, din cauza imbolnavirilor repetate si lipsei mele de experinta ca mama, am mers pe mana pediatrei si am reusit in 6 luni sa-i administrez de 3 ori antibiotic :(. Acest lucru nu se va repeta si cu baietelul meu pentru ca sunt mai informata, mai puternica si nu ma panichez la fel de repede. Din pacate majoritatea pediatrilor recomanda foarte usor antibiotic, iar mamele de frica ca copiii sa nu pateasca ceva, de cele mai multe ori merg pe mana lor.

      adra_bell a răspuns:
      23 Ianuarie 2012 la 12:33 PM

      si mie mi-a dat la Eva, la 3 luni. Chemasem o doctorita acasa, tot asa, sa nu cumva sa fie ceva grav, dar nu tusea, nu avea febra, doar ceva secretii nazale. Bang, o amoxicilina, si asa am inceput joaca de-a doctorul prescrie, mama se face ca ploua

    ch_dana a spus:
    23 Ianuarie 2012 la 12:19 PM

    Mhm, depinde…pediatrii din scoala veche nu se aruncau asa usor la antibiotic. Eu din copilarie imi amintesc de invariabila lamaie cu zahar 😀 si de aspirina, biseptol sau
    paracetamol… Primul antibiotic pe care l-am avzut a fost penicilina V…la bunica-mea, Dzeu sa o ierte.

    Amelia a „incasat” un pic de antibiotic pe branula din a doua zi de viata din cauza analizelor aiurea 😦 facute in maternitate, de atunci nu, si nici nu o sa ia aiurea atata vreme cat exista antibiograma. Daca incearca pediatra sa-mi zica ce bine e cu antibiotic, va fi schimbata in secunda 2…din fericire pana acum nu a fost cazul.

    Ana, sunteti totusi relativ aproape de Buc (oricum ajungi mai repede in Buc decat mi-ar lua mie sa ajung pe sos. Giurgiului) – in cazuri mai delicate (de gen decalotare), de ce nu veniti la Buc ?

      adra_bell a răspuns:
      23 Ianuarie 2012 la 12:34 PM

      sper sa nu fie cazul sa venim Am fost o singura data, cand a avea Eva vreo 2 ani si nu iesea dintr-o febra prelungita. La Filip tocmai asta e, ca nu decalotam, dar multi medici au fixul asta, pun mana si trag brusc, fara sa te intrebe ceva

    SimonaG a spus:
    23 Ianuarie 2012 la 5:12 PM

    Noi traim intr-o lume exact pe dos ca a voastra… Unde antibioticele se dau ceva mai rar decat aurul la kilogram 🙂 Trebuie sa fie ingrozitor de rau ca sa primesti antibiotic, romanii aici care sunt obisnuiti cu schema de „acasa”, cand mergeai, tuseai si veneai cu sacosa de antibiotice, sunt suparati pe sistem – eu sunt destul de happy ca nu baga bio-chimicale in copil fara sa faca tot ce e posibil inainte sa mearga fara. Am fost amarata doar odata, cand copilul mare avea un an jumate si timp de o saptamana intreaga (nu exagerez, 7 zile) a avut febra 40.6, scadea putin de la Ibuprofen, dupa care urca din nou, nu a mancat absolut nimic solid (a baut niste lapte si apa cu multa convingere, sa nu se deshidrateze, dar mai mult apa chioara), a slabit 2 kile si aveam momente cand nu-l puteam trezi din somnul de amiaz, era prea letargic… Dupa o saptamana de colindat spitalul si o mie de analize, exasperat de insistentele mele, doctorul a spus ca ii da antibiotic, desi lui nu i se pare necesar din analize, dar ca sa ma linistesc eu (si probabil sa se scape de mine). Moment in care i-a si trecut copilului, asa ca nu stiu daca a fost chiar antibioticul sau o coincidenta, mi s-a parut cam repede ca sa fie efectul antibioticului, cred ca pana la urma a fost un banal de virus… (daca ma intrebai atunci, nu mai spuneam ca e banal, eram destul de stresata). Asta asa, ca sa vezi ca pana la urma si aici doctorii sunt oameni si cedeaza, dar mult mai greu ca altii pomeniti mai sus 🙂
    Sanatate multa va dorim!

      adra_bell a răspuns:
      23 Ianuarie 2012 la 8:59 PM

      aici era din prima la perfuzii si apoi coctailul pe branula. No, ce sa zic, cand a patit-o si Eva ca Robi, asta a fost tratamentul, dar i s-au facut analize la spital, am pus-o pe doctorita sa mi le arate, sa-mi explice de ce este necesar antibioticul. Pe mine ma deranjeaza f tare ca dupa o tura de antibiotic e total data peste cap cu mancarea.
      Nu stiu de cat timp ai plecat din Ro, dar aici e panaceu universal, nu neaparat ca-l prescriu medicii, dar si omul de rand s-a obisnuit sa ai cate o oxacilina pentru orice. Mai ales ca se obtine usor fara reteta. La noi, la farmacie venea in fiecare luna o mama tiganca cu trei puradei dupa ea. Mereu avea cate trei retete gratuite babane. Dupa ceva timp am observat-o si am intrebat-o ce-i cu retetele, mai ales ca aia mici pareau sanatosi, nu se potrivea cu ce scria pe reteta. Cica se ducea facea scandal pe la doctorita, femeia ca sa scape de ea ii scria retetele dupa care mama respectiva vindea medicamentele prin cartier la pret mai mic. Asta am aflat-o de la o vecina de-a ei, ca tanara mama s-a ratoit la mine si a zis ca „avem si noi dreptul, cocoana, la siropuri”

    Sofie a spus:
    23 Ianuarie 2012 la 10:55 PM

    ofofof, chiar nu inteleg obsesia medicilor romani cu antibioticul, cu rost si fara rost 😦 … si nici a persoanelor care au impresia ca mor daca nu primesc antibiotic. Am incetat sa ma mai mir de emigrantii sau vizitatorii care vin cu punga de antibiotice dupa ei, maica-mea inclusiv … tot asa cum am incetat sa ma mai enervez de sfaturile date noilor emigranti: „sa va aduceti antibiotice, ca astia n-au auzit de asa ceva ” lol.
    Cum zice Simona, noi aici suntem exact pe dos … bifez copil de 11 ani peste citeva zile, care nu stie gustul antibioticului … si am avut si noi 2 episoade cu ajuns la urgente din cauza febrei … dar in afara de vreo 2 popsicles de fructe si advil care sa reduca febra, nu am primit absolut nimic.

      adra_bell a răspuns:
      24 Ianuarie 2012 la 3:06 AM

      ohh, 11 ani fara antibiotic? Ce bine de voi. Asa cum zice Adriana mai sus si eu cedam mai usor in trecut, ma speriam mai repede si-i dadeam antibiotic. E foarte greu sa nu-i dai medicamente atunci cand medicul le prescrie.
      Imbratisari domnisoarei, ca maine e adolescenta

    Nicu a spus:
    24 Ianuarie 2012 la 12:21 AM

    Si eu sunt impotriva antibioticelor dar cand aud povesti deastea ca trece cu lamaie si zahar… totusi hai sa fim seriosi.
    In primul rand virusii care circula in ziua de azi nu mai sunt cei de cand era bunica fata mare.
    Pe zi ce trece sunt tot mai convins si cred in teoria conspiratiei ca omenirea in general trebuie fortata sa cumpere cat mai multe medicamente pentru bunastarea unor companii farmaceutice care fac profituri de miliarde pe an.
    Si noi am incercat sa il ferim pe Mihnea de antibiotic cat am putut, partea proasta este ca daca sare de 39 temperatura „am pus-o”, face niste convulsii febrile de ti se ridica parul in cap. (nu doresc la nimeni sa treaca prin asa ceva).
    Partea si mai urata este ca aceste convulsii sunt atat de periculoase pentru copil incat daca sare febra de 38,5 nu mai stai pe ganduri si nu te repezi sa-i dai „lamaie cu zahar”.
    Va doresc multa sanatate.

      adra_bell a răspuns:
      24 Ianuarie 2012 la 3:00 AM

      Nicule, stiu cu Mihnea, dar:
      in afara Romaniei – fetele de mai sus sunt din Canada – chiar asa este, nu obtii antibiotic asa usor
      febra nu scade cu antibiotic, n-are nici un rol, febra scade cu antitermic
      asa e, virusii nu mai sunt aia, dar n-avem noi treaba cu virusii, ca astia nu sunt ucisi de antibiotice ci de antivirale. D-aici vine si supararea mea, ca i s-a prescris un antibiotic si un antiviral fara analize
      La ce medic e Mihnea? Feriti-va de doamna ai di pi sentru, supranumita doamna augmentin.
      Si crede-ma ca la noi regula e sa nu-i dau Evei antibioticul de pe reteta

      ch_dana a spus:
      24 Ianuarie 2012 la 9:31 AM

      Multumesc Nicule, deocamdata sunt mama, nu bunica inca 🙂

      Lamaia cu zahar era pt dureri in gat, pt febra era aspirina/Biseptol (actual Sumetrolim). In general se mergea pe minimum de medicamente, ceea ce mi se pare mai OK decat acum. Poate si unde nu prea se gaseau.

      Si crede-ma, am fost mult mai putin bolnavicioasa decat astia mici de-acum…e drept ca pe atunci erau alte boli „la moda”, eu de exemplu am facut de n ori congestie pulmonara. Dar de convulsii febrile n-am auzit in viata mea…si daca da DD, nici fetita n-o sa auda.

        adra_bell a răspuns:
        24 Ianuarie 2012 la 10:01 AM

        Dar de Piramidon iti amintesti? A fost retras cica era cancerigen. Aspirina e un big no la copii.
        Acum la moda e bronsiolita si pneumonia interstitiala

      Simona a spus:
      25 Ianuarie 2012 la 1:57 AM

      Nicu, in primul rand imi pare rau ca trebuie sa treceti prin episoade de convulsii febrile, cine n-a vazut asa ceva nu-si poate imagina ce ingrozitor e sa-ti vezi copilul in halul ala… Dar in al doilea rand, ele nu trec cu antibiotice ci cu antitermice. Si convulsiile febrile se fac (la copiii predispusi la asa ceva) nu din cauza temperaturii mari ci din cauza „vitezei” cu care urca. Daca se ridica prea repede poti vedea convulsii si la 39 de grade, dar daca urca pe parcursul a cateva ore poti avea surpriza sa vezi copilul jucandu-se linistit la 40.5… In rest, a raspuns adra_bell mai bine decat mine 🙂 Va doresc multa sanatate!

    ilinca a spus:
    24 Ianuarie 2012 la 3:18 PM

    de acord ref la „provinicie”. Si fix la fel am patit si noi. Ne-am dus cu 39 si-atat la dr, ea ne-a bagat reteta cu tantum verde si ospamox („ca nici nu-i vede fundul gatului de rosu ce-i”, dar „nu-i sigura daca e viral sau bacterian”), noi ne-am dus acasa, am impaturit reteta (cu toate temerile de care zici), am sunat homeopata, care ne-a mai calmat, a zis ca circula o viroza cu febra mare si sa-l tinem bine hidratat si pe tinctura de salcie si tzatzi. A doua zi febra era de aprox 37, a treia eram afara, la zapada, fara URMA de rosu in gat, tuse, muci sau orice semn de raceala/viroza.

      adra_bell a răspuns:
      24 Ianuarie 2012 la 9:06 PM

      da, eu am facut de multe ori treaba asta cu impaturitul retetei. Aici e chiar „mica provincie”, nici nu se gasesc homeopate, nici un medic care sa le prescrie. Desi Bucurestiul e aproape, e greu totusi sa te deplasezi cu doi copii mici

    Xelomon a spus:
    27 Ianuarie 2012 la 6:40 PM

    SI noua in provincie – hop cu Augmentin la orice rosu in gat. La medic in Buc – Tantum verde, antibiotic numai daca e ceva bacterian. Ceea ce e (mai) bine 🙂

      adra_bell a răspuns:
      29 Ianuarie 2012 la 8:25 PM

      desi noi suntem foarte aproape de Capitala….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s