Cafeaua

Publicat pe Actualizat pe

Forfecutsa face minunatii, mestereste, arunca o mana de vopsea, presara printre degete cuvinte vrajite si-i iese mereu ceva frumos. Eu sunt cu invidia la brau dar imi trece repede pentru ca Forfecutsa e darnica si nu trebuie sa o rogi prea mult. Asa ca mi-a scris pe FB un text despre cafea, eu i-am zis de cafea, s-ar potrivi, e una dintre persoanele cu care as bea cu placere o ceasca si n-as zice ca am pierdut timpul ci l-am castigat

„Eu sunt obsedata de cafea. Nu beau apă. Nu dacă am cafea. Și se întâmplă o dată la un secol să n-am cafea. Deci nu beau apă. Dacă m-ar băga aștia în dicționar, ați vedea, în loc de-o moacă, o cafea. Când eram gravidă și mi-au pus limitare la cafea, m-a surprins un coleg cu nasul lipit de filtru, adulmecând și gemând de plăcere.
Iubesc toate acele locuri din lume unde există cafea. Ceaiul e pentru bolnavi. Sorry, am crescut cu o mamaie care adora cafeaua. Și nessul.Chiar dacă o dată i-am făcut ness dintr-un plic de scorțișoară și nu înțelegeam de ce nu face spumă. L-a băut. Atât de iubită e cafeaua la noi în familie.
Noi nu bem apă. Bem cafea. Iar ibricul de cafea nu-l spăl niciodată, ci-l clătesc, să rămână acolo uleiurile si aromele și-un pic de rest de zaț. Și-uite așa cafeaua de acum e un pic cafeaua de atunci.
Când m-am măritat, am ținut să-l învăț pe bărbati-miu cum se face cafeaua, iar eu am avut grijă să uit. Chestii de coconeturi, un răsfăț nevinovat. Uneori, când scoate ibricul pe pervaz, la răcorit, se aude câte un bâldâbâc de la resturile de pâine aruncate de porumbei. Nu mă întrebați dacă beau cafeaua și atunci, e secret. Atât numai că eu nu beau apa. Doar cafea.”

L-am oprit, copiat, pus bine si-i alatur si eu o ceasca din cafeaua mea.

„La noi cafeaua face istorie. Bunica era o cafegioaica sucita, bea cafea din cesti de pamant, dulce de lesinai si inmuia in ea un coltuc de paine. Ma pufnea rasul, imi amintea de un pasaj dintr-un roman romanesc cu boieri si iobagi – o fi Descult? – in care amaratul viseaza la necunoscuta bautura a boierului, imaginandu-si-o ca pe o strachina cu ceva bun in care plutesc bucati aurii de mamaliga fierbinte.
Mama rafinase obiceiul, nu se putea lipsi de tabietul ei, dar si aici era o suceala, cafeluta era adesea doar un ritual, ceasca, vorba si minutele de tihna, licoarea fiind un amarat de nechezol de 2.50 lei. Pe vremea aia termenul „cafea naturala” avea un inteles. Eu scriu cu sarg istoria cafelei din familie, sterg, modific, adaug”. Inainte imi placea fara zahar, si rece, ba chiar o tineam in frigider. Dupa un timp imi placea sa aud filtrul galgaind dimineata, aburii raspanditi prin bucatarie ma puneau pe picioare. Acum e momentul meu de relaxare, „ia, hai, jucati-va si voi amandoi, sa beau si eu o cafea”. Fara zahar, calduta si cu un pic de lapte. De vaca, sa nu se inteleaga altceva.”

4 gânduri despre „Cafeaua

    cristiseven a spus:
    30 Aprilie 2013 la 8:18 AM

    cafea=viata

    Marius C. a spus:
    1 Mai 2013 la 10:11 AM

    „Viaţa e o cafea amară
    În care eu m-am înecat.
    Iată de ce e-ntunecată noaptea !
    E plină ceaşca cu cafea.
    Iată de ce există prospeţimea în cafea !
    E aerul curat al nopţii.
    Contemplu-amarul:
    Cafea, cu aromă de poezie…
    Cafea, cu aromă de oameni dragi…
    Iată de ce există zile negre !
    Nu am sorbit amarul dimineaţa…
    Şi e-ntuneric în ceaşca mea.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s