Daramam mituri: politetea la copii

Publicat pe Actualizat pe

Eva, imi aduci si mie sandalele lui Filip de pe hol, te rog?

Sigur, mami, cu mare placere!

Asa vorbeste Eva, e o fetita politicoasa. Saluta cu un „buna” sonor cand intra undeva, isi cere scuze cand te loveste din greseala, spune multumesc si te rog inca de cand erau sub forma „tulog” si „mec”, isi ia la revedere adaugand si un „ne vedem in curand”.

N-am facut nimic pentru asta, n-am insistat cu celebrul „cum spunem acum? si ce zici cand primesti ceva?” desi e sfioasa cu persoanele straine si nu va multumi niciodata unei persoane necunoscute care ii ofera ceva, pentru prima data. A doua oara deja o cunoaste si va folosi formulele uzuale de politete. Oricat am incerca noi sa-i batem la cap sa-si insuseasca normele de politete copilul va uita sa le foloseasca, si vor ramane doar niste cuvinte goale. Nu si daca le aude foarte des in casa si mai ales daca i te adresezi la fel de  politicos ca unui adult, atunci da, va imita comportamentul parintilor, mai degraba decat sa asculte cateva predici pe zi.

Buna, Eva! Cum a fost afara?

Da-mi si mie, te rog, painea

etc…

Ne-a scapat aspectul sarumanitului, o formula de politete cu care nu sunt de acord, asa ca nu saruta mana nimanui, nici macar verbal. Ca sa nu ajunga in situatia ridicola in care am fost eu la 18 ani, ditamai talanul de fata, un domn „in varsta”, cred ca avea pana-n 40, mi-a zis saru’ mana iar eu, din obisnuinta de a respecta varstnicii astfel, am scapa un „saru’ mana” aproape in acelasi timp.

Anunțuri

10 gânduri despre „Daramam mituri: politetea la copii

    christine a spus:
    8 August 2012 la 8:29 AM

    Da, ai perfecta dreptate: puterea exemplului face toata treaba in cazul asta, mai putin predica. Ioana e la fel ca Eva, in privinta asta: saluta si multumeste fara sa fie impinsa de la spate in general. Dar fiind mai timida, uneori mai uita sa zica „multumesc”… Din pacate, eu ma mai abat de la propriile principii si ii mai atrag atentia… Dupa aia, ma apuca mustrarile de constiinta…. Se pare ca nu sunt inca atat de avansata, mai am de invatat de la copil:)

    adra_bell a răspuns:
    8 August 2012 la 8:50 AM

    sa nu crezi ca eu nu ma mai abat. Ma trezesc vorbind, „cum spunem, Eva?”, parca nici n-as vorbi eu.

    saturnine02 a spus:
    8 August 2012 la 3:08 PM

    Eu nici nu mi-am dat seama cat de politicos vorbeam cu fiica-mea pana n-a inceput ea sa vorbeasca mai bine si sa foloseasca toate acele formule. Atunci mi-am dat seama ca le invatase fara ca eu sa-mi bat capul. Si ea mai uita sa spuna multumesc sau sa salute cand situatia e prea solicitanta (locuri, persoane noi) si si eu am aceeasi idee vis-a-vis de „saru’mana”, ea ne imita si zice ori „ciao” ori „buna ziua”. Mai nou daca nu spun „multumesc” imi atrage ea atentia (asta se intampla cand imi da ceva sa mananc direct in gura si am gura plina dar ea insista sa spun atunci!!) – are 3 ani si jumatate.

      adra_bell a răspuns:
      10 August 2012 la 9:52 AM

      inca o dovada ca copilul va face ce vede la parinti nu ceea ce-i spun parintii sa faca.
      Si pe mine ma hraneste Filip, i s epare foarte amuzant:)

    Deea a spus:
    8 August 2012 la 3:53 PM

    Ha ha ha…am pățit exact aceeasi fază ca si tine, tot pe la 17-18 ani, un coleg de serviciu de-a lui taică-meu mi-a zis sărumâna si eu, fâstâcită toată, i-am răspuns la fel..

      adra_bell a răspuns:
      10 August 2012 la 9:53 AM

      cred ca suntem generatia „sarumana” si mai multe au patit ceva asemanator. Bunica paterna a Evei povesteste cum il instruise pe M sa spuna sarumana cand il strangea de mana. Si s-a impiedicat copilul, ea l-a strans de mana si a iesit si sarumana imediat:D

    Raluca a spus:
    9 August 2012 la 11:18 PM

    Imi vine sa-l tzuc pe al meu cand il aud asa dulce, cand il intreb eu daca vrea ceva, „daca poti, te rog” :)), sau „multumeeeesc”, si niciodata nu i-am spus noi sa zica ceva intr-un anumit context, fie ca e vorba de salut sau de formule din astea. De salutat inca nu saluta, dar nici nu ma intereseaza.

      adra_bell a răspuns:
      10 August 2012 la 9:54 AM

      o sa si salute, e foarte mic, abia pe la 7-8 ani isi insusesc ei mai bine normele astea de politete. Daaa, ce dulci sunt, Eva d-abia vorbea si spunea „chiuze, mami” (scuze, mami)

    Aralia Tamas a spus:
    6 August 2013 la 7:30 AM

    Eu vorbesc foarte politicos cu Alexia, dar ea vorbeste politicos cu mine doar cand are accese de bunavointa. Si cand ma ajuta cateodata cu ceva imi spune: Vezi mami ce harnica sunt? 🙂 La ea, politetea e ceva controlat si folosit la nevoie. Ah, si nu saluta vecinii, cu toate ca si eu sunt invatata sarumanista si salut pe toata lumea.
    Eu cred ca e mai mult decat mimetism familial, e si ceva din felul de a fi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s