Croitorul

Publicat pe Actualizat pe

Lucea nemiscat aruncand pe puloverul uzat lumini de lemn scump, de piatra pretioasa necunoscuta. Firul destramat al puloverului, locul nepotrivit unde era purtata brosa caramel si abia apoi cele doua antene subtiri care se intindeau in arce perfecte, m-au facut sa-l abordez: – Domnule, ma scuzati, dar…aveti un gandac pe pulover?! Eram inca nesigura, putea fi cu adevarat o bijuterie, si atunci ar fi fost una foarte scumpa si prea maiestrit lucrata, nepotrivita cu personajul care o purta. Omul s-a uitat la mine nedumerit, dar am aratat cu degetul spre cele doua antene care tremurau usor. – A, da, ia uite ce gandac frumos! – E un croitor! L-a prins delicat intre degete, iar bijuteria a inviat si s-a agatat deznadajduita cu gherutele rugoase. Copiii au facut cerc sa-l vada, admirandu-l de la distanta. – Sa-l punem aici, pe frunzele astea, sa nu-l calce cineva, a spus purtatorul de pulover uzat cu model geometric pe piept si a plecat mai departe. Croitorul a alunecat putin pe frunza-noua casa si a inceput sa se tarasca cu greutate spre petiol. Ii lipsea un picior, am vazut cu tristete si m-am gandit ca i-am intrerupt o glorie scurta de bijuterie pretioasa si maiestrit lucrata, aterizata sa impodobeasca un pulover uzat de barbat varstnic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s