De ce fac copiii crize de furie

Publicat pe Actualizat pe

Cartile de la Editura Cartea Copiilor ne-au insotit inca din bebelusia Evei si cele mai multe au fost nu placute ci adorate. Miffy a fost primul ei personaj iubit, Jackie din cartile cu ursi a fost hit absolut,  nici acum nu sunt uitate, le mai luam sa-i citim lui Filip, si-mi sunt tare dragi, asa rupte si lipite,  mi-o amintesc pe Eva mica, pe cand lega primele cuvinte.  Carti prietenoase si frumoase, imi place mult ideea de editura numai pentru copii, la cat de neglijata este astazi, in Romania, literatura pentru copii. Orice titlu nou este asteptat cu nerabdare si m-a bucurat seria de Psihologia Copiilor scrisa de Catherine Dolto, fiica celebrei Françoise Dolto. Este vorba despre o serie de carti care explica pe intelesul copiilor ce este furia, teama, ce se va intampla cand va veni surioara sau fratiorul, in cuvinte blande puse in texte simple.

De ce fac copiii crize de furie? Auzim inca de la nastere, „ohooo, daca acum ti se pare greu, asteapta sa creasca, sa vezi cum e sa se tavaleasca pe jos, prin magazine” si ne temem de varsta asta. Terrible twos, varsta fantastica, a Nu-ului spus raspicat si a tavalitului pe jos, nu este abordat cu prea multa empatie  de catre parinti si bunici. Am vazut de multe ori copii smuciti de maini, parinti aruncand priviri rusinate in jur, soapte suierate printre dintii stransi: „ma faci de ras”, „se uita lumea la noi”, „vezi tu acasa”, asta cand nu sunt amenintati cu varianta abandonului: „te las aici si plec” sau chiar pacaliti ca au fost abandonati, parintii ascunzandu-se dupa rafturi, in timp ce copilul cu lacrimi in ochi, ii cauta disperat cu privirea, incercand sa-si potoleasca suspinele. Se simte vinovat si crede ca a fost rau,  ar vrea sa lupte si sa infranga toate acele sentimente dar nu stie cum.

Asta explica aceasta carte. Sa nu le negam copiilor dreptul de a avea sentimente negative, iar furia este un astfel de sentiment si adultii ar trebui sa stie ca-i chiar unul foarte greu de controlat. Nu este de dorit o criza de furie, dar e bine sa fim alaturi de copil, sa-l ajutam sa depaseasca momentul si sa-l facem sa inteleaga ca este iubit oricand, chiar si cand este furios, fiindca este foarte usor sa-ti iubesti copilul cand este dragalas si pupacios, ascultator si zambaret si n-ar trebui sa fie lasat sa creada niciodata, absolut niciodata, ca-ti este rusine cu el. Iar sentimentele negative fac parte din viata, au ariile lor cerebrale care le controleaza, anumiti hormoni care le regleaza, si copilul le va experimenta mai devreme sau mai tarziu.

Desi, prin limbaj, este o carte pentru copii, prinde foarte bine si parintilor. Explica excelent ca furia se naste adeseori din frustrare, fie copilul nu poate exprima ceea ce doreste si simte si atunci explodeaza, fie vrea sa urmeze exemplul unui adult si nu reuseste. La vremea primelor cuvinte, Eva se infuria cand nu intelegeam noul cuvant, pe care cu mandrie si chin il pronunta, iar Filip vrea, nici mai mult nici mai putin, sa stea in picioare si sa fie ca Eva cea privita cu mare admiratie, nu reuseste si plange sfasietor.

Pentru a fi pe intelesul copiilor, Catherine Dolto compara furia cu o gorila, iar copiii din ilustratiile cartii sunt desenati tinand in brate un obiect de atasament, o jucarie un ursulet, ceva drag care le este alaturi. Gorila pleaca mai repede daca oamenii mari il imbratiseaza si il inteleg pe cel mic, si sta mai mult daca supararea este mare iar copilul este etichetat ca fiind „alintat”, „rasfatat”

Se poate vorbi mult despre aceasta carte, pe care eu o privesc ca pe un instrument de ajutor, o mana intinsa parintelui descumpanit de crizele de furie care apar nu doar la doi ani, am o veste proasta, se pare ca sunt ciclice. Dar e ideal ca micii furiosi sa inteleaga ca e normal sa se simta asa cateodata, ca nu sunt rai si ca sunt iubiti tot timpul.

Anunțuri

8 gânduri despre „De ce fac copiii crize de furie

    Roda a spus:
    22 Februarie 2012 la 10:00 AM

    Sotul meu era de aceeasi parere ca copiii care se tavalesc pe jos prin magazine sunt rasfatati dar acum il vede pe cel propriu si cred ca i s-a mai schimbat modul de gandire. La noi crizele au inceput mai devreme de doi ani si s-au amplificat odata cu aparitia fratelui cel mic. Si este muuult mai usor sa il faci sa taca tipand, la randul tau, la el decat sa il asculti urland si sa empatizezi. Cred ca de-aia marea majoritate aleg acest mod de educatie alaturi de ceea ce am fost invatati la randul nostru.

      adra_bell a răspuns:
      22 Februarie 2012 la 6:00 PM

      Eheee, multe pareri avem noi inainte sa devenim parinti si cat de radical ne schimbam in cateva luni. La noi nu prea au fost crize la doi ani, dar am recuperat la patrui….

    Mami de huni a spus:
    22 Februarie 2012 la 3:27 PM

    o avem si noi, o gasesc utila pentru parinti, cel putin in acest moment in care hunii inca nu sunt interesati de carti. au avut rabdare totusi, s-o parcurgem rapid de cateva ori

      adra_bell a răspuns:
      22 Februarie 2012 la 6:03 PM

      cat au hunii? E putin exagerat intervalul de varsta, de fapt la toate cartile pentru copii se exagereaza limitele de varsta, pentru a prinde o plaja cat mai larga de cumparatori. Cam 3-6 ani zic eu, in loc de 2-7

    Mami de huni a spus:
    23 Februarie 2012 la 4:13 PM

    ai mei au 3 ani si 5 luni. eu tot insist cu cartile, dar cred ca tre’ s-o las mai moale o perioada…

      adra_bell a răspuns:
      24 Februarie 2012 la 5:09 PM

      eu ma gandesc de multe ca mai mult conteaza exemplul parintilor decat cartile cumparate. Ai mei imi cumparau carti in copilarie, dar ii si vedeam pe ei citind. Multe carti n-am avut, in niciun caz cate are Eva, dar am citit la greu. Deci, e la trecut, acum citesc si eu cateva pagini cand dorm copiii dupa care cad lata sau citesc la calculator (destul de greu, nu-mi place). Asa ca fii-mea mai degraba ma vede la calculator decat citind.

      Nu stiu ce sa-ti zic, n-au facut pasiune pentru nicio carte? ei sunt si doi si se indeamna mai degraba la joc, ma gandesc. Carti gen jucarie, cu sunete? se gasesc tot felul de minunatii

    Lixa a spus:
    26 Februarie 2012 la 10:24 PM

    Avem si noi cartea, varianta in franceza. Cata n-a avut rabdare s-o citim decat o data, dar pentru mine mi s-a parut foarte utila. Mi-a placut tare ca e povestit din perspectiva copilului, cu cuvinte simple si comparatii la indemana lui.

    Mami de huni a spus:
    27 Februarie 2012 la 1:05 PM

    adra, avem o colectie de carti impresionanta pentru copii, chiar tb sa fac o recenzie pe tema asta :), care de care mai dragute si mai atragatoare. degeaba… ce-i drept, nici pe noi nu prea ne vad citind, abia gasesc timp de un dus, dar’mite de citit. citesc zilnic in metrou, dar evident ca ei nu-s prin preajma… mai incercam, mai crestem, poate pur si simplu nu e momentul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s