Discomfort food

Publicat pe Actualizat pe

Am avut intentia sa preiau o leapsa de la Forfecutsa despre comfort food, dar cum n-am avut timp sa scriu atunci, o iau acum si o intorc si pe dos. De ce sa vorbesc despre mancaruri delicioase si sa fac pofta oamenilor cand pot scrie despre mancarurile care-mi oripilau copilaria?! Sunt convinsa ca fiecare, mai pretentios sau nu, a avut o lista neagra a meniurilor din copilarie si chiar sunt interesata sa stiu in ce masura aceastea s-au conservat pana la stadiul de adult. Ati ajuns sa gatiti mancaruri pe care la urati in copilarie?

 

Am crescut intr-un sat de la malul Dunarii unde inevitabil  se manca foarte mult peste, fie pescuit direct din Dunare, fie din uriasa crescatorie de la marginea satului, acum lasata in paragina. Imi place pestele, dar modul de preparare este foarte important. Mancam cu placere  pesti mici prajiti sau pesti uriasi, la gratar, dar uram mancarea de peste. Peste cu sos la cuptor, ciorba de peste sau pestele uscat, o bizarerie scarboasa si neigienica. Se intindea pe sarma de rufe, se acoperea cu un tifon si era lasat acolo saptamani in sir. Apoi se frigea si i se facea un sos cu ardei iute. Nu-l depasea decat plachia de peste cu orez, al carei principal defect era orezul.

Urasc orezul, nu-mi place nici acum, nici macar orezul cu lapte. Mancam pilaf in portii farmaceutice desi probabil era bun, gatit cu pui de tara, dar grozavia maxima in care sa incluzi orezul astfel incat sa fie absolut necomestibil si sa mai si puta se numea mancare de prune afumate cu orez.

Spre indignarea mea, in fiecare primavara se mancau „mancaruri de iarba”, asa le numeam. Ciorba de stevie, ciorba de loboda, mancare de stevie, macar mama nu gatea urzici. Din fericire, nu eram fortata sa mananc, mi se facea alta mancare, dar era obligatoriu sa gust. Foarte tarziu, dupa 20 de ani am inceput sa gasesc delicioase mancarurile de iarba, ciorba de loboda cu bors si ochiuri romanesti asortata cu fire de ceapa verde si mancarea de stevie. O inteleg perfect pe Eva care nu s-ar atinge de iarba gatita, dar stiti ce? Intai sa guste si apoi sa declare ca nu-i place.

 

Nu-ul absolut, mancarea de fugit de acasa si halit pe la mesele vecinilor, devenita acum deliciul familiei era ciorba de burta. Nu stiu ce aveam cu ea, cred ca se cumpara burta intreaga din hala, asa se numea zona din piata unde mai gaseai cate ceva, si procesul de curatare al organului respectiv nu e prea placut.

Bunica era o bucatareasa extraordinara, tot ce gatea era de lins farfuria, n-am mai regasit nicaieri acelasi gust, nici macar la mancarurile simple cum ar fi cartofii prajiti cu jumari de oua. Sunt convinsa ca stomacul meu de copil, de altfel foarte putin mofturos, le innobila, dar trebuie sa fi fost si ingredientele curate. Foile de placinta, subtiri cat foaia de hatie, invartite in aer, pe pumni, se faceau cu faina de la moara, placinta era cu mere din marul din curte, puiul era din batatura, ouale le adunam eu de prin cuibare. Semnam si aici petitii impotriva placintei cu branza. Spre surprinderea mea, Eva mananca placinta cu branza si stafide, dar refuza dolangaciul, un fel de regina a placintelor cu branza.

 

Am mai avut apoi greturi pasagere legate de anumite mancaruri ingurgitate initial in cantitati uriase, din cauza lacomiei. E greu de crezut ca o fetita slabuta ca un fir de iarba poate fi atat de lacoma incat sa manance pana i se face rau gaina pe varza. Sau sa ceara la infinit crema de zahar ars. Nici acum nu mananc miere de salcam, doar mirosul imi aduce aminte de patania cumplita, cand am mancat aproape un borcan de 400g cu miere.

 

Au ramas sa troneze pe mesele familiei si sa miroasa delicios de proustian mancarurile preferate ale copilariei, simple, usor de preparat, mai mult sau mai putin modificate.

 

 

Sunt mult mai multe, dar nu toate au poze. Si acum, ca s-a trezit Filip si Eva a venit de la gradi (arata ca un fluturas, fustita ciclem, dres roz si doua codite zbanghii) ma voi duce sa prepar o mamaliguta cu ou, unt, smantana, branza si doar pentru mine un pic de lapte fierbinte spre cinstirea „arzoiului” de altadata. Poftiti la leapsa?

Anunțuri

19 gânduri despre „Discomfort food

    Aralia Tamas a spus:
    17 Octombrie 2012 la 1:17 PM

    Salata cu zeama de lamaie si… zahar. O uram din tot sufletul, ce e, salata sau limonada?? Nu-mi placea, nu-mi place, nu fac.
    Maioneza… n-as fi mancat cand eram mica nici batuta, acum imi place. Alexiei nu-i place si nici n-o fortez, o sa manance cand o sa vrea sau niciodata.
    Anul trecut n-ar fi pus gura pe ciorba de loboda sau salata de vinete, acum mananca mai mult ca mine…
    Ciorba de burta nu mi-a placut niciodata si nici acum, Alexia a mancat la bunicul ei fara sa comenteze…
    Nu stiu ce are lumea cu mancarurile ”verzi”, mie mi-au placut mereu 😀
    Creier nu mananc, dar in schimb mananc maduva din oasele de vita 😀 Alexia invers…
    Si eu sunt de acelasi principiu, e musai sa guste. Nu poate sa spuna ca nu-i place pana nu baga in gura. Daca nu-i place dupa ce a gustat, n-o fortez, mi se pare foarte urat sa fortezi pe cineva sa manance ceva ce nu-i place, chiar daca se intampla cateodata sa-mi ies din pepeni… sa fac prajituri si sa nu manance neam. 😀

      adra_bell a răspuns:
      17 Octombrie 2012 la 1:52 PM

      am uitat de mancarea de muraturi:D
      Nici macar n-am incercat cu maduva sau creier. N-am gatit creier niciodata, maduva o las in supa de oase, sau se separa in grasime. Nici Eva nu mananca maioneza si nici vinete

    mariana a spus:
    17 Octombrie 2012 la 4:29 PM

    eu nu-mi amintesc de vreo mancare „oribila” din copilarie, doar ca nu suportam ness-ul mai ales mirosul cand mama il batea in cana pana facea o crema ca sa fie apoi spumos… si apoi mi-a placut in facultate si mama s-a mirat „cum, bei ness???”
    Si apoi dulceata de soc…da, oribila , crantanea si o asociam la miros cu ness-ul; nici acum n-as manca, desi nu am mai auzit / vazut din copilarie
    Fii-mea e pretentioasa la tot: nu e carnivora deloc (carnea fripta sau fiarta o face bila si o t ine in gura, dupa ce i-a extras seva, nu e capabila s-o inghita, asa ca nici nu ma mai obosesc sa-i dau; dar in schimb mananca chiftelute, crenvusti sau paste boloñesa), la ou ochi vrea numai galbenusul, salata nu a gustat-o niciodata, fasole nu, si as avea multe de insirat si ea are replica nu-mi place inainte sa guste, doar ca noi nici nu reusim s-o convingem sa guste; o las in legea ei

      mariana a spus:
      17 Octombrie 2012 la 4:31 PM

      ah, sper ca a doua fiica sa manance de toate

      adra_bell a răspuns:
      17 Octombrie 2012 la 4:49 PM

      De soc!!! wow, e dulceata mea preferata, si eu nu mananc dulceata. Fac, intr-adevar, dar nu o mananc. De aia de jujube nici macar nu m-am atins. Dar de soc, cu paine cu unt, e singura dulceata din lume care-mi place
      Legat de copii, lista de mancaruri pe care Eva nu le mananca e interminabila. Dar eu cred ca ei, pana pe 6-7 ani, tot jongleaza cu gusturile. De ex, inainte imi tot cerea supa cu galuste, spre disperarea mea, pentru ca galustele nu-s cine stie ce dpvd nutritional. Sa n-o mai vada. Pana anul asta nu a mancat perisoare, acum mananca o farfurie intreaga de ciorba de perisoare. La ou, la fel numai galbenusul, dar eu am o amintire clara de la gradinita, aveam pachetel, ne asezam pe niste scaunele facute din buturugi in curte si ne desfaceam pachetelele. Toti copiii mancau numai galbenusul de la ou. Acum, sincer, albusul ala nici nu-i cine stie ce gustos:D
      Fasole nu, nici ea, daca-i vorba de fasole uscata, si pt mine era mancarea preferata in copilarie, asa cum am pus si in postare, sub forma de poza.
      Eu cred ca daca o lasi in pace, mai devreme sau mai tarziu, cum ti-o fi norocul va manca de toate. Antipatii culinare avem cu totii
      Aaa, ce mai merge la noi, branduim mancarea. Acum Eva e iar pisica, asa ca mancarea este prezentata ca fiind una pe care orice pisica ar manca-o cu maximum de placere. Macar gust si daca nu-i place ne spune ca ea este de fapt paianjen azi si maine va fi din nou pisica:)))

    alina downunder a spus:
    17 Octombrie 2012 la 11:13 PM

    Pfuai, ce ma regasesc. In special la treaba cu pestele si ciorbariile si mancarurile cu verzituri, he he. Dar includ cu aceeasi masura si orezul (da, da, si ala cu prune afumate, mai cu seama!!) si de ciorba de burta nici nu voiam sa aud! Evident, ca si tine, m-am sucit la polul opus cu mancarurile de verzituri, orezul a inceput sa-mi placa chiar mult (in special preparat in stil asiatic), iar ciorba de burta mi-a devenit un deliciu, ha ha ha.
    Vreau sa-ti zic ca, la fel, nu suportam decat pestele prajit (cu mamaliguta si mujdei, mmmmm), toate celelalte feluri mi se pareau pur si simplu scarboase si necomestibile, iar acum am ajuns sa pun aproape in varful culmilor de preferinte culinare seafood-ul!! E adevarat ca pestele oceanic nu-i totuna cu pestele de apa dulce, insa de cand sunt aici am inceput sa-mi schimb radical gusturile in materie de gastronomie, pestele fiind cea mai mare schimbare dintre toate. Nu mi-as fi imaginat in viata vietilor mele ca o sa ajung nu sa gust, ce sa mananc, darmite sa balesc la ideea de scoici, stridii si alte vietati din astea alunecatoare!!! Bunicul nu era un pescar inrait, insa foarte des mergea dupa scoici de rau (si raci), le punea intr-o oala mare cu capac, le fierbea cateva minute si dupa aia sugea la ele, de lasa numa mormanul de carapace pe jos … oh, nu stiam unde sa ma ascund in zilele alea, vorba ta, sa fug de acasa imi venea de-a dreptul, desi bunicii mei chiar nu ma fortau niciodata sa gust sau sa miros sau sa incerc. Ei bine acum nr. 1 absolut la mine sunt stridiile. Natur, crude, pot sa ma lipsesc chiar si de zeama de lamaie … vai de mine si de mine … nu ma recunosc pe mine insami in nebunia asta. Si e de data foarte recenta, de vara trecuta, in zona aia de coasta unde am mers in concediu erau cele mai faine ferme de stridii cu putinta (ape foarte curate), as fi putut sa traiesc numai cu ele in meniu. :)))

      adra_bell a răspuns:
      19 Octombrie 2012 la 8:03 AM

      Scoici se mancau si la noi, de rau. Adunau tigancile si treceau prin sat sa le vanda. Raci n-am mancat niciodata, n-as mai manca nici scoici de rau, dar cele marine sunt bune, si Evei ii plac, dar nu mancam decat cand mergem la mare. Oricum, mi-am propus sa mai incerc mancaruri neconventionale pentru mine, am mancat creveti trecand peste sovaiala pe care mi-o da aspectul lor, o sa incerc si rondele de calamar intr-un viitor. Cam atat, apoi mai imi fac curaj:))

        mariana a spus:
        20 Octombrie 2012 la 11:02 PM

        calmarul e f bun, mai ales acele rondele ce vin sau le faci impanate (sau cum se zice, cu faina si ou pe deasupra)

      mariana a spus:
      20 Octombrie 2012 la 11:11 PM

      tre sa probez si eu stridiile, inca n-am ajuns la ele, alte animalute de mare am mai mancat;
      melcii insa nu-i probez nici sa-mi dea bani

        alina downunder a spus:
        21 Octombrie 2012 la 10:42 PM

        stridiile pe care le-am mancat eu aveau gust de … mare! fix asa, de mare, simteai marea AIA, in care cresteau, in ele …. cu tot cu padurea de pini de pe coasta, cu aerul tare si clar, cu un pic de sarat … nu stiu, pentru mine au fost o poezie, nu m-as fi asteptat.
        scoicile de rau sunt diferite, de altfel si scoicile de apa sarata, nu le poti sorbi asa, crude, trebuie preparate, nu mi se par atat de extraordinare. 🙂

    catintherain a spus:
    18 Octombrie 2012 la 6:11 AM

    Bors de sfecla – teroarea copilariei, de si acum imi face sila mirosul. Ciorba de peste si peste afumat/uscat – se pare ca sunt universal detestate de copii. Mancarica de ceapa. Ciorba de burta – nu am mancat niciodata ca adult, dar acum parca i-as mai da o sansa. Din refuzurile mai ciudate: tort de mere, macaroane cu branza, pizza, placinta cu dovleac.
    In afara de pizza, vad ca mi-au ramas cam aceleasi antipatii culinare din copilarie. Da las’ sa mai fie si din alea, ca simpatii sunt chiar prea multe, dupa cum indica acul cantarului :D.

      adra_bell a răspuns:
      19 Octombrie 2012 la 8:05 AM

      Ciorba de burta merita o sansa, la fel si placinta de dovleac cu nuci si scortisoara, mmmm, o bunatate. Pizza am mancat prima data pe la 12 ani, dar nu m-a incantat.
      Cu ceapa aveam o relatie ciudata, imi placea tocanita de ceapa, dar nu suportam sa gasesc ceapa in ciorba

    catintherain a spus:
    18 Octombrie 2012 la 6:14 AM

    A, si am uitat sa mentionez snitelele de dovlecei. Mama le amesteca printre cele de carne, ca sa mai lungeasca un piept de pui, saraca… nu-ti spun ce dezamagire era pe mine cand muscam dintr-un snitel si inauntru era o felie umeda si semi-gelatinoasa de dovlecel! Jupuiam invelisul pane si lasam dovlecelul in farfurie :).

      adra_bell a răspuns:
      19 Octombrie 2012 la 8:05 AM

      Nici mie nu-mi plac, doar dovlecelul prajit scos in usturoi. De fapt, nu stiu sa gatesc dovlecelul asta, am descoperit ca e cel mai bun crud

        mariana a spus:
        20 Octombrie 2012 la 11:07 PM

        oau, dovlecelul facut supa crema, o delicatese(fiert cu praz, apoi totul facut crema la blender, si se adauga putin unt si 2-3 triunghiuri de branza topita), merge cu crutoane, Diana mananca de luna trecuta, a mancat de trei ori in 2 zile
        sau felii, facut pe gratarul electric sau in tigaie cu fff putin ulei si apoi stropit cu putin usturoi

          adra_bell a răspuns:
          22 Octombrie 2012 la 8:13 AM

          nu, nu, fara supe-crema la noi, nu ne plac de nici o culoare

    ch_dana a spus:
    22 Octombrie 2012 la 1:21 AM

    Mamaliguta cu branza si smantana…eu urasc mamaliga si acum 🙂

    Si oua de orice fel, in afara celor fierte tari.

      adra_bell a răspuns:
      22 Octombrie 2012 la 8:14 AM

      Fata nu mananca mamaliga? Ai mei amandoi au mancat de mici, e una din mancarurile „de fuga”, daca nu le place ce am gatit fac repede o mamaliga

    ch_dana a spus:
    23 Octombrie 2012 la 5:58 AM

    N-am incercat, deocamdata inca o tin pe cereale. Dupa ce vad ce iese de la analize mai variem, ca m-a capiat cu gazele…:(

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s