Fata cu inima frunza

Publicat pe

Avem o toamna incredibil de dulce, de-ar tine asa pana-n decembrie, apoi un pic de ninsoare pufoasa pana dupa Sf Ion si da-i cu primavara, ciripeli de pasarele, miros de caisi infloriit. De ce nu se poate? De ce?!

Sa ne bucuram de ce avem si sa ne plimbam pana ne-om goli rezervorul de benzina si buzunarele de bani, nici nu-i prea dificil la cat a ajuns benzina. Eva a inceput gradi, in aceeasi formatie ca si anul trecut, cu aceeasi prieteni in grupa, ca d-aia a si mers la gradi, sa se joace cu prietenii ei, ca nu-i mai puteam umple foamea de copii. Toata lumea se mira in jurul meu „dar de ce n-o dati la gradi? sa invete si ea ceva, o poezie, sa coloreze”. Na, ca am dat-o, coloratul e o prostie, daca ma intrebati pe mine sa umpli cu culori un spatiu dat iti limiteaza cat se poate de strans creativitatea si lasa, ca nici poeziile nu sunt mai breze. Da, dezvolta memoria, asa e, dar nu tin sa cresc un HDD, Eva-hard disk de x terrabiti.  Ca sa nu para ca deviez, invatarea a picat tot pe cocoasa noastra si se petrece cum se poate mai placut, in natura. Daca giurgiuvenii au impresia ca imprejurimile Giurgiului sunt de doi lei, se inseala si sa ia microbuzul sa se duca acolo unde vad toti cu ochii, stiu ei unde.

Noi am vazut, numai ieri, un fazan si o broasca testoasa, fazanul n-a stat nici la pozat, nici la mangaiat, dar broasca testoasa a fost foarte amabila, vorba Evei, cred ca a auzit de noi, ca am mai salvat o surata de-a ei, din fata unui tir. Ce e broasca testoasa, increngatura, clasa, inima tricamerala, pentru ca crocodilii sunt primii din lantul evolutiv cu inima tetracamerala dar circulatie sangvina neseparata. Glumesc, a fost ceva de genul reptiluta cu gherute, exista si testoase mari-mari si cam atat.

Apoi am incercat sa trecem la regnul vegetal, la cules de mure, doar ca mure n-am gasit deloc, daca nu punem la socoteala cateva bobite. Nu stiu ce s-a intamplat anul asta, ne-am limitat la adunat floricele, fugit in cerc cand aparea cate o albina si desenat cu batul pe pamant, ca sa mentinem linia gradi. Fata frumoasa careia ii lipseste inima, asa a vrut Eva sa i se vada inima si i-a si pus o frunza drept inima.

Cand s-a trezit bananiferul – asta fiind ultimul alint, Filipelul-bananiferul – am cautat un loc intim si salbatic ca sa ne pregatim pranzul, la jar din surcele. Nu, nu ne-am luat catel, am imprumutat unul, Eva stia ce rasa este, una prietenoasa cu copiii si se pare mare prinzatoare de broscute

Hranire naturala lungiti pe plaja, tot a fost o discutie pe marginea unei fotografii, in care o mama isi alapta copilul in natura si s-a spus ca e corect sa alaptezi acasa, lungit in pat „asa cum ne-au invatat la spital”. Se pare ca eu n-am retinut decat partea cu lungitul.

Copiii s-au jucat un pic in nisip, cat sa-si puna si-n cap, si-n ochi, si-n urechi, un pic in apa, cu cizme de cauciuc, si un pic in frunze.

Filip a exersat urcatul la deal, cu ajutorul instabil al unor fire de iarba, si cum nu i-a reusit de fiecare data, a invatat si rostogolirea prin tufisuri

Am avut si desert, tot copt la jar, unul galben, dulce-acrisor si parfumat, cu gust de copilarie demult trecuta

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s