Echilibrul! uite-l! nu-i!

Publicat pe

In clasa I, mi-a pus mama pachetel la scoala o felie de cozonac si un ou rosu, banuiesc ca era dupa Pasti, si pe vremea aceea de Pasti nu se dadea vacanta. Stateam cu o colega sub un cauciuc mare pe jumatate ingropat in pamant si ne pregateam sa mancam, intai am ciocnit ouale si cand sa le curatam a venit tovarasa invatatoare. Ne-a spus sa nu cumva sa aruncam cojile pe jos si sa nu mai venim cu oua rosii la scoala. Am inteles perfect prima jumatate dar m-a nedumerit a doua, nu intelegeam cu ce ar deranja culoarea cojii. Din ce stiam eu oul nu trebuia sa fie vechi, fiert prea tare sau prea moale, dar coaja? Cu ce putea deranja coaja? Am intrebat acasa de ce nu e voie cu oua rosii la scoala si raspunsul nu m-a lamurit complet dar am inteles ca e vorba despre „astia”. „Nenorocitii astia mama, arde-le-ar sufletul sa le arda, ca nu mai voie sa faci nimic, sunt in stare sa te lege din orice”. Stiam cine-s „astia”, erau oameni rai daca-i suparau pe ai mei, basca lipsiti de umor, pentru ca trebuia sa rupem in bucatele ziarele cu chipurile conducatorilor carora le desenam mustati sau cacatei pe fata.
Mult mai tarziu am inteles ca nimic legat de religie nu era permis in scoala, nu trebuia sa povestim in compuneri ca am fost la slujba de Inviere, desi nu m-a afectat pentru ca mersul la biserica era dupa mine indatorirea bunicilor, mi s-a parut nedrept. Dar nu aveai voie sa spui o mie de alte lucruri marunte la scoala, nici ca vecinul a avut un vitel pe care l-a taiat in toiul noptii, nici ca purceii dati de stat spre crestere si care trebuiau predati tot la stat s-au inecat intr-un butoi cu var, nici macar ultimul banc politic auzit, chiar daca era foarte nostim. Nu dadeai din casa, tineai gura inchisa, sa nu spui, auzi, ca ne bagi in puscarie.
Dupa mai mult de treizeci de ani mi se pare ca scoala este cazuta in cealalta extrema. Daca atunci nu aveai libertatea de a fi tu insuti, religios daca proveneai dintr-o familie practicanta, acum nu ai libertatea de a fi ne-religios, provenit dintr-o familie altfel.
Cand Eva a refuzat la scoala sa cante un colind cu tema religioasa si invatatoarea a intrebat-o de ce nu canta, copilul a raspuns ca i se pare plictisitor. Aici este vorba despre invatatoare si despre o ora obisnuita, nu despre profesoara de religie la ora de religie. Urmarea m-a socat. Invatatoarea ne-a intrebat de ce copilul nostru se comporta asa si de ce nu luam masuri. Ce masuri? Nu stiu, sa o aducem pe calea cea buna, probabil, desi e un pic de curaj aici, sa iesi din rand spunand ca nu canti ceva ce nu-ti place. Ne-a sugerat chiar si o solutie, sa o lasam in vacanta la bunici, care probabil ar scoate-o din negura ateista/agnostica/ortodox nepracticanta – pur si simplu mi se pare nepotrivit sa dau explicatii cuiva despre apartenenta religioasa a familiei – in care se zbate.
Cum nu pot urma sfaturile doamnei pentru ca mi se par proaste, ramane sa ma gandesc la o alta solutie. Fie ii spun sa taca si sa nu spuna ce aude in casa – cum ar fi explicatiile pe care mi le cere despre sarbatorile crestine, pentru ca m-a intrebat despre Craciun, i-am povestit despre nasterea lui Isus, magi, iesle, dar i-am spus si ca este o sarbatoare veche, ca la aceasta data oamenii au celebrat intotdeauna solstitiul de iarna, doar crestinismul a schimbat semnificatia – ceea ce ar insemna ca scoala laica romaneasca ne ingradeste iarasi de la varste mici libertatea de gandire, fie o las sa fie ea insasi, chiar daca asta deranjeaza convingerile religioase ale celor din jur.
Ma intreb daca aici este vorba despre o lipsa de echilibru sau eu ma situez mereu in neconcordanta cu scoala romaneasca la una dintre extreme. E greu sa-ti schimbi convingerile pentru ca asa vor altii, convingerea mea este ca educatia religioasa ar trebui sa se faca acasa, iar scoala sa-i lase pe elevi sa se manifeste religios sau nereligios, asa cum doreste fiecare, fara sa condamne, fara sa judece, fara sa-si bage nasul.

Anunțuri

2 gânduri despre „Echilibrul! uite-l! nu-i!

    maria a spus:
    25 Decembrie 2013 la 8:18 AM

    buna. craciun fericit1 in primul rand, iar in al doilea, iarta-ma dar simt nevoia sa te contrazic. Daca nu s-ar fi nascut Iisus(nu cu un singur i cum ai scris tu), probabil ca nu mai erai in ziua de azi ca sa dai pareri pro sau contra ateiste. Craciunul are o semnificatie in suflet, pe cand solstitiul nu. Datorita faptului ca Mantuitorul s-a nascut, va putea fi rastignit, iar apoi sa Invie ca sa inviem si noi la judecata de apoi. ai multe lucruri faine pe blog, imi place cum scrii, dar la capitolul asta…..
    o zi buna!

      adra_bell a răspuns:
      26 Decembrie 2013 la 11:10 PM

      Interesanta optica, si eu m-am intrebat adesea ce s-ar fi intamplat daca inceputurile atat de fragile ale crestinismului nu ar fi avut continuitate.
      Cat despre scrierea corecta exista mai multe opinii, poti cauta pe net.
      Cealalta argumentatie a ta nu sta in picioare, exista sute de milioane, miliarde chiar, de oameni care nu sunt crestini (evrei, musumulmani, budisti etc) si traiesc bine mersi, ba chiar au si bloguri, fara sa creada in viata de apoi, in Inviere sau in Isus. Au si ei credintele lor, la fel de demne de respect, nu stiu daca asta are legatura cu dreptul de scrie pe un blog.
      Craciun fericit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s