La mintea copiilor

Publicat pe

Astazi s-a dansat mult, de la Iron Maiden, la Bolero-ul lui Ravel. Cu copiii in brate, invartiti, zguduiti, leganati, ii lasa M, ii luam eu. E ceva frecvent la noi, dansul, joaca, a da in mintea copiilor, suntem adesea tovarasii lor. Dupa 16 minute de baletat pe Bolero – sunt o balerina caraghioasa, dar sa te agiti atata timp ba cu un copil de 12 kile, ba cu altul de 22 kg in brate e un bun exercitiu de gimnastica – in rasete, gadilaturi si pupaceli, m-a izbit:

Auzi, ai tai faceau asa? Iti amintesti de astfel de scene din copilarie?
Nu. Ai tai?
Nu.

Si oricat as cauta in memorie, raspunsul ramane acelasi. Lasa ca atunci cand ai mei aveau varsta mea de acum, eu eram deja la liceu, dar merg mult in urma, in copilaria mica, cand eram ca Eva, iar ei foarte tineri si nu gasesc nimic. Stiu acum ce inseamna sa cresti doi copii mici, poate fi daramator de nervi, extenuant cateodata dar totusi nu cred ca viata era mai grea. Aveau casa cu curte si doi bunici aproape, iar in cazul lui M, bunicii l-au crescut efectiv. Deci existau momente de respiro, de incarcat bateriile. Si atunci, ma intreb de ce au fost atat de seriosi, severi, indepartati? Parintele sa fie parinte, copilul copil, sa nu ni se urce-n cap, sa-i pupam numai in somn. Sunt doar cazuri izolate sau tine de generatie?

Anunțuri

16 gânduri despre „La mintea copiilor

    Aralia Tamas a spus:
    31 Ianuarie 2013 la 11:48 PM

    Mama m-a dragalit, iubit, pupat, dansat, gadilat. Tata nu. Este doar diferenta de educatie, de familie, nu de timpuri. 🙂

      adra_bell a răspuns:
      1 Februarie 2013 la 12:35 AM

      crezi? chiar sunt curioasa in privinta asta, tine de familia respectiva sau de modul in care se cresteau copiii atunci? Pentru ca si aici sunt curente, de ex la inceputul secolului 20, bataia era unanim acceptata ca metoda de educatie si considerata absolut necesara. Stiu ca si acum se mai bat copiii, ohoo, dar nimeni nu spune asta in gura mare sau mascheaza sub „o palmuta din cand in cand”

    Anamaria a spus:
    1 Februarie 2013 la 12:28 AM

    Printre altele, eu nu inteleg de ce nu ne-au spus niciodata ca ne iubesc ! Sa ne spuna, efectiv…

      adra_bell a răspuns:
      1 Februarie 2013 la 12:36 AM

      da, si asta. Nu stiu, dar la noi in casa se spunea ca „copilul se pupa numai in somn”

    Deea a spus:
    1 Februarie 2013 la 7:51 AM

    In cazul meu, desi am fost al treilea copil la parinti si ai mei erau destul de in varsta cand m-am nascut, am avut parte de destule gadilituri, pupaturi, circuri, citit de povesti, jucat, dansat…la fel cred si eu, ca nu e neaparat o chestie de generatie, e mai degraba de stil si de obicei, de la o familie la alta….

    Tata, de exemplu, avea rabdare sa-mi citeasca seara de seara, cu orele, sa se joace cu mine la nesfarsit, sa decupeze, sa faca rochii la papusi… 🙂 Mama nu se juca neaparat cu mine in felul ala, cred ca nu chiar avea rabdare de citit povesti la nesfarsit, in schimb ea era aia cu rasfatatul, cu pupaturile, cu imbratisarile…. Una din primele mele amintiri din copilarie e cu mama, care imi zicea pe un ton rugator: ceva de genul ca-mi citeste orice, numa’ capitolul ala din Habarnam unde se culeg merele nu…Se pare ca ala era capitolul meu favorit, care trebuia citit asa, de 10 ori pe seară….

    Ce sa mai zic, am dormit cu ai mei in pat pana pe la 10 ani….attachment parenting din ala hardcore, avant la lettre. Eu am fost un pic mai rea cu al meu, pe la 6 ani l-am mutat pe fiu-meu in alt pat, dar pana pe la 10-11 ani asa tot a fost musai sa stau cu el in pat pana adoarme. 🙂
    Acum are 14 ani si nu prea mai am voie la el in camera 😦 , numa’ ca sa-i fac curat mai am acces acolo 🙂

      adra_bell a răspuns:
      4 Februarie 2013 la 1:05 PM

      wow, respect si felicitari parintilor tai! No, acum nu vreau sa para ca ai mei au fost f duri, pr ca tata imi povestea cu orele seara, iar mama ma „impaca” mereu cand plangeam, totusi unele au lipsit.

    Oana a spus:
    1 Februarie 2013 la 8:54 AM

    Cred ca tine si de educatie, si de sfaturile binevoitoare pe care le primeau. Mama de ex, e foarte calda si iubitoare de felul ei, dar bunica-mea (sau cineva, nu stiu) a invatat-o ca nu trebuie sa ne pupe in fund, sa ne rasfete, de spus „te iubesc” nici nu se pune problema… tata e mai stangaci de felul lui la capitolul asta, e chiar oripilat sa isi arate afectiunea.
    Aveam un prof de chimie in liceu, cred ca avea oarece probleme mintale/de comportament, intra in clasa si turuia o ora intreaga fara sa ii pese ca noi urlam, tipam, ne faceam temele (era fix ca in recreatie). In fine, ne spunea odata ca el are doi copii, fata e avocat mare nu stiu pe unde si baiatul ceva prin armata, la fel, mare mare. Si era foarte mandru de el, spunea ca datorita lui copiii au ajuns unde au ajuns: copiilor NU trebuie sa le fii prieten! nu trebuie sa ii pupi, sa ii gadili, sa le spui te iubesc (era chiar inspaimantat de idee).Copii trebuie sa te respecte, sa iti zica „saru’mana”, sa nu vorbeasca neintrebati, sa fie batuti cand nu fac ce trebuie (!!) – si in linii mari, niciodata, dar absolut niciodata, sa le arati afectiune. Li se urca la cap. Uite ce bine le e copiilor mei fara afectiune! voi, generatia de astazi, de-aia sunteti prosti si needucati, ca va pupa parintii-n fund!

    Ma urmareste si acum acel discurs, am jurat de atunci ca o sa fac exact pe dos fata de ce a zis el. Pe bune, omul era nitel nebun.

      adra_bell a răspuns:
      5 Februarie 2013 la 10:56 PM

      profesorul din iad. Vreau sa sper ca specia a disparut

    andreearodica a spus:
    2 Februarie 2013 la 12:50 PM

    Bataie nu am luat, dar nici de alintaturi, pupaturi nu am avut parte. Mama ma pupa numai prin somn, cred ca era un gest anti-alint.
    Acum recupereaza cu nepoata si da semne de regret ca nu a avut astfel de momente si cu mine.

      adra_bell a răspuns:
      5 Februarie 2013 la 10:58 PM

      offf, e bine ca exista semne de regret. Cei mai multi nu recunosc asta, se ascund dupa ei insisi.

    stylehandmade a spus:
    3 Februarie 2013 la 9:20 PM

    Nici eu nu imi aduc aminte de prea multe pupaturi si gadilituri, dar stiu ca au fost. Luam si scarmaneala uneori, dar foarte rar si doar mama se ocupa de asta. Stiu insa ca ma iubeau, mi-o si spuneau, mi-o si aratau.
    Cu copiii mei insa am dansat si noi, am jucat si fotbal in casa in zilele ploioase, am facut si teatru cu marionete, am iesit cu ei afara sa ii invatam jocurile copilariei noastre (adica nu doar stateam si ii supravegheam la joaca), ci jucat cu ei „cucii”, „tara, tara vrem ostasi”, „9 pietre” etc., de se uitau la noi vecinii cruciti ca am dat in mintea copiilor. Dar daca noi nu ii invatam, cine sa o faca?

      adra_bell a răspuns:
      5 Februarie 2013 la 10:57 PM

      dar topait prin lacuri cu copilul? Se opreau oamenii si se uitau la noi….

        stylehandmade a spus:
        6 Februarie 2013 la 12:55 AM

        Vara, da. In rest, nu. Dar toamna luam la rand toate frunzele uscate 😀

    Stan Roxana a spus:
    4 Februarie 2013 la 8:40 AM

    of, asa este, eu faceam cu Eli gogosi, ea ma intreaba: asa faceai cu mamica ta? nuuu, nu faceam, mamica mea nu se juca cu mine (era mai preocupata s luceasaca pe jos de curat), hmmm, sa stii ca de muuuulte ori si noi avem acelasi dialog: ai tai te duceau aici, faceau asa sau asa? raspunsul e acelasi: nu! si cred ca a tinut de generatie

      adra_bell a răspuns:
      5 Februarie 2013 la 10:58 PM

      Culmea e ca faceam, n-aveam incotro. Cica trebuia sa invat sa fac mancare….

    Monis a spus:
    7 Februarie 2013 la 2:43 PM

    Am avut aceeasi conversatie cu ta-su copilului. Nici unul nu ne amintim sa se fi jucat parintii cu noi. Eu, cautand circumstante, am intrebat-o pe mama, ca poate am uitat eu etc. Mi-a spus si ea consternata ca nu-si aminteste sa se fi jucat cu noi cand eram mici si se intreba de ce oare nu a facut-o….
    Eu cred ca asa era lumea construita atunci. Daca nu am mancare, bag un iaurt cu cereale ca sa pot sa ma joc cu copilul, nu ma duc in nici un caz sa stau 2 ore in bucatarie. Acum 30 de ani nu cred ca facea nimeni asta….
    ps – bine, eu poate o fac si de lene :))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s