Despre toate: ani, paduri si catedrale

Publicat pe Actualizat pe

Unii ani trec pâcloși, curg fără importanță. Dacă te uiți în urmă, nu poți spune exact ce s-a întâmplat în acel an. Te-ai trezit dimineața, ai mers la job, la școală, ai avut un concediu sau două, l-ai trăit, l-ai adăugat, totul e prea banal ca să fie ținut minte. Credeam că alți ani sunt categoric proști, cum ar fi ultimul an al cuiva drag, iar alții sunt doar ani buni. Când ți-ai găsit iubirea, sau ai ales drumul profesional corect, anul în care ți s-a născut un copil.
Credeam. Fie ca am ales sa vad alb si negru, fie chiar așa a fost pentru mine. Anul trecut a fost unul în alb, în care au intrat niște dâre de negru murdar. Pentru ca nu ne-au aparținut, doar s-au intersectat cu noi, am trăit doar frumusețea și succesul anului, lăsând urâțenia pe altădată sau pe niciodată.

Am avut și propriile umbre, ciocnirea cu sistemul de învățământ și mi-e teamă că acesta este un drum lung marcat mai ales de îndoieli. Pe unele le-am scris aici, altele parcă s-au banalizat pentru că ne-am adaptat, deși nu s-ar cuveni. Zilele trecute, Eva avea de rezolvat un test iar unul dintre răspunsurile corecte era ca mama vitregă a Albei ca Zăpada a poruncit vânătorului să o omoare pe prințesă. Ea credea ca acel raspuns nu este corect, pentru că în povestea pe care i-am spus-o eu, prea speriată de cuvantul mamă, fie și alaturat cu vitregă, Alba ca Zăpada era doar dusă în pădure ca să se rătăcească. Am cam ocolit poveștile clasice pentru brutalitatea lor si pentru comportamentul de mămăligi al prințeselor care stau să fie salvate, plătesc în sărutări și au ca unic scop în viață să se mărite bine. Acum sunt obligată să le revizuiesc si să ma conformez cerințelor școlii românești dar acasă, neștiute de nimeni ne vom inventa propriile povești sau ne vom bucura de cele inteligente.

În rest a fost soare, mult soare pe strada noastră, am crescut și am înflorit toți patru. L-am sfârșit tot în frumos, tot în patru, plimbandu-ne zile la rând prin păduri cu picuri de ploaie nevăzută și pe dealuri pe care plutea ceața. Copiii s-au bucurat tare să stea pe un pârâu înghețat și să asculte apa curgându-le pe sub picioare, să vadă o veveriță dosind ceva printre frunze sau o căprioară fugind prin fața noastră.

an nou4

an nou1

an nou5

an nou3

an nou2

Plimbări în iarnă plină prin păduri înghețate. Într-una din zile trebuia sa particip cu o poza la un proiect pentru laicizarea societatii. Ceva gen „vrem spitale, nu catedrale”, iar eu eram aici, minunându-ma de florile albe, de globurile din iarbă inghețată, de liniștea perfectă. Și mă gândeam de ce oare nu folosim pădurile pe post de biserici și de catedrale? Maiestuoase, cu suflet, frumoase în orice anotimp, toate se înalță către cer și se leagă de pământ.

6 gânduri despre „Despre toate: ani, paduri si catedrale

    w a spus:
    3 Ianuarie 2014 la 4:39 PM

    Superb!

    salmi a spus:
    3 Ianuarie 2014 la 7:59 PM

    Ce frumos! Sa aveti un an alb, cat mai alb. Chiar daca darele negre sunt imposibil de evitat, sa jonglati cat de bine printre ele.

    Mi-a placut mult asemanarea padurii cu biserica. E perfect, din punctul meu de vedere…

      adra_bell a răspuns:
      4 Ianuarie 2014 la 10:11 PM

      La fel si pentru voi, Mihaela!

    Stan Roxana a spus:
    4 Ianuarie 2014 la 11:18 AM

    minunat!
    eu oricum ma rog mai mult prin padure decat prin biserica!

      adra_bell a răspuns:
      4 Ianuarie 2014 la 10:12 PM

      si totusi le distrugem si strangem bani pentru mega-structuri din beton cu nume bombastic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s