Vrajitoarele

Publicat pe Actualizat pe

E deja traditie, de cate ori trecem prin Bucuresti, ne oprim sa hranim porumbeii. Atat de grijulii suntem incat le cumparam o punga de arpacas din Giurgiu, in felul asta grasii aia au parte de un festin iar copiii se mai dezmortesc dupa drum si inainte de drum. Pentru ca dupa ce mananca e normal sa arda ceva din calorii, asa ca sunt alergati in voie. Ma rog, in voie ar fi bine pentru ca nu exista sa nu apara vreun vajnic aparator al porumbeilor, un bland iubitor de animale si al dracului de dispretuitor cu copiii. Cu copiii mei, sa fim intelesi. Are urmatoarele semnalmente: batrana, neingrijita, imbracata in negru, dupa parerea Evei aduce perfect a vrajitoare. Cum copiii nu disting foarte bine intre realitate si fantastic sunt convinsa ca Eva crede ca batranele respective sunt chiar niste vrajitoare din soiul cel mai rau, ea si Lena facand parte din tagma vrajitoarelor bune.
Asadar, coboram din masina, Eva ia punga de arpacas in brate si o zbugheste spre porumbei. Nu ca ar fi facut doi pasi in incinta parcului, se intoarce tipand, speriata, cu lacrimi pe obraz. O vazusem pe baba, n-am auzit ce i-a spus, dar dupa limbajul corpului nu a fost prea blanda. Sincer, pe mine ma irita si interventiile asa zis blande ale strainilor, gen „vai, ce fetita frumoasa si ce urata te faci cand plangi” sau „nu-i frumos, scoate mana din gura”, „ridica-te de pe bordura ca racesti”, mi se pare nepoliticos sa te adresezi unui copil pe care nu-l cunosti, ba mai mult sa incerci sa-i faci educatie, atunci cand ma-sa e la doi pasi. E lipsa de bun-simt, de educatie si o dovada crasa ca-l desconsideri nu doar pe copilul respectiv, atitudine destul de des intalnita la romani, ba te stergi la fund si cu parintele care-i langa el.
Imi vine sa o spulber pe baba, dar o las in pace, M ii zice sa nu mai vorbeasca cu copiii nostri, asa ca femeia se cara. Porumbeii halesc fericiti juma de punga de arpacas, cand apare sora vrajitoarei nr. 1, sa-i zicem vrajitoarea nr. 2. Trebuie sa fi fost surori, ca aveau aceleasi semnalmente. Scoate o cutie cu resturi de paine, si in loc sa se duca in celalalt capat populat cu porumbei, se instaleaza confortabil in mijlocul copiilor mei pe care-i goneste.
Plecati d-aici, lasati-i si pe ei sa manance!
Nu tu ton bun si bland de om batran si sfatos ci latratura de Baba-Cloanta Cotoroanta, cea neinfricata, ca doar eram sub nasul ei. M. ii replica sa faca bine sa plece ea daca nu-i convine si cum tonul era cam dur vrajitoarea incaleca pe matura-i imaginara si batand marunt din buze se duce ceva mai incolo.
Porumbeii au gusile beton asa ca sunt zburataciti putin, Eva merge cu ta-su la masina, dar pe Filip nu pot sa-l iau. Batranica se infiinteaza imediat ce a plecat M si neobosita se infige direct in Filip, care cat e el de mic si de nestiutor, se sperie. Cum mie imi parea rau de abordarea prea dura a lui M, incerc sa-i vorbesc frumos si sa-i spun ca mi-a speriat baietelul.
Dar trebuie si ei sa manance, e mare pacat sa nu-i lase sa manance, cel mai mare pacat.
L-ati speriat, este un copil mic pe care l-ati gonit urat, in timp ce el doar se juca.
Ce tot trancani atat? Sa lase porumbeii sa manance!

Cred ca Eva are dreptate. Vrajitoare hidoase umbla prin parcuri pe maturi invizibile. Si se prefac a fi iubitoare de animale.
porumbei

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s