Poftiti la salep

Publicat pe Actualizat pe

Sunt multe lucruri care-mi plac pe lumea asta, nu scumpe, nu sclipicioase, ba dimpotriva patinate, cu luciri stinse, cu povesti nespuse pe care nu le va auzi nime, niciodata, povesti care se lasa ghicite, de-ti zboara imaginatie, departe in spatiu, mult in urma timpului.
Am gasit textul de mai jos intr-un almanah care urma sa fie aruncat la gunoi – o, da, mi-ar place sa cotrobai prin poduri printre vechituri, ma uit ofticata si invidioasa la emisiunile de tipul asta de pe NG – si cum sunt atrasa de bucataria araba, fara sa stiu de ce, desi banuiesc ceva stramosi amestecati tragatori de prin partile astea care au stat cinci secole la turci, m-am oprit doar la aceasta bucatica. Almanahul se numeste „Album literar gastronomic”, e din 1982 si este un amestec de retete vechi si texte literare ale unor scriitori mai mult sau mai putin minori, obiceiuri alimentare de pe vremuri, descrieri de cafenele si cofetarii pe care nu le-au prins nici bunicile noastre.
salep 1

Asadar, I.A. Bassarabescu, un scriitor putin cunoscut, giurgiuvean la origine, despre bunatatile si gusturile sfarsitului de secol XIX.

„De pe la anul 1890 si pana azi s-au sters de pe „arena” gustului bucurestean unele bunatati foarte cunoscute in copilaria noastra, cum era salepul, warm-wurstii, bogacii si – pana la un punct – pistilul de prun si roscovele, toate in caderea negotului ambulant, destul de activ la mahala. Salepul si warm-wurstii erau marfa de noapte si de iarna. (…)
Salepul era specialitatea bragagiilor bulgari ca si braga si alvita. Bautura exclusiv de iarna, vanzarea ei incepea de pe la 5 dimineata, contopindu-se cu intunericul si cu linistea zapezii proaspete intr-o dulce armonie familiara. Zgomotul infundat de pasi pe zapada al trecatorilor rari la ceasul acela, era insotit uneori de cantecul taraganat, prelung si nu prea departe de a deveni jalnic, al vanzatorului:
– Salep! Saleeep!
Si nu o data…puteai sa auzi in dreptul ferestrei tale, decurgand aproape in soapta targul intre bulgari si musterii:
– E bun? E proaspat?
– Crema, nu altceva! Gustati sa vedeti.
Si invoiala se facea repede. N-am baut salep niciodata. M-a indemnat intr-un rand un coleg de scoala sa sorb dintr-o ceasca. De la intaia inghititura m-am cutremurat: rețină fierbinte, dulceaga si cu piper in ea. Menirea acestei bauturi, extrasa, dupa cum mi s-a spus, dintr-o anumita samanta, era sa incalzeasca si in acelasi timp sa hraneasca”

Ceva mai incolo, C.C. Giurescu descrie astfel salepul vandut de salepgii bulgari in diminetile de iarna:

„Bautura pe care-o vindeau, strigand pe ulite „salep! salep” era ceaiul celor care plecau in zori la lucru…”un fel de fiertura groasa facuta dintr-o radacina a Orientului” si, cand il oprea careva, punandu-i in mana pitacul cuvenit, „omul cu un fel de samovar mare in spate, pleca usor vasul galben, ca sa umple ceasca amatorilor, carora le presara deasupra licoarei din care ieseau aburi si putin piper macinat mare.”

Fara piper pentru mine, va rog! cred ca as spune, dar nici macar n-am auzit de bautura asta care trebuie sa fi fost destul de intalnita pe aici acum o suta si ceva de ani. Almanahul abunda in astfel de descrieri, de ramai uluit cum de s-au pierdut atatea obiceiuri, mancaruri si bauturi. Inca am prins, in prima copilarie, pe ulitele satului bunicii mele, la malul Dunarii, in dupa-amiezile prafuite de vara trecand bragagiul, cu un fel de teleguta trasa de un magar si inca aud strigatele „Braga rece, braga dulce, braaaaga!”. Si fugeam cu un leu strans in pum sa-mi iau un pahar de braga, pe care mi-o turna dintr-un fel de butoias metalic. Ani dupa aceea am cumparat o sticla de braga din Russe, dar n-a fost de baut.
Adaug pe lista mea, my bucket list „de baut salep”.
Cam asa
salep
Sursa imaginii

3 gânduri despre „Poftiti la salep

    Christine a spus:
    4 Aprilie 2013 la 6:22 PM

    Frumos text! Si mie imi plac vechiturile astea!

    Raluca a spus:
    5 Aprilie 2013 la 3:33 PM

    Maica-mea nu prea mai are imaginatie ce sa gateasca zilnic atator oameni… familie mare! Asa ca am luat eu la rand cartile de bucate vechi si noi, in total vreo 200 poate, si aleg cate o reteta din fiecare. Intr-un almanah gastronomic vechi am gasit ceva bizar totusi pe langa retete, un articol despre grasi. Despre cat sunt de ingrozitori sunt, cum te scarbesti daca trebuie sa stai pe scaunul pe care a stat un obez, cum li se misca pieptul la scuturaturile autobuzului, etc. Foarte foarte ne-la-locul-lui acest articol intr-o carte de bucate plina de rantas, zahar, faina, prajeli, …. :))

      adra_bell a răspuns:
      5 Aprilie 2013 la 4:45 PM

      ai luat la rand 200 de carti de bucate? wow
      Acum ce sa-i faci, almanahul reflecta probabil optica acelor timp. Cred ca nici nu se intelegea pein gras ce intelegem noi acum. Am eu o carte de educatie sexuala de la inceputul secolului XX, e plina de tot felul de prejudecati si aberatii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s