O doamna

Publicat pe Actualizat pe

Isi amintea vag inceputul vietii, cutia din care iesise, fata care o luase in brate, o aproape domnisoara blonda si durdulie. Se juca indelung cu ea, o pieptana, ii facea rochite, o culca seara dupa ce ii spunea o poveste. Apoi a urmat un lung concediu, ca o boala nedorita, petrecut intr-un colt, cu fata la perete. Era deranjata doar cand se stergea praful si i se luau din par panzele de paianjen. Se multumea si cu atat, ii era frica de paianjeni si ii privea oripilata cum i se catara pe obrajorii dolofani, pana aproape de ochii imobili. Ar fi batut din genele lungi sa-i goneasca, ar fi dat din maini, ar fi tipat din buzele frumos desenate, dar parca era paralizata, nimic nu o asculta. Somnul urat, cosmarul, boala s-a terminat intr-o zi cand in casa a auzit glas subtire de copil si manute mici au apucat-o de par, tarand-o in mijlocul casei. Era chiar mai mare decat baietelul asta cret, dar s-a lasat cu placere in mainile lui. Il astepta mereu cu inima bubuind de bucurie, recunoscatoare ca acum are un loc pe canapea. Un baietel, a crescut repede si a uitat-o in doar cateva luni, pentru ca baieteii iubesc masinutele, si trenuletele, si dinozaurii, si…si iubea orice, doar pe ea nu o mai iubea. Totusi, nu a mai ajuns la colt, fosta domnisoara blonda a luat-o in noua ei casa.

Se plictisea, da, se plictisea teribil uitandu-se fix, ore intregi, zile si nopti la peretele din fata ei. Un intrerupator cu luminita de veghe, un strop de calciu sarit si cam atat. Baiatul crescuse, din cand in cand venea cu cate o colega,  erau fete mari, de liceu, mai primea cate o mangaiere, dar ea era avida de joaca, de voie buna, dorea sa fie ciufulita, leganata, dezbracata si imbracata. In alta zi a ajuns in casa a doi copii, isi aminteste perfect perioada aceea nebuna, au tuns-o, i-au facut buzele cu lac de unghii, i-au smuls genele si i-au conturat ochii cu un pix scolaresc. Nu s-a suparat, ba chiar i-a placut, se vedea frumoasa fiindca si ei o vedeau frumoasa, i-a parut chiar rau cand stapana ei, doamna blonda, a incercat sa o stearga plangand, si s-a bucurat un pic ca n-a reusit in intregime.

A asteptat iar, asa gatita, privind fix la intrerupatorul din fata ei, sa vina zile mai bune. Si a fost rasplatita dupa ani si ani, baiatul cret devenit barbat in toata firea, tuns scurt, americaneste, a venit cu o fetita durdulie, cu parul ondulat, o vorbareata adorabila. A privit-o putin trista, pentru ca fetita doar a fugarit pisica, a alergat dupa o masinuta, dar si-a zis ca e mica, va creste si ii va oferi companie. Are experienta de acum, ii va arata cum sa se joace, ah, ce clipe minunate vor petrece impreuna.

Fetita a mai crescut, o asteapta nerabdatoare sa-i arunce si ei o privire, vine rar si tot asa, fugareste pisica, se joaca incantata cu un omulet albastru cu rosu, un fel de paianjen umanoid. Ea sta cuminte, pe hol, cocotata pe canapea, privind acelasi intrerupator, pleznit usor la un colt. Asta vara, fetita a venit insotita de un baietel si mai mic, atat de mic incat mergea de-a busilea pe hol, acum probabil merge in picioare si are sperante de la el, il asteapta sa se catere pe canapea si sa o descopere, asa imobila dar vie, in rochita ei decolorata. Il asteapta, s-a obisnuit cu asta, acum, pe toamna face 44 de ani de cand a iesit din cutia de carton. E o doamna aproape in varsta, dar nu stie, se crede un copil, viseaza la joaca, la alti copii, privind cu ochi imobili si zambet impietrit in fata ei, la peretele batut cu calciu, pe care singurul ornament este un intrerupator pleznit la un colt.

Anunțuri

8 gânduri despre „O doamna

    Roxana a spus:
    11 Octombrie 2012 la 10:26 AM

    doamna mea, ai scris minunat!

      adra_bell a răspuns:
      12 Octombrie 2012 la 9:34 AM

      Multumesc:) Papusa soacra-mii merita un pic de „consideratiune”:))

    Rux a spus:
    11 Octombrie 2012 la 10:35 AM

    Ce frumos!! Si emotionant!!

      adra_bell a răspuns:
      12 Octombrie 2012 la 9:35 AM

      JUcariile vechi au asa un aer fragil si sunt incarcate cu atatea povesti. Ar fi frumos daca ne-ar putea vorbi

    andreearodica a spus:
    11 Octombrie 2012 la 2:22 PM

    M-ai facut sa-mi imbratisez papusile!
    Era si sa uit, venisem aici sa te invit la un concurs/leapsa http://inbucatariamea.wordpress.com/2012/10/11/la-multi-ani-kabea/

      adra_bell a răspuns:
      12 Octombrie 2012 la 9:35 AM

      ai facut fericite papusile. Eu nu mai am nici una

    Andru Sandru a spus:
    12 Octombrie 2012 la 9:26 AM

    Doamna e, in felul ei, un dinozaur…

      adra_bell a răspuns:
      12 Octombrie 2012 la 9:36 AM

      si aici revenim la intrebarile Evei. Mami, mai erau dinozauri cand te-ai nascut tu? dar cand s-a nascut bunica? dar Evul Mediu a fost inainte sau dupa dinozauri? Sunt dinozaurii cei mai vechi sau sunt alte animale mai batrane? etc etc:)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s