Promisiuni

Publicat pe Actualizat pe

Am avut o mica strangere de inima ca o lasam asa, goala si pustie, sa infrunte gerurile si viscolurile iernii. Se obisnuise cu noi, coboram seara din masina, copiii izbeau poarta si fugeau chiuind in curte, mai faceam un plan, mai luam o lopata sa mai punem, sa mai curatam. A avut personalitatea ei si s-a construit altfel decat ziceam initial, terasa s-a latit, holul de la etaj se termina intr-un fel de ampula care da intr-un balcon mic. Balcon de visat, spre soare-rasare, se deschide ca un ochi catre un camp inverzit, lin si linistit.

Ca gest de ramas bun am protejat-o cu scanduri batute in cuie, prin care trec fasii de lumina. Sa nu-i fie intuneric complet, sa poata privi afara, la campia din fata ei in timp ce se viseaza strabatuta in goana de pasi mici de copii, aude clinchete de farfurii care se pun pe masa  si se umple de mirosul cafelei de dimineata.

Somn lung peste iarna grea cu promisiuni de viata noua desprimavarata.

 

casuta

casuta1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s