Lapte si miere

Publicat pe Actualizat pe

Mi s-a spus in repetate randuri ca las impresia ca la noi e totul lapte si miere, copiii se pupa tot timpul si se joaca frumos impreuna, eu sunt mereu calma, cantand un cantecel cu zambetul pe buze.  Nu, nici gand, asta e defectul blogurilor, nimeni nu se repede sa scrie pe blog in toiul unui scandal, cand nervii ies la suprafata ca aburul sub presiune. In momentele in care copiii se cearta pe o ață, unul tipa, altul plange, ora de culcare a trecut demult, pe jos e imprastiat un kil de mandarine, care tine companie unor biscuiti pe jumatate mancati si catorva creioane cu varful muscat, eu m-as apuca sa scriu pe blog, infranandu-mi impulsul de a arunca jucariile pe geam, pastrand doar ata pe care se cearta. Ar suna cam asa: „Scandal!  Tipete! Jucarii inutile invazive! Ajutor! Stop, am fugit in lume!”

 

Copiii se cearta des, sunt teritoriali, isi doresc acelasi lucru, in acelasi timp. Filip tipa din cauza frustrarilor de copil mic, care vrea sa fie mai mare, sa faca si el ce face sora-sa. Eva are momente cand vrea sa fie mica, sa ne comportam cu ea ca si cu Filip, dar menajandu-i in acelasi timp statutul de „fetita mare”. La masa, Filip ii fura mancare din farfurie, Eva se supara, desi ea e foarte picky si ma gandesc serios sa-i inlocuiesc farfuria cu un vas Petri si sa-mi cumpar o balanta analitica la bucatarie pe care sa-i cantaresc mancarea cu 5 zecimale dupa virgula. Filip e un iubaret feroce, trage de par si da cu capul, daca nu suntem atenti ne arde cate un dovleac in plina figura. E catarator, are mereu cate o vanataie nou, descurcaret, reuseste mereu sa ajunga la ce-si doreste, deschide orice recipient, chiar si pe cele cu protectie, varsa, sparge, rupe.

Cred ca asta-i taboul normal in orice familie cu copii mici, d-aia nici nu ma reped sa scriu pe blog o postare cu titlul „Ajutor, vreau sa fug in lume”. Dar avem si zile bune, minute minunate, momente de gratie. Eva il ajuta sa se dezbrace cand venim d-afara, se joaca amandoi, ieri s-au jucat cu jucarii, subliniez „cu jucarii”, pret de o juma de ora, apoi au cerut muzica si au dansat tinandu-se de mana, dupa care i-am gasit in pat uitandu-se la Sesame street. Se iubesc si se indeamna la mici pozne, se tin in brate pe sanie, se lipesc unul de celalalt cand ii cert, facand front comun in fata unei mame care nu-si mai poate mentine o figura serioasa.  Nu, n-avem lapte si miere, mai degraba ciocolata cu piper.

 

sanius

Stiu ca poza n-are legatura, dar cand v-ati dat ultima oara cu sania, alaturi de copii?

Anunțuri

10 gânduri despre „Lapte si miere

    g.cojo a spus:
    21 Decembrie 2012 la 7:57 AM

    Cat de bine cunosc tabloul acesta….

    doarcasanuuitam a spus:
    21 Decembrie 2012 la 2:46 PM

    daaa, stim, stim, empatizam cu tara voastra unde curge lapte si miere:)

      adra_bell a răspuns:
      25 Decembrie 2012 la 8:02 AM

      rauri-rauri in care se varsa paraiase si izvorase de lacrimi: „Filip ma trage de par”, „Eva nu ma lasa sa ma joc cu jucarie ei”. Urletele sunt de la cascadele aferente:D

    Anamaria V a spus:
    21 Decembrie 2012 la 4:05 PM

    Si la noi acelasi lapte si aceeasi miere :))) As completa cu „kilul ” de mandarine storcite si imprastiate (ca nu se pot imprastia asa…oricum ) si cu peretii mazgaliti :)))

      adra_bell a răspuns:
      25 Decembrie 2012 la 8:00 AM

      avem pereti, avem mandarine storcite, ughhh, cred ca stam la voi in casa! Sau voi la noi:))

    casadincamp a spus:
    23 Decembrie 2012 la 9:15 PM

    ha ha…dap. peste tot la fel se pare.

    azi am fost la derdelus. si nu ne-am dat oricum, ci in toate felurile posibile. ne-am distrat bine. ne dam cu sania in fiecare zi frumoasa :).

      adra_bell a răspuns:
      25 Decembrie 2012 la 8:01 AM

      mergem si noi acum, cat mai prindem un petic de zapada

    degetica a spus:
    24 Decembrie 2012 la 11:29 PM

    la noi mai vine si cate-un ardei iute in completare, plus lupte grecoromane.
    va pup dragilor , cu sania nu m-am dat de nustiucand 😛

      adra_bell a răspuns:
      25 Decembrie 2012 la 8:00 AM

      cum vine si cu ardei iute? Filip capatase obsesie pentru un ardei iute si nu s-a linistit pana n-a muscat din el….
      Pai hai la sanius!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s