Elfi si dragoni

Publicat pe

Unele zile decurg perfect fara nici un motiv anume, sunt ca niste cutiute de bijuterii, capitonate cu luciri de bucurie, le deschizi si gasesti in ele ceva mic si valoros. Toate merg din plin, si cele mari, si cele marunte, copiii sunt mai blanzi, pe strada o fetita se bucura de balonul ei, un catel se joaca cu un ambalaj gol, Eva imi raspunde ca nu doar omul este singurul animal vorbitor, exista si elful. Un pic de fantastic ma mangaie cu aripa in fiecare zi, doar ca n-am mereu puterea sa-l vad, si incet-incet ma departez de mister si ma protapesc in concret.
Nu azi. Era muzica la promenada, in Alei, doar niste copii care scartaiau scolareste la viorile lor, dar am dansat un tango cu cel mai bun dansator. Vesel si el, isi dadea capul pe spate si radea, ametisem amandoi, un politist ne privea zambitor, toti oamenii erau veseli si deschisi. Poate unde se intampla ceva, in sfarsit ceva marunt in acest orasel lipsit de bucurie, garbovit de griji, unde simti ca te umbresti posomarat de la an la an.
Apoi, copiii mi-au aratat si mie pe o harta a Romaniei, castele si dragoni, iar eu n-am negat, asa-i, mami, daca erau castele, erau si dragoni, si nimeni nu poate nega asta. Am vazut lanci de cavaleri si bijuterii de demult, nu chiar din Cretacic, dar tot demult a fost, comori din bani maruntei, oh, doar Muzeul din Giurgiu, ponosit si ultra-cunoscut, dar spectaculos de la inaltimea unor copilasi de 5 ani. Pentru ca ei vad dragoni si elfi, iar noi ne tinem acei ochi strans inchisi.

noaptea muzeelor1

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s