Oinacari

Publicat pe Actualizat pe

Am strans o saptamana de vesti bune. Prima ar fi ca au inflorit salcamii si toate santurile de la marginea orasului sunt albe si parfumate, foarte important pentru Eva, absolut dependenta de mirosuri imbatatoare, ea este responsabila cu parfumatul casei, turnatului uleiului esential prin masina si tipatul in gura mare atunci cand vine vreun miros urat, nu menajeaza pe nimeni, nici macar pe trecatorul de pe strada

 

Filip si-a sarbatorit, ieri, varsta impresionanta de 9 luni. Nu prea mai arata a bebelus, ci a baietel, un baietel foarte energic, catarator, curios, un mare explorator. Se anunta multiple leziuni pentru vara asta, genunchi si coate rupte. Rade cu cei patru dinti, iesiti cu mare bataie de cap si alinati cu homeopate. Au functionat din fericire, n-as fi crezut, pana acum n-am avut deloc incredere in remediile aceastea. Gingiile lui arata ca boabele de porumb care stau sa pocneasca in floricele, asa ca mai avem de alinat, mangaiat, adormit si alaptat.

Nimic nu s-a schimbat in privinta somnului, desi aveam speranta ca voi reusi sa-l conving sa doarma in pat, in timpul zilei. In momentul in care atinge salteaua se si trezeste, ramane sa mai doarma o perioada in bratele mele. Perioada va fi absolut rezonabila, sunt sigura de asta, Eva a stat si ea in brate atat cat a cerut. Acum nu mai cere, ba chiar ne goneste de langa ea, „Plecati si lasati-ma singura, ma joc cu copiii astia”, ba chiar mi-a zis zilele trecute, sa nu o mai tin de mana.
As fi scris o postare intreaga despre tinutul in brate si importanta lui pentru dezvoltarea psihica a copilului, pentru inteligenta lui emotionala. Despre teama parintilor sa nu-i creasca alintati, sa nu-i obisnuiasca cu fustele mamei, sa nu „se invete pe carne de om”. Tatal meu a fost surprins ca l-am luat pe Filip in brate imediat ce a cerut.
De ce nu-l lasi sa planga putin?
De ce l-as lasa? Sunt aici, sunt langa el, am doua maini libere, n-am nimic mai important de facut. Si nici nu vad ce ar putea fi mai important,
Voi nu cereati in brate. Nu v-am invatat asa, nu avea cine sa va tina in brate

Am inghitit in sec si n-am dus discutia mai departe, ar fi atat de multe de spus, si, din pacate, atat de multe de reprosat. Da, voi face propriile mele greseli ca parinte, dar nu le voi repeta pe ale altora, doar fiindca „uite, ca ai crescut mare si asa”. Apas pe „si asa” pentru ca si de aici vin scheletele pitite in dulap, pe care le privim furisat pe gaura cheii si nu avem inca indrazneala sa deschidem larg usile.

Filip a stat exclusiv in brate pana la doua luni, apoi in wrap. Pana la 4 luni a dormit numai pe pieptul meu, ma obisnuisem cu pozitia lungit pe spate, cazut la datorie pe timp de noapte, cand s-a hotarat brusc ca e timpul sa doarma pe pat, intre mine si Eva. De pe la 6 luni sta si in carucior, chiar cand ne gandeam sa-l depozitam. Copiii se desprind incet-incet de mama, de parinti, le-am acordat mereu incredere, niciodata nu i-am lasat sa planga in patut sau in carucior, niciodata nu i-am uitat in fata televizorului.
Inteleg perfect si pozitia parintelui epuizat, am fost acolo, inca suntem si vom mai fi pana va mai creste Filip, n-avem bone, n-avem bunici, suntem doar noi si ei, si este tare bine, cu tot cu momentele de exasperare si de oboseala extrema. Imi este doar ciuda ca pornim in cariera asta de parinte cu o multime de idei preconcepute, cu sfaturi proaste primite de la rude, cu imagini din filmele americane, in care copiii adorm linistiti dupa ce sunt sarutati pe frunte sau se joaca cu orele in tarcul lor plin cu jucarii frumoase. Nu ne mai ascultam inima si nu mai avem incredere in instinctele noastre, ii lasam sa planga desi sufletul parintesc tipa „du-te si ia-l in brate”.

Am divagat mult, mi-am amintit de tristetea Ralucai, dar revin la micile noastre vesti bune. Eva face patru ani jumate luna aceasta, este charismatica, este incantatoare, a ramas o mare vorbareata. Ii place mult sa mearga la gradinita, desi vine suparata cateodata de agresivitatea altor copii. Nu stie sa raspunda agresivitatii, a invatat sa o mai evite, are doua colege, doua Carine si le numeste „Carina care m-a lovit” si „Carina care nu m-a lovit”. A fost trista cateva zile ca „Carina care a lovit-o” nu vrea sa-i fie prietena, si am incercat sa-i explic ca ar fi mai bine sa o lase in pace, sa nu mai stea langa ea si sa nu o mai invite la joaca. Poate „Carina care a lovit-o” – fapt care s-a intamplat de fata cu mine si din senin – e si ea suparata pentru ca mama ei o loveste si ea – iarasi eram de fata – si nu stie sa comporte altfel. Chiar nu stiu ce sa o sfatuiesc in astfel de situatii, dar mi-a ajuns sa vad copii loviti, copii care invata ca asta este un comportament firesc.
Si asta este un motiv pentru care ne plimbam mult prin afara orasului, mergem de cateva ori pe saptamana intr-un sat de unde cumparam alimente de la o matusa. Multumesc pe aceast cale primariei orasului Giurgiu care a tinut mortis sa goneasca ultimul taran din piata, ultima babuta de unde mai puteai cumpara cate ceva, ori ca mergi la supermarket, ori ca mergi in piata, oferta este aceeasi.
Mama Mita din Branistea poarta margele negre in jurul gatului, asa e portul zonei, si are oua proaspete, cocosi batausi, verdeturi curate prin curte. La intoarcere ne oprim in satul vecin, Oinac, unde Eva si-a facut deja prieteni. In Oinac sunt nu unul, nu doua ci trei parcuri cu locuri de joaca pentru copii. Tot atatea sunt si in Giurgiu, numai ca sunt mai aglomerate.

Noi am acaparat deja unul mai izolat, copiii din parc chiuie cand vad masina si fug in intampinarea Evei, lipaind cu papuceii lor din plastic. Imi place ca sunt copii blanzi, au primit-o imediat in cercul lor, Ana, Raluca, Mario si Albert, se joaca foarte frumos impreuna.

Eva s-a prezentat ca fiind Spiderman, in varsta de aproape 5 ani si le-a povestit ciripit cum sta treaba cu Spiderman, Omul-Lacusta, Omul de fier, Omul de piatra si Omul de nisip, cum se lupta ea, cum salveaza alti copii, iar copiii, cu inocenta lor si cu abilitatea de a amesteca realul si imaginarul au fost impresionati. Mario chiar i-a povestit lui Albert, sosit ceva mai tarziu, ca Eva stie multe tehnici, si cu voce subtirica, cu ochisori gravi l-a anuntat „se lupta!!!”. Apoi si-au ales si eu niste nume de super-eroi, Mario este Omul-tobogan.

Filip isi face si el de treaba, merge de-a busilea prin iarba, scuturand din manute cu acelasi gest cu care pisicile isi scutura labutele, se tine de banci, face conversatie cu satencele si este reclama umblatoare la scutece textile

Oinacaresele, asa le zice aici, oarecum peiorativ, atunci cand porti incaltari nepotrivite se numeste ca „te-ai incaltat ca o oinacareasa”, mai vin sa vada ce le mai fac pruncii, sa-i mai cheme la masa. Una dintre ele are o fetita de 13 luni care inca mai este alaptata.
Nu vrea biberon, n-am ce sa-i fac, ii explica unei batrane care curata ceapa verde intr-o ladita si bâţâia din cap a atipeala
O sa-i dai ca Mariuta, care se tinea dupa ma-sa si la patru ani, „hai mama, vino si da-mi ţâţă”
E, nici chiar asa, o intarc zilele astea, numai ca nu stiu cum.

Mai tarziu a intrat in vorba cu mine.
Vad ca ii mai dati sa suga
Sigur ca da
Off, si eu la a mea, ca nu vrea sa ia biberon
Si atunci de ce mai incercati? Stie fetita ce-i mai bun.
Dar cum o sa-l intarcati? ma intreaba cu speranta ca afla vreun truc de la mine
N-am niciun gand sa-l intarc, il las cat vrea el
Aolio, pai o sa vrea pana la doi ani
Cel putin, la fel ca sora-sa
A, asa tarziu ati intarcat-o?
Da, de ce as inlocui laptele lui cu lapte praf sau cu lapte de vaca?

Imi venea sa o felicit pe cea mica, cate determinare si cat curaj poate sa aiba un ţâşti-bâşti de un anisor, sa reziste asalturilor mamei si bunicii, noapte de noapte si sa refuze biberonul cu atata hotarare.

Stam pana tarziu, privim cum vin vacile de la pascut, mai ales Filip este incantat de priveliste, o anuntam din timp pe Eva ca Spiderman va trebui sa se opreasca din actiune, mai il facem pe Filip sa rada sufland in puful papadiilor si plecam cand seara se lasa peste linistea satului, condusi de glasciorele copiilor: „sa mai vii, Eva, te mai asteptam”

Anunțuri

14 gânduri despre „Oinacari

    Daniela a spus:
    4 Mai 2012 la 10:47 AM

    Draga Andra,
    M-ai facut sa plang. De bucurie! Bucurie ca exista oameni atat de frumosi!
    Este prima data cand iti scriu, dar iti citesc blogul de foarte multa vreme.
    Abia astept si eu sa-mi tin copilasul in brate – sunt insarcinata in 12 saptamani.
    Sper sa am energia, mintea si puterea sa cresc copilasul la fel de frumos!

    Cu drag, Daniela

      adra_bell a răspuns:
      4 Mai 2012 la 3:38 PM

      Multumesc, Daniela, esti tu impresionabila, asa-s gravidele:) Ma rog, cele mai multe, eu eram f rautacioasa cand eram gravida:))). O sa-ti cresti copilul si mai frumos, o sa fie frumosul vostru, bula voastra de fericire. Ma bucur ca ai comentat, mereu ma intreb cine sta in spatele celor cateva sute de vizitatori constanti

    ch_dana a spus:
    4 Mai 2012 la 11:58 AM

    Eu trebuie sa revin la CT, ginecoloaga asta de acum m-a tampit cu intrebarea, vesnic prima la fiecare consult „Ati intarcat-o ?”. Deja imi vine sa-i raspund taios. Iar in legatura cu „atarnatul de fustele mamei”, am uitat sa-i comunic ca Amelia deja da cu mainile in mine cum o iau in brate, e atat de ocupata sa mearga singura si sa exploreze, ca nu mai are timp de stat la mami in brate . Inclusiv ieri, la pasapoarte, dadea sa ia cu ea trepiedul aparatului foto 🙂

    Felicitari pt post, mi-a miers la inima !

      adra_bell a răspuns:
      4 Mai 2012 la 3:39 PM

      daca l-ai lasat pe Celus….Pe mine chiar m-a felicitat cand a auzit ca am alaptat-o 2 ani pe Eva. Dar zau daca inteleg, ce treaba are ea daca mai alaptezi sau nu?

        ch_dana a spus:
        6 Mai 2012 la 11:40 AM

        N-am idee…poate aparitia chistului (desi eu il leg mai degraba de dezordinea hormonala data de contraceptive) sa aiba legatura, desi ma indoiesc sincer. Prima data m-a amuzat, acum incepe sa ma calce pe nervi !

    abramburikabramburika a spus:
    4 Mai 2012 la 12:00 PM

    Esti minunata!! Tu stii asta, am invatat multe de la tine, desi suntem de-o seama si avem copii de-o seama!! Te pup!!

      adra_bell a răspuns:
      4 Mai 2012 la 3:40 PM

      da, exact, ne-am potrivit la fix. Va pupam, oare ne vedem anul asta?

        abramburika a spus:
        4 Mai 2012 la 7:18 PM

        eu stiu daca ne vedem, daca ajung prin Buc?? Mi-ar placea … acu’ sa continui declaratia, tu ai fost unul din punctele mele de reper intr-ale alaptatului … cand imi faceam lectiile pt. bb2, ca la primul nu mi-a reusit.

    Stan Roxana a spus:
    4 Mai 2012 la 12:30 PM

    tare frumos! le sucesti si le invartesti cuvintele ca intr-o magie, si iese o abracadabra de tintuit cu ochii in monitor pana la capat, m-ai vrajit, ca mereu, drag!
    Eli nu mai merge la gradi tot din cauza lipsei ei de batausenie, e prea mimoza pentru unii baieti, iar Andrei este exact ca Filipel, doar in picioare la trap, la trap, toata ziua

      adra_bell a răspuns:
      4 Mai 2012 la 5:22 PM

      ce ma flatezi, Roxana, culmea ca si eu am aceeasi parere despre tine:)

    degetica a spus:
    4 Mai 2012 la 12:41 PM

    voi sunteti minunati, iar ultima poza e super super frumoasa!
    daca tot sunt eu lupul cel rau cu critica, nu mai pune textul pe ele asa de mare….cine vrea sa o fure oricum o fura :((

      adra_bell a răspuns:
      4 Mai 2012 la 5:24 PM

      da, adevarul este ca nu prea conteaza ca au sau n-au text pe ele. Sa le fure, ce sa faca cu ele, ca-s mici, sa le faca timbre:D
      merci, papdiile sunt facute prin parbriz, la lumina farurilor, eu disperata: stai asa, nu pleca, M nu intelegea ce vreau sa fac:)

    alina downunder a spus:
    6 Mai 2012 la 3:13 AM

    Si mie mi-a placut mult ultima poza! 🙂
    In rest, ca de obicei … direct la suflet, tot!
    Imbratisari si pupaceli mii la puiuti.

      adra_bell a răspuns:
      9 Mai 2012 la 10:59 AM

      si noi va imbratisam strans de tot

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s