Exercitiu de imaginatie

Publicat pe Actualizat pe

De ieri, ma tot gandesc la cum arata un copil de patru ani. Inca mai are rotunjimi de bebelus, dar e agil si curios. A trecut de faza incapatanarii specifica varstei de doi ani, e increzator si ascultator, mai stalceste cuvintele si greseste conjugarile verbelor. Unii mai construiesc pluralul cuvintelor dupa propriile lor reguli. Incepe faza de ce-urilor si etapa catararilor. Vrea sa stie ce e dupa usa aia, ce este in spatele unui copac, ce se ascunde dupa o banca. E un explorator, dar unul naiv, plin de incredere in el si in cei din jur.
Acum sa facem un exercitiu de imaginatie.
Vedem un copil de 4 ani ratacind singur in parc, cu lacrimi in ochi. Cati trecem pe langa el, fara sa ne oprim sa-l intrebam ce s-a intamplat, unde-i mama lui, cum il cheama.
Vedem un copil de patru ani fugind dupa o minge, direct spre strada. Cati dintre noi ne-am precipita agitand bratele, sa-l oprim?
Vedem un copil de 4 ani, amenintat de un caine maidanez. Cati dintre noi ar sari sa goneasca animalul, sa ia copilul in brate si sa-l linisteasca?
Sau aici ar trebui sa spun: cati dintre noi ar sari sa apere cainele, mustrand copilul. Ce cauti aici haimana? Unde-i ma-ta? Unde-i tac-tu? De ce intri pe teritoriul bietului animal fara stapan si-i tulburi linistea? Meriti sa fii muscat, nemernic mic si neobrazat.

De ieri, ma tot gandesc daca-mi plac cu adevarat cainii. Nu ma hotarasc. Imi plac aia care te intampina dand din coada atunci cand intri intr-o curte. Imi plac si cei care te maraie prin gardul pe care e batuta in cuie o placuta „Caine rau”. Si pufosii purtati in lesa de stapanul echipat cu punguta si lopatica, altfel nu-mi plac pentru ca sunt scosi special afara ca sa lase dovezi solide in strada. Cacat. Care se ususca si din care trec in aer tot felul de spori si bacterii periculoase pe care le inhaleaza copiii. Nu-mi plac maidanezii. Nu mi-e frica de ei, mi-am invatat copiii sa nu-i mangaie si sa nu-i hraneasca, sa se fereasca si sa vina langa mine daca un caine e prea aproape. N-as putea spune ca am fost vreodata agresata de maidanezi, mai degraba am agresat eu cativa care pareau prea indrazneti.
Am cativa caini maidanezi pe strada pe care am cumparat terenul. Ani de zile acel loc a fost al lor, le e greu sa inteleaga ca nu mai au voie sa traverseze curtea. M-am saturat sa strang rahatul in urma lor si acum e curtea mea, d-aia ma mut acolo, sa le ofer copiilor libertatea de a se juca fara ca un adult sa mai strige in permanenta dupa ei: „Fii atent la caine!”, „Vezi ca-i un cacat in fata ta!” Vreau sa le iau si lor un catel, dar un pui care sa creasca alaturi de ei, nu pot infia un maidanez batran cu cine stie ce metehne, nu-l pot lasa singur langa doi copii de 2 si 6 ani. Exista vreun iubitor de animale care m-ar putea sfatui ce sa fac cu acei caini? Hingherii nu-i iau sa-i duca la adapostul din Giurgiu, unde indemnizatia lunara pentru hrana si ingrijiri pentru un caine depaseste de 6 ori alocatia pentru un copil. Ar fi bine ingrijiti acolo, dar nu tine de oras. Ar mai fi o solutie, exista un adapost privat la jumatatea drumului dintre Giurgiu si Bucuresti. Duci cainele acolo, platesti 100 lei/luna, il promovezi ca sa fie adoptat. Eu nu-mi permit, dar ar vrea cineva sa salveze acesti caini? Intr-un fel sau altul voi scapa de ei, iar daca devin agresivi s-ar putea sa nu aleg deloc o metoda blanda.

Revin la exercitiul meu de imaginatie si raspund si la intrebarea cu dragostea fata de caini.
Da, imi plac cainii, dar mai mult imi plac oamenii. Vreau ca toti copiii sa fie in siguranta, chiar daca bunica/bona/mama e neglijenta, nici un copil nu merita sa sfarseasca atat de crud. Vreau ca toti biciclistii sa mearga linistiti pe cele doua roti ale lor, ca toate doamnele in varsta sa-si ia relaxate plimbarea de seara.

Undeva, o mama va deschide dulapul cu haine al fiului ei si se va prabusi de durere in fata salopetelor micute, a ciorapilor cat degetul mare, va strange in brate masinutele cu care ieri baietelul se juca la picioarele ei.
Oare este viata unui animal, a oricarui animal, mai pretioasa decat viata unui copil? E iubirea fata de „cel mal bun prieten al omului” superioara durerii acestei mame?

Semnati aici si/sau faceti presiuni asupra autoritatilor sa gaseasca o solutie decenta prin care sa scapam de cainii de pe strazi.

7 gânduri despre „Exercitiu de imaginatie

    DanaC a spus:
    3 Septembrie 2013 la 12:28 PM

    Nu te pot sfatui. Eu am fost amenintata cu dosar penal de catre cei de la Sectorul 2 Bucuresti cand am spus ca o sa rezolv problema prin forte proprii. In tara asta, maidanezii sunt mai protejati ca oamenii.

    maria a spus:
    3 Septembrie 2013 la 2:37 PM

    citind randurile tale, nu pot decat sa ma cutremur. ai dreptate, fiecare incearca prin eforturi mai mari saumai mici sa scape de teroarea oraselor si a blocurilor unde maidanezii sunt stapani. si eu am probleme cu aceste” animalutze”, deoarece mi-ar placea ca fiecare sa-si creasca animalul dorit, in spatiul personal, nu in spatiu public unde merg si eu, si tu, dar si acel copil de 4 ani. Sa dea Bunul Dumnezeu sa nu aiba nici un parinte, vreo tangenta cu acesti maidanezi.

    Stan Roxana a spus:
    3 Septembrie 2013 la 3:02 PM

    of!

    Raluca a spus:
    3 Septembrie 2013 la 10:17 PM

    Sau cum ii mangaie acum, ca l-a luat acasa, sutele de muscaturi de pe corp, de pe corpul ce il mangaiase probabil cu cateva ore inainte… Cum il mangaie pe cap cand legistul afirma ca fata si scalpul i-au fost smulse? Cum poate sa nu se mai gandeasca la ce a simtit el in ultimele clipe? La chinul ingrozitor :((

    Anca Mlp a spus:
    3 Septembrie 2013 la 11:50 PM

    FELICITARI ! SUNTETI UN OM ADEVARAT,ASA AR TREBUI SA GANDEASCA TOTI OAMENII,GANDITI NORMAL AVETI TOATA STIMA MEA

    Ileana Iancu a spus:
    4 Septembrie 2013 la 12:04 AM

    Mi-as pierde mintile…As innebuni… Doamne , nu stiu ce as face… Soarta urata avem noi romanii, daca mai importanti sunt cainii decat copii…

    Diana a spus:
    5 Septembrie 2013 la 7:10 AM

    Cat de evident e ca ai dreptate si cat de imposibil mi se pare ca mai sunt unii care vad problema altfel si nu vad pericolul imens care da din coada pe langa ei (de fapt da din mii de cozi)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s