Duios doamna slaba trecea

Publicat pe Actualizat pe

M. il scoate pe Filip la o plimbare de dupa-amiaza prin cartier. Cartierul nostru e presarat cu repere familiare: „la magazinul rosu”, „la parcul colorat”, „la Elena”, „la Dorina”, in general  magazine mici, cu figuri cunoscute si simpatice, vanzatoare care ii cunosc pe copii si cu care Eva are mici glume si afinitati. Filip deocamdata se multumeste sa le rada cu cei doi dinti si sa le gangureasca non-stop.

Daca „La Elena” e o dugheana mica, de tabla, unde ingheata o fata rebegita, „La Dorina” e magazin in toata regula, cu cate doua vanzatoare pe tura. Una mai  in varsta, cu obraji rotunzi, zambet binevoitor si voce calda, cealalta mai tanara si pusa pe glume.

Vanzatoarea tanara: Vai, ce copil frumos si grasut! Ce mananca baiatul?

Filip: ngheee, ngheee, (zambet pana la urechi)

M: Dovleac, avocado, fructe,  deocamdata

Vanzatoarea tanara: si lapte de care?

M: de la ma-sa

Vanzatoarea tanara:  da, da, dar de care?

M: Lapte matern

Vanzatoarea tanara: de care? adica ce marca?

Vanzatoarea mai varstnica: Il alapteaza, fata!

Vanzatoarea tanara: Serios? Doamna il alapteaza??!

Daca am mai fost considerata prea slaba sau prea putin dotata ca sa alaptez, e pentru prima data cand cineva crede ca sunt prea doamna pentru asta. Sa fi citit vanzatoarea romane in care boieroaicele de altadata  faceau unul, maxim doi copii si, ca sa nu-si strice silueta si sa se bucure in continuare de sezoanele petrecute la Paris, ii dadeau la doica pana la doi-trei ani?

Filip a trecut de 6 luni, daca in perioada 0-6 luni auzeam des „lapte matern? e excelent ca poti sa alaptezi si ca ai lapte”, imi dau seama ca intram in urmatoarea, cea cu „cat ii mai dai?”. Dupa un an – stiu din experienta anterioara – am sa aud „inca ii mai dai?”, iar dupa un an jumate „de ce ii mai dai?”. Si nu ma irita intrebarile, cam toti avem idei preconcepute referitoare la alaptare, mai ales cei fara copii, cat ma deranjeaza verbul „a da”, care-mi suna oarecum ciudat de parca n-ar fi un drept al copilului ci un capriciu al mamei, care isi poate retrage oricand favorurile.

Anunțuri

12 gânduri despre „Duios doamna slaba trecea

    roxanasieliza a spus:
    24 Februarie 2012 la 8:27 AM

    corect! la Eliza, la 1 an si 7 luni eram o ciudata ca o alaptez, lasa baiatul sa bea laptic, cand e asa de buun!
    doar ca pe toate canal d-urile, otv-urile, si alte mondenitati, mama vedeta e din nou pe scena si copilasul la maria sa doica formula :(, cred ca acolo se uita doamna vanzatoare

      adra_bell a răspuns:
      24 Februarie 2012 la 10:41 AM

      aaa, pai dupa un an jumate cam nimeni nu ma mai intreba, doar familia stia. De obicei se pornea de la:
      ai inceput sa-i dai lapte de vaca?
      nu
      tot pe lapte praf? de care?
      si aici eram „prinsa asupra faptului”

    ch_dana a spus:
    24 Februarie 2012 la 10:32 AM

    Uf, si mie mi-e frica ca o sa raman cu lapte…domnisorica si-a rarit sedintele de supt (mai mult noaptea) iar eu am inceput iar sa am noduli.

    Si cand te gandesti c-am vazut odata in ziar un anunt „cumpar lapte matern pentru copil bolnav” – ma infior cand ma gandesc cat de disperati trebuie sa fi fost oamenii aceia ca sa dea un astfel de anunt…

      adra_bell a răspuns:
      24 Februarie 2012 la 10:37 AM

      Dana, cum sa ramai cu lapte? se va regla secretia dupa Amelia, n-ai grija. Aproape de intarcare, la 2 ani, Eva mai avea o sigura masa de lapte, dupa amiaza, inainte de culcare. Ea a renuntat treptat, atat de lin, incat abia de am simtit o usoara angorjare. N-am baut nimic, ceaiuri, n-am luat pastile
      Nu mi se pare etic sa vinzi lapte matern dar e anormal si strigator la cer ca in Ro nu exista banca de lapte

    ch_dana a spus:
    24 Februarie 2012 la 11:48 AM

    Merci de incurajare, ma cam speriasem ieri…oricum, a rezolvat-o azi noapte, ca s-a „mufat” din 2 in 2 ore, sunt zombi.

    Da, nu e etic, dar (aproape) nimic in RO nu e gratis, oamenii au tratat probabil situatia ca atare. Iar la cate Nu exista in RO…:)

    Chiar asa, de ce n-ati emigrat (inca) ?

      adra_bell a răspuns:
      24 Februarie 2012 la 5:04 PM

      Dana, ei au niste accese de independenta pe la 9-10 luni, dar pare ca-i si sperie independenta asta, asa ca se ataseaza si mai dihai peste noapte. La Eva a fost bine cu somnul pana la 6 luni, rau de la 6 luni la un an si cumplit de la un an la un an jumate. Dar noi supravietuim intr-un fel:)

      Intreaba-ne, ca si noi ne intrebam acelasi lucru privitor la emigrare

    lavinia popescu a spus:
    24 Februarie 2012 la 3:14 PM

    Mie mi se mai spune de catre mama/soacra ca dupa 10 ore de pauza (cat sunt la serviciu) laptele e „statut” si nu mai e bun pentru copil.Copilul in schimb n-are nici o reclamatie (are 19 luni), serveste cu pofta de la un san apoi schimba singur si imi spune „a’tul”.Eu am ales sa-mi ascult copilul.Lavinia

      adra_bell a răspuns:
      24 Februarie 2012 la 5:05 PM

      da, da, am auzit si eu asta, oamenii cred ca laptele sta acolo ca intr-un bidonas si se strica de la caldura corpului:))
      Ai ales corect, nu gresesti niciodata daca-ti asculti copilul

    g.cojocaru a spus:
    25 Februarie 2012 la 12:08 AM

    mi s-a parut haiosa faza cu vanzatoarele! 🙂 … cat despre intrebari… ce le pui la suflet? .. macar acum esti pregatita si sti ce te asteapta. 😛

      adra_bell a răspuns:
      25 Februarie 2012 la 11:18 AM

      nu le pun la suflet, ma mir si eu.

    Sofie a spus:
    25 Februarie 2012 la 9:18 AM

    De-acum inainte sper ca-mi dai voie sa te alint cu Milky-Lady 🙂 …
    on topic cu intrebarile indiscrete :P, nu pot sa uit ca pe vremea cind am aterizat cu donsoara de 6 luni jumate in Ro, am oripilat jumate de oras (mic, de provincie, toata lumea stie pe toata lumea) ca nu-i dau copilei mar cu biscuiti … cine a mai vazut asa ceva? a venit aia din Canada cu mofturi :))))

      adra_bell a răspuns:
      25 Februarie 2012 la 11:23 AM

      eheee, marul cu biscuite se pare ca-i obligatoriu. Incepe de pe la 2 luni: „si? ii dai mar cu biscuite? supita?” Eu, de buna-credinta, m-am pus pe explicat: ca-i prea mic copilul, ca echipamentul enzimatic, ca gluten, zahar, margarina si cine stie ce or mai contine biscuitii aia. Replica era cam de genul „ei, lasa, esti tu exagerata, voi nu ati crescut asa? alti copii nu mananca mar cu biscuite”. Pana am renuntat, nu-i dau si nu-i voi, zau ca nu i-am dat Evei niciodata. Idem cu „ceiutul”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s