Diminetile noastre

Publicat pe

Dimineata suntem doar noi doi acasa, dupa ce ne pupam la usa cu jumatatea in oglinda a familionului, intram si ne punem pe treaba. Nu-i deloc usor sa tii ocupata aceasta mica tornada de un an si opt luni – trecute, fix ieri – si e foarte aiurea daca suntem nevoiti sa stam in casa. Nu-mi place deloc sa ma joc, nu suport papusile, urasc masinutele, nu vreau sa fac pe doctorul, nici pe vanzatoarea. Dupa ce m-am straduit o perioada sa-mi depasesc aceste limite nejucause, mi-am dat seama ca-i in zadar si mai bine fac ceva ce-mi place mie si-i aduce si copilului bucurie. Cand nu mai pot nici asa, redevin adult iar copilul e binevenit in lumea mea.
Ocupatii ludice
dimineti4

dimineti3
De la probatul tuturor pantofilor la construit cu lemnisoare, ii place f mult sa potriveasca piese gaurite si ii plac jucariile pe roti.

dimineti2
Dupa care desenam, am ajuns in sfarsit la aceasta activitate pana acum interzisa, pentru ca Filip sugea cariocile si manca varfurile creioanelor colorate. Intai deseneaza el, linii alambicate care se duc si se intorc, curbe care se intretaie, dupa care eu trebuie sa gasesc un sens in toate, sa le pun frunze verzi si sa fie pomisori, manusi cu un deget unei fantome infricosatoare, case care zambesc sub o curba nauca.
Alta distractie e sa desenam obiectele din jurul nostru, Evei ii facusem un caiet intreg, pentru Filip e haios sa-i desenez pe ei, ursuleti infanti, pisici vrajitoare, purcei si rate.

dimineti1
Dimineti de mama si de baietel mic, ramasi singuri acasa

Anunțuri

6 gânduri despre „Diminetile noastre

    madimih a spus:
    4 Aprilie 2013 la 5:29 PM

    Deci nu sunt singura careia nu-i plac jocurile de rol. E o usurare sa aflu asta.

      adra_bell a răspuns:
      7 Aprilie 2013 la 12:31 PM

      suntem asa cum suntem, asta e! Ne jucam altceva si gata

    andru a spus:
    4 Aprilie 2013 la 9:42 PM

    Nici eu nu mi-s in mod natural jucausa. Dar am citit o carte despre asta, ca sa ma tratez. Trist, nu-I asa? :))

      adra_bell a răspuns:
      7 Aprilie 2013 la 12:31 PM

      nu e trist, nu mi se pare, eu nici cand eram copil nu ma jucam asa

    Dana de Verde a spus:
    5 Aprilie 2013 la 9:53 AM

    Oh, nici mie nu imi prea place sa ma joc…ma tot gandeam daca mai e cineva ca mine…ma bucur ca ai scris.
    Andru, imi zici, te rog, cum se numeste cartea cu care te-ai tratat?

    Dana de Verde

      adra_bell a răspuns:
      7 Aprilie 2013 la 12:32 PM

      ne jucam altceva, ma pot juca cu mingea, desenam, ne alergam, treatru de papusi si oarecum cu cuburi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s