Năeni

Publicat pe

Am mai incercat sa ajungem la Naeni si asta-iarna, pe la mijlocul lui ianuarie, luandu-ne dupa un ghid turistic care ne promitea frumuseti extraordinare. Ba chiar am urcat pana sus, in satul Varf, dar drumurile ude si alunecoase nu ne-au lasat sa vizitam nimic. Cum peisajul mi-a placut, ne-am promis sa revenim cu viitoarea ocazie.
Si iata-ne, am intrebat intai un batran cum se ajunge la diversele situri si am ajuns fix intr-o fundatura, asa ca am luat-o singuri spre biserica satului care se inalta falnica pe o coama de deal, biserica noua din piatra, imprejmuita cu gard tot din piatra, foarte frumoasa, dar in contrast neplacut cu saracia caselor. Ne-am dat jos sa admiram peisajul surprinzator pentru o zona pe care o credeam plata ca in palma, imi venea greu sa cred ca am trecut de zeci de ori pe langa Mizil si n-am cotit niciodata la stanga.

naeni4

Dinspre biserica se auzeau bocaneli si ciocaneli, mi-am zis ca se construieste si atunci au aparut ei, copiii din Naeni, itind capsoare curioase de dupa pietre. In numai doua minute s-a spart gheata si am fost potopiti de ropote de ciripeli. Stiau de toate si s-au oferit sa ne duca peste tot, ne-am bucurat, mai ales ca indicatoarele turistice vazute in iarna disparusera complet. Au amestecat fermecator informatiile corecte cu stangaciile copilaresti si ne-au dus prima data la biserica.

naeni12
„Asta este biserica dintr-o piatra. Asa ii zice, dar sa stiti ca este facuta din mai multe pietre.
Si e cineva aici? Preotul?
Nu e nimeni, doar noi, ne jucam.
Dar cine bocanea?
Noi! Ne facem masini. Vedeti? Masini ca asta, dar nu vrea sa mearga.”
Dragii de ei, isi facusera in echipa un cart dintr-o bucata de lemn stramb si ii pusesera patru roti patrate.”

naeni13
Tot ghizii cei simpatici ne-au povestit, luandu-si unul altuia vorba din gura, ca aici, „chiar aici unde stau eu cu picioarele”, este un mormant tracic nedeschis, alaturea este unul deschis in care s-a gasit o sabie si un brat, iar in cariera sunt roci cu cochilii in ele pentru ca pe acolo a fost demult o mare, Marea Sarmatica. Am primit cadou doua roci cochilifere si indicatii catre celelalte locuri, tabara de sculptura si chilia calugarului Ambrozie.
„Stiti ceva despre chilie?
Da, a stat acolo un calugar, a murit demult, a venit de la Ciolanu, l-au gonit pentru ca traia cu o calugarita.
Serios?? A venit cu tot cu calugarita la chilie?
Nu, in chilie statea cu o femeie din sat.”
Istoria spune ca Ambrozie a venit sa traiasca in sihastrie, dar nu puteam sa-i contrazic, in acest timp o fetita in rochita alba, cu parul galben ca paiul si cu cei mai fermecatori ochisori albastri imi oferea doua pietroaie de calcare cochilifere, un baietel imi povestea despre scoala lui, iar un altul, cel mai mare, incerca sa-i tina pe ceilalti la respect, pe motiv ca ar fi liderul grupului. Daca aveti 3 ore libere si sunteti pe drumul dintre Mizil si Buzau, merita sa va opriti, iar daca-i intalniti jucandu-se sus, pe coama dealului, bazati-va pe ei si neaparat sa aveti dulciuri ca sa le platiti munca de ghizi.

Dupa indicatiile lor, am ajuns la tabara de sculptura. Este a treia tabara de sculptura pe care o vad in judetul Buzau, dupa cele de la Magura si Meledic, si de departe e cea mai frumoasa, spectaculos amplasata, data fiind apropierea necropolelor tracice vechi de 2600 ani  tematica este asemanatoare. Simboluri tracice/dacice, imitatia unui mormant, toate risipite ca un Stonehange romanesc pe culmea dealului. In jos, de o parte si de alta, stane cu turme de oi, in zare culmi albastre. Desi noua, fata de celelalte atractii turistice, tabara mi-a placut cel mai mult, astia care au condus judetul prin anii 80 cand s-au organizat taberele au fost niste mintosi, pietroiele astea sculptate de elevi, studenti si sculptori in piatra la Naeni si Magura si lemn la Meledic aduc un plus urias de farmec locurilor.

naeni7

naeni5

naeni6

naeni9

Mai departe nu am ajuns, poate data viitoare mergem si la chilia calugarului Ambrozie, care e sapata tot in calcar, si vedem si grotele preistorice in care locuiau oamenii pietrei acum 7000 de ani. Venea un nor negru de ploaie, se si vedea ca ploua in zare, a si tunat, desi mai peste tot se poate ajunge cu masina, riscam sa ramanem p-acolo daca ne prindea ploaia.

naeni10

naeni11

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s