Al doilea copil – de ce ne temem?

Publicat pe Actualizat pe

Cand s-a anuntat surpriza asta absoluta, care doarme acum, cretuliu si in fundul gol in bratele mele, in sinea mea m-am sprijinit de usa si mi-am soptit alba de spaima: „ce ne facem?” Ca sa fiu inteleasa, si ma refer la cretuliul in fundul gol peste x ani, cand va purta boxeri pe care-i va spala nevasta-sa, mereu am vrut doi copii. Chiar la trei visam eu in tineretile mele, pe vremea cand nu stiam cu cate nopti nedormite si cu cate griji se „mananca” un copil. Dupa ce am avut-o pe Eva, stabilisem ca am mai vrea unul, „dar nu acum”.  Intr-un fel speram intr-o minune, cred ca subconstientul meu era deja insarcinat, cred ca l-am chemat pentru ca mi-l doream dar „nu se putea”. Nu acum, mai tarziu, iar mai tarziul asta ma ducea repede spre schimbatul prefixului, ala de zice englezul „40 is the new 20”.

Daca dau inapoi un an jumate, chiar mai mult, pana la momentul in care sprijineam usa de la baie, cu testul de sarcina in mana, imi amintesc exact de ce ma temeam.

Eva va suferi?

Categoric da, dar nu la nivelul dezastruos din mintea mea. Copilul mare o pierde un pic pe mama care nu ii mai apartine in totalitate, dar se va apropia mult de tata. Vestea buna e ca pierderea e doar temporara, nou-nascutul creste repede si mama se intoarce si nu singura, ci cu un tovaras de joaca.

O voi mai iubi la fel?

Temere absolut prosteasca, evident ca n-o mai iubesc la fel, o iubesc mai mult pe an ce trece, zi cu zi adaugata, desi mereu mi se pare ca nu se poate mai mult. Cateodata chiar ma intreb daca o sa explodez cumva de iubire, mandrie si fericire, numai uitandu-ma la ea. Iar acum are si dimensiunea asta noua, de surioara care sta in spatele lui Filip cand acesta se catara in cele mai nebanuite locuri – lasa, mami, ca am eu grija de el – il apara de obiectele potential periculoase, e drept ca i le smulge din maini si ma anunta cand Filip a bagat ceva in gura. E adorabila in grija ei, in felul in care mi-a copiat comportamentul

Dar pe el voi fi in stare sa-l iubesc?

Intrebarea asta mi se pare hilara acum, dar atunci era intemeiata. Chiar daca auzi peste tot ca dragostea se inmulteste cu doi, nu-i asa chiar de la inceput. Dar vin primele falfaieli care se transforma incet in inghionteli, se naste si-l vezi cu fetisoara lui incretita, lipindu-se de pielea ta, primul zambet, primul chiot, primul pipi-inundatie si te trezesti ca uite, are loc inca o iubire mare, ca ai inima cat o luna plina, cat o galaxie, ca ai putea cuibari acolo nu unul, ci doi sori cu falcute rotunde si ochi zambitori

Rivalitatea intre frati

De departe a fost cea mai mare temere a mea si inca persista, a palit, e ca o umbra, dar e acolo. A trebuit sa accept ca gelozia exista si e un sentiment firesc care trebuie scos la suprafata, exteriorizat, verbalizat. Acum trebuie sa ma descurc si cu gelozia lui, pentru ca a crescut si se poate manifesta foarte bine. O impinge daca sta in bratele mele si incearca sa o indeparteze cu toata forta pe care o are la un an. Nu exista comparatie intre ei, si am inchis imediat gura oricui a incercat sa faca asta. De exemplu, Eva plange, Filip e senin. Se aude o voce din off: „de ce plangi? uite fratiorul tau ce cuminte e?!” Sssshhh, ce are a face una cu alta? Plange pentru ca are o suparare, e supararea ei si are dreptul sa planga, chiar daca restul universului nu plange in acel moment.
Nu incerc sa ma impart in mod egal, mi-e teama ca n-as reusi, atata timp cat Filip e inca mic si are multa nevoie de mine, e alaptat si-mi sta mult in brate. Dar imi deschid bratele pentru ea, ori de cate ori solicita si incerc sa-i ofer putin timp numai cu mine.
Incerc sa nu intervin in micile lor conflicte, invariabil unul dintre ei va castiga, e greu sa stau deoparte dar ma amuza ca nu Filip e cel care ar avea nevoie de aparare.

Cum voi mai trece inca o data peste perioada de bebelusie?

Cu iubire multa si mai usor decat prima data, am stiut la ce sa ma astept. N-am fost pregatita pentru un copil atat de activ cum e Filip si nici nu am anticipat ca va plange seara de seara pana pe la 8 luni, dar per ansamblu, a fost mai usor, am dormit mult mai bine noptile, am vazut o gramada de seriale cu Filip dormindu-mi in brate, pentru ca nu m-am mai impotrivit copilului, n-am incercat sa-l fac sa doarma in patut, n-am avut asteptari ca va adormi singur. Nu m-am mai temut ca actionez gresit, ca voi institui comportamente gresite, am fost mult mai relaxata si mai increzatoare.

Ce ne facem cu banii?

Nu putem neglija finantele, orice familie autohtona isi va pune intrebarea asta. Aici am avut cele mai mari surprize, copilul mic ne-a costat mult mai putin decat copilul mare pe vremea cand era mic.
Am avut multe lucruri ramase de la Eva, e adevarat ca le dadusem nasei mici, dar s-au intors la noi. N-am mai cumparat obiectele mari, care costa mai mult: carucior, scaun de masina pentru grupa 1, scaun de masa, antemergator. Nici haine n-am cumparat cine stie ce, niste incaltari, doua-trei perechi de pantaloni si cateva tricouri.

Alimentatie
In cariera mea de mama n-am dat nici un ban pe lapte praf sau pe obiectele cu care este asociat acesta: biberoane, sterilizator, pompe de muls samd, orice a mai inventat industria laptelui praf a dat gres cu noi. Asadar alimentatia bebelusului nu ne-a costat nimic pana pe la 6-7 luni, cat timp Filip a fost alaptat exclusiv. Dupa asta am inceput diversificarea, o scurta etapa de piureuri preparate in casa si s-a trecut foarte repede la bucatele de mancare. Deja, de pe la 9-10 luni, mananca din mancarea noastra: supe, ciorbe, mancaruri preparate prin coacere sau fierbere. N-am mai fost atat de stricta cu asa zisele alimente interzise pana la varsta de X luni, doar prudenta. Nu avem alergii in familie si Filip a gustat si capsuni, si zmeura, si rosii..
N-am mai cumparat borcanele cu mancare pentru bebelusi, nici la Eva n-am exagerat, dar lui Filip nu i-am luat deloc. Am preferat sa-i gatesc eu, sa fie mancarea foarte proaspata si facuta in casa.
Nu cred in cerealele pentru bebelusi si nici in ceaiuri. In loc de acel praf din cutii, am luat mei bio din DM, sub forma de bobite, si i l-am dat seara, cu iaurt. O perioada a mancat si orez, la masa de pranz, pana a inceput sa-l refuze. Ceaiul nu este necesar in alimentatia copilului mic, nu m-as lasa pacalita sa cumpar cutiutele acelea mici si scumpe cu ceaiuri sau suculetele speciale.
N-am mai cumparat vesela speciala pentru copil, la Eva innebunisem cu niste lingurite care-si schimbau culoarea daca era mancarea fierbinte, de parca eu n-as fi gustat-o inainte, lingurite cu cot, lingurite de silicon nu stiu cum, vase care se prindeau de tava scaunului de masa, dar care evident ca nu opreau copilul sa se balaceasca in castron. De altfel am inteles rapid ca este bine sa lasi copilul sa se balaceasca, sa se joace, sa se imprieteneasca cu mancarea, o modalitate de a forma o relatie sanatoasa cu mancarea si de a invata sa manance singur.

Cosmetice

Bebelusul nu are nevoie de prea multe cosmetice. Multe uleiuri din comert nu sunt deloc uleiuri ci doar baze de parafina la care se adauga parfum si alte substante nocive. Am folosit uleiuri bio de migdale si de cocos iar samponul este preparat in casa de nasa Evei. In frigider am ingredientele pentru o crema de protectie solara si un mix de uleiuri repelente pentru insecte, sper sa reusesc sa le si prepar. Cumparam in continuare mult sapun, pentru ca Eva are o manie cu sapunurile. Nu am cumparat deloc creme pentru iritatiile de scutec. Lanolina a facut minuni, iar cea bio, de la Mayam, este ieftina si de calitate.

Scutece

Am folosit scutece de unica folosinta in primele luni, in mare parte datorita reticentei la nou, asa cum percepeam eu scutecele textile, mi se parea ca sunt foarte complicate, nu prea intelegeam si nici nu prea credeam in masurile unice. E drept ca toamna si iarna nici nu am unde sa le usuc. Din primavara folosim scutece textile, sunt de foarte buna calitate, nu se strica la spalat, protejeaza pielea copilului, nu am mai avut probleme cu iritatiile de scutec. Nu imi aduc aminte cand am cumparat ultimul pachet de scutece de unica folosinta, si oricat ne-am socoti cu scutecele textile iesi mai ieftin. Faza aia cu spalatul nu tine, le spal cu apa aproape rece, folosesc 1/3 din cantitatea de detergent obisnuita, iar soarele scoate petele foarte bine.

Jucarii
Aici ar fi trebuit sa spunem stop, avem destule cat sa ne deschidem o ludoteca, am putea sa o asociem cu o biblioteca pentru copii si am avea o afacere. Nu ne putem abtine, dar nu mai cumparam jucarii scumpe si complicate, stim din experienta ca prezinta interes pentru maxim o ora. Pentru bebelus, jucariile nu sunt obligatorii, mama este cea mai de pret jucarie. Dar cum Filip nu mai este bebelus, a devenit interesat de orice are roti, orice poate fi demontat si de instrumentele muzicale. La loc de cinste stau niste pahare de plastic care intra unul intr-altul, cumparate cand Eva era de varsta lui.

Daca ma uit in urma, in timp, la o dimineata de iarna si la o femeie care sprijinea disperata usa de la baie imi vine sa rad. O inteleg, se temea, dar n-a avut motive. O felicit, o norocoasa, a primit ceea ce nici macar nu indraznea sa ceara, al doilea copil, pe baietelul cret care doarme acum in bratele mele.

 

46 de gânduri despre „Al doilea copil – de ce ne temem?

    Raluca a spus:
    24 Iulie 2012 la 5:03 PM

    Pffff m-ai facut sa bocesc! Si mi-ai dat mult curaj🙂

      Olivia a spus:
      24 Iulie 2012 la 5:57 PM

      Si pe mine😀 Povestea asta era exact ce aveam nevoie🙂

        adra_bell a răspuns:
        25 Iulie 2012 la 7:41 AM

        o sa va descurcati minunat, doar sa treceti cu mult curaj si optimism peste perioada de adaptare

    mady a spus:
    24 Iulie 2012 la 5:31 PM

    pfffff m-ai facut sa inteleg ce am eu si sa nu ma mai plang ca este greu….m-ai facut sa vad ca este frumos tare,stiam asta in sinea mea…..a cata oara m-ai ajutat????MULTUMESC

      adra_bell a răspuns:
      25 Iulie 2012 la 7:48 AM

      offf, Mady, de oboseala si de rasucite cum suntem pe toate partile, chiar pierdem din vedere esentialul.

    Micutele martisoare de Martie 2012 - Pagina 140 a spus:
    24 Iulie 2012 la 5:35 PM

    […] […]

    mariana a spus:
    24 Iulie 2012 la 7:31 PM

    oh, in primele 5 paragrafe/intrebari intrebatoare parca mi-ai luat vorba din gura sau gandul din cap… dar…asa o sa fie, cum zici si tu

      adra_bell a răspuns:
      25 Iulie 2012 la 7:56 AM

      pai da, sunt temeri universale cred, la mine au fost mult inaintea partii financiare, din pacate m-au macinat toata sarcina

    alina downunder a spus:
    25 Iulie 2012 la 3:35 AM

    draga mi-esti!

      adra_bell a răspuns:
      25 Iulie 2012 la 7:57 AM

      si voi mie, visez la ziua cand veti veni in Ro:)

        alina downunder a spus:
        25 Iulie 2012 la 8:25 AM

        pfui, clar, la plaja la Gostinu punem de-un foc de tabara!🙂

    alina a spus:
    25 Iulie 2012 la 7:31 AM

    ce final frumos!
    In ceea ce priveste banii, eu nu ma potrivesc in poveste, desi aveam de toate de la Maria. Un carut nou tot a trebuit sa luam, scaun auto nou la fel, pentru cea mare, un scaun de masa tot pentru Maria, iar diversificarea a adaugat alte costuri, desi nu am folosit la niciuna solutii instant. Doar ca exemplu: una mananca zmeura, alta afine, una pepene galben, alta rosu,:)) Iar eu trebuie sa tin minte tot si sa am grija de toata lumea.

      adra_bell a răspuns:
      25 Iulie 2012 la 7:40 AM

      eu vorbesc in general despre experienta proprie, sigur ca sunt multi factori antrenati in joc, diferenta de varsta dintre copii conteaza foarte mult, sezonul in care este nascut fiecare, Eva a fost bebelus iarna-primavara, Filip a fost vara-toamna, daca fratii sunt sau nu de acelasi sex.
      Nu stiu cum m-as fi descurcat daca Eva ar fi fost mai mica, dar ea avea aproape 4 ani cand s-a nascut fratele ei, asa ca intelegea multe lucruri
      Filip foloseste scaunul de masina pe care l-a folosit Eva ca bebelus, dar acum trebuie sa-i cumparam si lui altul adecvat pentru varsta lui, scaune de masa avem doua, unul al nostru, altul primit, dar Filip nu sta deloc, in nici unul. Carucioare la fel, doua, dar pana la 6 luni nu le-a atins si a fost exclusiv purtat.
      Cat despre mancat, Filip nu mananca fructe, deci am rezolvat problema aici:D

        adra_bell a răspuns:
        25 Iulie 2012 la 7:44 AM

        hai ca acum m-am prins care Alina esti, nu m-am trezit bine:) De ce ati luat scaun de masa pentru Maria?
        Noi avem un carut beton, la Eva nu prea l-am folosit, dar a fost folosit de nasa Evei. E rezistent, desi masiv, cred ca mai merge folosit si dupa ce-l paraseste Filip

          alina a spus:
          25 Iulie 2012 la 1:12 PM

          Mariei i-am luat un scaun de bar simpatic de la ikea, doar asa am convins-o sa i-l cedeze Sarei pe-al ei. Iar Sara a fost purtata mult in sling, wrap si mei-tai, zilnic!, mai ales cand alergam spre gradi, dar carutul e un must si la Sara chiar l-am folosit…:P
          A, am luat si pat Mariei, cu vreo 4-5 luni inainte de nasterea Sarei, sa nu o trecem brusc in altul. Cu toate astea, cred ca maruntisurile au facut diferenta. Din astea nu am mai luat absolut nimic!🙂

            adra_bell a răspuns:
            25 Iulie 2012 la 4:22 PM

            Eva sta pe scaun obisnuit de la 2 ani. Da, maruntisurile alea adunate fac destul de mult

    ch_dana a spus:
    25 Iulie 2012 la 10:04 AM

    Norocoaso…:) noi ne-am decis ca una ajunge, mai ales ca face cat 2😀

      adra_bell a răspuns:
      27 Iulie 2012 la 11:48 AM

      eh, da, eu d-abia la Filip mi-am da seama ce valoare au cuvintele „copil activ”

    Anamaria V a spus:
    25 Iulie 2012 la 1:32 PM

    ai povestit superb …ca de obicei de altfel !

      adra_bell a răspuns:
      27 Iulie 2012 la 11:48 AM

      multumesc, Ana! Tu esti la categoria mama x3, ai toata admiratia mea

    dadatroll a spus:
    25 Iulie 2012 la 3:11 PM

    Sau casa nusen bolnaveasca si deasta ne temem.

      adra_bell a răspuns:
      25 Iulie 2012 la 4:19 PM

      toti copiii se imbolnavesc, pana pe la 10-12 ani tot vom trage. Sigur ca e o experienta foarte interesanta sa ai doi copii mici bolnavi in acelasi timp, iti dai singur medalie dupa aia, parca ai fost la razboi si ai scapat din linia 1, viu si intreg

    Fişcu Veronica a spus:
    25 Iulie 2012 la 8:59 PM

    Felicitari! Sunt convinsa ca micutii sunt si vor fi fericiti ca se au unul pe altul, si voi la fel.Va invidiez.Noi nu am avut destul curaj pentru a ne invinge temerile.

      adra_bell a răspuns:
      27 Iulie 2012 la 11:49 AM

      nu-i tarziu, Vero! Poate apare o fetita, cred ca Mirel isi doreste

    abramburika a spus:
    26 Iulie 2012 la 7:12 AM

    frumos!! sa va traiasca!!

    Stan Roxana a spus:
    26 Iulie 2012 la 12:07 PM

    subscriu minunii de-a avea 2, drag si iar drag, Andrule, te citesc la cafea, editorialul meu de suflet!

      adra_bell a răspuns:
      27 Iulie 2012 la 2:51 PM

      noi suntem un fel de gemene virtuale:)

    angi a spus:
    26 Iulie 2012 la 3:35 PM

    Ma regasesc in aproape tot ce ai scris…
    E minunat sa ai doi copii!!
    Daca imi permitea varsta si starea de sanatate, cu siguranta ca mai faceam unul…

      adra_bell a răspuns:
      27 Iulie 2012 la 6:50 PM

      Adevarul este ca nici societatea si nici statul nu incurajeaza familiile cu mai mult de doi copii, ba dimpotriva.

    Emella Navi a spus:
    26 Iulie 2012 la 6:56 PM

    frumos! sa va traisca puiutii si sa va aduca numai bucurii. avem si noi o minune de baietel de 3 anisori , care-si doreste o „sulioala cu lochita loz”, dar mami are muuuulte temeri..aceleasi temeri ca si norocoasa mamica ce tine in brate un cretzulin :)) multumesc!

      adra_bell a răspuns:
      27 Iulie 2012 la 6:51 PM

      e o distanta de varsta foarte buna:)

    mihaela a spus:
    26 Iulie 2012 la 11:52 PM

    ce frumos si cata dreptate,noi il avem pe alex are 4 ani,pe cand avea 3 ani si inca putin s-a nascut liviu care am sperat pana la final ca v-a fi fata dar a fost tot baiat, ii iubesc atat de mult pe amandoi,greu a fost,este si va fi intodeauna dar merita tot efortul ,fiecare are povestea lui dar sunt ce am mai scump pe lume,si daca cineva mi-ar spune ca urmatorul ar fi fata as incerca inca odata …

      adra_bell a răspuns:
      27 Iulie 2012 la 6:52 PM

      eu stiu pe cineva cu doi baieti mititei si o fetita pe drum:)

    Paula a spus:
    1 August 2012 la 3:37 PM

    Iaca ma bag si eu in seama. Dar nu la subiect, la capitolul asta am bagat lectia la cap de la momentul cand se aratau cele doua liniute.

    Vreau sa te intreb de samponul pentru bebelusi, ala de-l prepara nasa in casa…reteta e pe moca? Nasa face mai mult sampon? Daca nu e la pret astronomic, sunt mare amatoare.

    Mersi

      adra_bell a răspuns:
      1 August 2012 la 9:28 PM

      nu stiu reteta ca n-am intrebat-o, daca vrei o intreb. Face un litru odata, o intreb si de asta, stiu ca nu vinde, face pentru ele, pentru noi si pentru sora-sa

        Paula a spus:
        2 August 2012 la 8:37 AM

        Vreaauu! Daca e de dat si e usoara, reteta, daca nu, de cumparat. Chiar nu am gasit sampoane fara chimicale. Am cumparat ceva pretins natural si cand colo are aceleasi porcarii ca restul.

    Teodora a spus:
    15 Decembrie 2012 la 2:10 PM

    Am o fetita de 7 ani si am aflat de doua zile ca am ramas insarcinata. Sotul meu e foarte fericit, fetita le fel, imi pupa burtica toata ziua, abia asteapta sa se nasca fratiorul sau surioara, insa eu parca nu pot sa ma bucur.desi de vreun an tot m-am gandit la un al doilea copil si tot am discutat cu sotul despre asta si niciodata nu m-am hotarat, adica niciodata nu am zis:da imi doresc cu adevarat un al doilea copil.Si acum, pusa in fata faptului implinit, dau inapoi. Nu ma pot obisnui cu gandul ca voi mai face inca un copil si m-a cuprins o mila teribila de fetita mea ( desi nu cred ca as avea motive ) ptr ca sunt constienta ca nu va mai fi unicul copil.Oiubesc atat de mult, ea este tot sufletul meu, este viata mea, este printesa noastra si nu as vrea pentru nimic in lume sa sufere, nu vreau sa fie data la o parte, vreau sa ramana la fel de importanta pentru mine si facand al doilea copil mi se pare ca o insel.Dar sufar atat de rau din cauza asta incat simt ca mi se sfasie inima de mila ei. Si nu am decat doua zile de cand am aflat ca sunt insarcinata si mi-e groaza ptr ca nu vreau sa ma chinuie gandurile astea tot timpul.Vreau sa stiu daca e normal sa gandesc asa, daca e doar acum la inceput ptr ca sunt inca in stare de soc sau o sa ma obisnuiesc cu ganndul.Va rog sa-mi impartasiti din experientele voastre.

      adra_bell a răspuns:
      15 Decembrie 2012 la 8:53 PM

      Teodora, e o postare mai veche, asa ca nu cred ca mai citeste cineva p-aici, sa-ti spuna cate ceva din experienta proprie. Dar pot sa-ti spun eu:)
      Temerile tale sunt normale si nu-mi sunt deloc straine. Probabil ca fetita ta va suferi un pic, depinde numai de voi sa-i micsorati aceasta suferinta si sa o asigurati ca are acelasi loc in inima voastra. Dar va primi in schimb un dar minunat, un fratior sau o surioara. Iar tu vei vedea ca iubirea se multiplica intr-adevar, stiu ca acum pare un pic incredibil, dar vei mai iubi inca un copil tot la fel de mult cat o iubesti si pe sora mai mare. Iar pe ea o vei privi si din alta perspectiva, eu ma uit la a mea si ma minunez cat este de calda, de buna, de atenta cu fratele ei, cum incearca ea sa-l dezbrace cand vin de afara, cum ii da ciocolata pe furis. Deja s-a creat o mica alianta intre ei, e minunat. Si e si foarte greu:))

        Teodora a spus:
        16 Decembrie 2012 la 4:19 PM

        foarte greu in ce sens?

          adra_bell a răspuns:
          17 Decembrie 2012 la 1:02 AM

          Ai de indeplinit nevoile unui bebelus, prin definitie lipit de tine si in acelasi timp nu trebuie sa neglijezi nici copilul mai mare. E o balanta fina si destul de greu de echilibrat. Cel putin asa a fost pentru mine. Pot sa spun ca abia acum, dupa aproape un an jumate mi-a reusit si sunt relativ multumita

    Cristina a spus:
    25 Iulie 2013 la 6:26 PM

    scutece textile? ce sunt si de unde le luam? noi n-am folosit decat de unica folosinta pana acum si avem 1 an si aproape 10 luni

    Alina A.A. a spus:
    22 Iulie 2014 la 10:27 AM

    wow…mie chir imi lipseste curajul de a mai vedea cele doua liniute pe testul de sarcina..si tot imi zic in gand, inca nu a venit timpul potrivit, inca nu…si pitica mea tot creste, are deja 4 ani si 7 luni..

      adra_bell a răspuns:
      23 Iulie 2014 la 8:03 AM

      da, e tare greu, dar vine un moment in care se joaca impreuna si nimic nu este mai frumos

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s