opt

Publicat pe Actualizat pe

M e cu copiii la Kaufland, ca sa am si eu un pic de timp liber. Suna, cred ca vrea sa-mi ceara parerea despre cumparaturi.
– Alo! Ce faci?
– Nimic, ma cam doare capul ca mi-au tipat vizigotii toata ziua. Voi ce faceti? S-a intamplat ceva?
– A, nu, sunt foarte cuminti (cunosc, cum am iesit din casa se transforma in copii de dat exemplu, dar unde era sa-i scot daca a plouat indracit toata ziua?!) Auzi, tocmai am vazut un cuplu cu opt copii.
– A-ha. Cuuum? Cati?
– Opt!
– Nu se poate! I-ai numarat tu?
– Da, pe bune, discret, opt sunt, distanta de varsta e mica intre ei.
– Fugi d-aici, nu sunt ai lor, e o scoala ceva.
– Tot ce e posibil, dar nimeni nu vine seara la Kaufland cu scoala, apoi cel mai mare pare sa aiba cam 12 ani, iar cel mai mic cam un an, merge in brate la ma-sa. Cred ca-s ai lor.
– Si parintii cum arata?
– Sunt niste caracatite in costume de Superman! Cum sa arate?! Normal. Tineri.
– Eh, tineri! Cat de tineri sa fie? Mai tineri ca noi?
– Pai, noi nu mai suntem chiar tineri. Da, mai tineri decat noi.
– Aaaa, sunt imbracati ciudat? Fuste lungi, basmale pe cap, stii tu, d-astea religioase…
– Nu, sunt imbracati obisnuit.
– Dar parintii par nebuni? Poarta chiloti pe cap, le lucesc ochii ciudat, vorbesc gutural, zbiara?
– Noi parem mai nebuni sa stii.
– Ma, tu ma minti. Faci misto de mine.
– Ete na! As intra in vorba cu ei si las telefonul deschis, dar nu par romani.

De atunci ma tot gandesc. Opt. Cum ii cresc, cum ii spala, cum le face de mancare, ce le pune pe masa? Oare ce oale o avea? Cat de des spala rufe, pentru ca eu spal macar la doua zile, sunt vesnic ingropata in rufe care trebuie stranse d-afara, impaturite, puse la loc si altele le iau locul la uscat. Ei mananca vreodata? Daca le pun masa alor mei, si sunt doar eu cu ei, nu prea pot sa mananc, Filip are nevoie de ajutor, apoi incepe bataia pe farfuria Evei, el trage, ea tipa, se da jos de pe scaun, cade, unul vrea apa, altul vrea un prosop pentru ca a turnat pe el, aoleu, lasa cutitul, ce ti-am zis eu despre cutit?! Si sunt doi.
Si dupa ce i-au facut pe primii 3, hai sa zicem 4, doar se uita la ea si ramanea gravida? Cum de au mai gasit timp si resurse pentru sex?
Inainte familiile numeroase erau ceva obisnuit, mai ales in clasa de jos. Tata e al 7-lea din 8, bunicamea prima din opt, dar copiii nu erau ingrijiti ca acum, si era normal ca unul sau chiar doi dintre frati, de obicei fata cea mai mare sa fie „sacrificata”, ramanand acasa sa ingrijeasca de cei mici si sa-si ajute mama la gospodarie. Asta mi se pare inacceptabil. Stiti pozele acelea babywearing, cu un copil ce-si duce in spate fratele mai mic legat intr-un mijloc traditional de purtare? Copiii sunt draguti, babywearingul e minunat, dar nu le dau niciodata like, pentru ca acei frati mai mari fac mai mult de atat. Si daca ar fi doar asta tot e prea mult, am 60 kg dar n-as putea duce 30 kg constant in spate si sunt adult, cu structura osoasa formata.
Revin: opt copii. Cum ii cresc, ca n-am nici un scenariu.

11 gânduri despre „opt

    salmi a spus:
    6 Aprilie 2013 la 3:17 PM

    La noi la tv e o serie de emisiuni cu familii din astea, cu 7, 8…pana la 10-12 copii. In Suedia! Unde probabil stii ca nu e regula sa fie asa ceva. Ne-am uitat si noi la cateva emisiuni, e greu, foarte greu. Si eu cred ca sunt parinti speciali, nu stiu ce au ei special…rabdare, compasiune, mai multe maini, ziua lor e mai lunga de 24 de ore? :))

      adra_bell a răspuns:
      7 Aprilie 2013 la 12:36 PM

      au emisfere cerebrale ca delfinii, cred

    valenita a spus:
    6 Aprilie 2013 la 4:00 PM

    Eu am o amica fosta colega de liceu care ieri l-a nascut pe al 6-lea. Zice ca e greu, dar nu imposibil. Si toti copiii, exceptandu-i pe ultimii doi care sunt foarte mici, fac un sport si un instrument muzical. Si pe ea o vad vesnic calma si cu zambetul pe buze. Nu stiu daca s-o admir sau sa zic ca e nebuna de legat.

      adra_bell a răspuns:
      7 Aprilie 2013 la 12:38 PM

      Sa stii ca o mare sursa de stres e locuitul asta la bloc. Adica nu-i deschizi usa sa iasa in curte, sa se joace. Nu, nene, mergi in parc, stai p-afara cu orele, ca sa nu mai spun de trambalatul bicicletelor, tricicletelor si carucioarelor pe scari.

    cris a spus:
    6 Aprilie 2013 la 7:14 PM

    tocmai am vazut o emisiune despre „mega-familii”, o familie cu 16 copii din SUA, o familie cu 11 copii din Irlanda si o familie poligama din India cu peste 100 de membri

    familia din state avea parintii tineri si tocmai se mutau intr-o casa mai mare, asa ca se gandeau sa-l faca si pe al 17-lea🙂 ; si parintii pareau oameni normali, cel putin nu erau fanatici religiosi sau ceva de genul asta; familia din Irlanda sustinea ca se opresc la 11, cel mic avea 1 an, dar copiii lor nu prea ii credeau pe parinti🙂 , cica cam dupa fiecare copil au spus ca se vor opri🙂

    au aratat cum se descurca fiecare familie cu treburile casnice, dar eu nu am inteles cum se descurca cu banii din moment ce doar tatii munceau si nu pareau sa aiba vreo functie foarte bine platita ( cei din India aveau o mica ferma din care se intretineau)

      adra_bell a răspuns:
      7 Aprilie 2013 la 9:36 PM

      poate erau mormoni cei cu 16 copii? Cum poate o femeie sa faca 16 copii?! Pe langa faptul ca trebuie sa inceapa de foarte devreme, o tine numai in sarcini si lactatii, nu-i ok nici pentru organism

    Raluca a spus:
    7 Aprilie 2013 la 12:16 AM

    1. O fi ceva special cu acei parinti…
    2. Cred ca doar cu primii doi e mai greu :)), apoi iti intri in mana, nu te mai stresezi cu chestiuni minore (eu sunt tare relaxata cu al doilea de exemplu) si te ajuta mult si cei mari, sau cel putin cei mici ii admira pe cei mari si nu cer mereu atentia parintilor, din plictiseala.
    3. Si eu i-am admirat recent pe astia http://momentswithlove.blogspot.com.es/2012/11/sling-diaries-connection.html, cu 9 copii, ultimii 2 gemeni😀
    4. Cand stateam la bloc, sub mine era o familie cu 5 copii. Deci 7 persoane intr-un apartament de 2 camere semidecomandat. Erau cei mai calzi si mai veseli oameni din bloc🙂. Dar maica-mea imi tot da un exemplu si mai si, cand eram noi mici aveau niste vecini cu 10 copii in apartament de 2 camere, aveau paturi suspendate si pe hol in loc de debara. Si, de parca ti-as spune un banc, pentru a face un ban o camera o inchiriasera😀.
    5. Cum stau la coada la baie?
    6. Ce masina folosesc?
    7. Nici eu nu dau niciodata like la pozele acelea, mereu ma gandesc ca e un fel de abuz, o munca fortata…

      adra_bell a răspuns:
      7 Aprilie 2013 la 9:38 PM

      da, da, e greu la primii doi ca avem noi cate doi:D
      Si eu sunt mai relaxata, nu ca as fi fost prea stresata la Eva, dar in multe privinte sunt mai putin rabdatoare si am mai putina energie disponibila

      adra_bell a răspuns:
      7 Aprilie 2013 la 9:41 PM

      oh, nu, super-woman pe linkul dat de tine, are doi nou-nascuti, gateste cu ei in wrap, verifica temele fetitei, socializeaza cu ceilalti copii. , zambind in tot acest timp. Nope, nu sunt din aluatul ala, eu eram un fel de zombie cu bebelus la purator. Oh, si ce luceste bucataria aia!!!

    alina downunder a spus:
    8 Aprilie 2013 la 3:53 AM

    au ceva special. vorba ta, aluatul. pur si simplu unii oameni sunt perfect impliniti in senitatea asta de familie si altceva nu le mai trebuie (ca sigur altceva nu mai incape, totul e casa si familie).
    eu una recunosc ca nu mai pot. adica sincer poate inca unul ar mai incapea, dar dupa al patrulea ori m-ar anestezia complet numarul lor, ori, nu stiu, ies toti niste potoliti si cuminti si blanzi si … cu super puteri empatice (adica sa puna mana sa munceasca, cot la cot, prin casa). fiindca nu, nu se poate doar ca mama sa faca. sau sa zicem si cu tata foarte implicat. eu ma uit deja cat trag de ale mele ca sa avem o casa locuibila, in niciun caz sa sclipeasca. sunt ATATEA care se cer facute si care ne consuma timp. timp pe care poate as prefera sa-l petrecem pe coclauri sau citind sau sau sau. poate sunt comoda, pfff. nu stiu. imi aduc aminte copilaria mea, am muncit destul, am fost destul de constiincioasa, plus ca au fost niste conjuncturi care m-au obligat, sa pun osul. mi-a lipsit libertatea aia de fru fru si bucurat la firul ierbii, e clar ca acum asta incerc, sa recuperez, cu copii cu tot pe langa mine. daca mai adaug si fotografia si scrisul, apai … sunt cam pretentioasa, nu?😀

    DanaC a spus:
    11 Aprilie 2013 la 4:31 AM

    Am un coleg in Olanda care are patru copii. Vinerea nu lucreaza, ca sta cu copiii. Din toti colegii de acolo, nici unul nu are sotie care sa lucreze, toate stau acasa si vad de copii – 2 sunt o raritate, in general 3+. Go figure…

    Nu stiu cum rezista, pe mine ma stoarce terorista de orice dram de energie. Ea, sotul, jobul, casa…deja simt ca nu mai fac fata. Gata, clipa de dat cu capul de pereti s-a terminat, ma duc la o cafea – sunt treaza de la 2 noaptea si de-abia acuma adormit tero mic🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s